Pregătesc un text, intitulat probabil „O modestă
propunere”, prin care le voi cere şi îi voi îndemna pe membrii juriului „Mihai
Eminescu” Opera Omnia, după ceea ce s-a întâmplat anul acesta (deşi nu uit nici
alte câteva premieri lipsite de fler şi de argumente serioase – îl menţionez,
din ultimii cinci ani, doar pe Nicolae Prelipceanu, şi cred că-i de ajuns), să
se retragă.
Nu mă interesează ce consecinţe va avea această scrisoare
(ba da, mint: regret că probabil voi jigni sau îmi
voi îndepărta trei oameni la care ţin şi pe care-i preţuiesc, dar cred că e
timpul pentru o mică revoluţie acolo, altfel e final de partidă).
Repet: nu va fi încă o petiţie, va fi o rugăminte
politicoasă, o încurajare plină de respect faţă de nişte critici fundamentali
ai ultimelor patru decenii din secolul trecut, de a se retrage într-un moment
în care e timpul ca lucrurile să fie citite, reconsiderate şi revalorizate
critic altfel.
Sunt încurajat în acest demers de valul de comentarii şi
de indignare legitimă pe care l-am văzut în ultimele două zile, care a
solidarizat scriitori dintre cei mai diferiţi ca orientări şi gusturi. Probabil
că se vor găsi deştepţi care să se apuce de glumiţe, alţii care să arunce în
derizoriu o astfel de iniţiativă, cum au aruncat în derizoriu instituţia
Premiului „Mihai Eminescu”, dar cred că dacă nu facem acum nimic (în afară de
crâcneli pe facebook, bloguri şi câteva reviste nealiniate), lucrurile se vor
împuţi(na) tot mai tare.
Sunt deschis la orice propunere în ceea ce priveşte
termenii redactării acestei scrisori deschise, atâta timp cât ea va spune clar că le
cerem acestor critici venerabili să lase o nouă generaţie să se ocupe de ceea
ce ei ne-au dovedit, în frunte cu preşedintele Uniunii Scriitorilor, că nu mai sunt în stare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu