sâmbătă, 27 decembrie 2014

De trei ori Mazilescu


Dacă acelora care scriu prin reviste şi sunt sau se vor critici & comentatori avizaţi ai prezentului literar le-ar păsa mai mult, şi dacă vremurile n-ar fi aşa de vitrege pentru cartea de poezie (cel puţin în forma ei clasică, tipărită, deşi nu mă poate convinge nimeni că la noi circulă prea mult cărţile de poezie în format electronic), despre aceste trei volume din Virgil Mazilescu (1942-1984) apărute în 2013 şi 2014 ar fi trebuit să se tot scrie, să fie comentate şi preţuite ca semnul de consacrare definitivă pentru noi, cei de azi, a unuia dintre marii poeţi români din ultimii 50 de ani.
N-a prea fost aşa, dar cred că pentru poeţii şi cititorii pentru care Mazilescu a devenit în ultimii 10-15 ani un autor esenţial, aceste cărţi au sau pot avea mare importanţă.
Pentru mine pasiunea pentru ediţiile Mazilescu a-nceput, trebuie să o spun, cu volumul apărut la Editura MLR, Opere (2003), cu faimosul portret dark al lui Mazilescu (făcut de Tudor Jebeleanu) pe coperta cartonată, o carte incredibil de generoasă ca preţ (costând 10 lei, cred că am cumpărat şi dăruit mai bine de zece exemplare din ea până să nu se mai găsească; bine, oricum e posibil să se fi găsit numai la chioşcul, între timp dispărut, al Muzeului Literaturii Române, din Bd. Dacia). Nu era o ediţie ideală, nu mă mulţumeau grozav de tare fontul şi spaţierile, erau scăpări de corectură, dar aveam în mână o carte completă, incluzând, pe lângă minunata poezie din cele patru volume publicate în timpul vieţii, cele câteva inedite rămase, paginile de jurnal din ultimele luni de viaţă (unele dintre cele mai brute, mai crunte şi mai haunting însemnări din literatura română) şi cronichetele împrăştiate de Mazilescu prin revistele anilor '70-'80. Mai fusese o ediţie elegantă, intitulată simplu Poezii, în 1994, la dispăruta Editură Vitruviu, într-o colecţie absolut remarcabilă (am rămas până azi un admirator al ediţiilor din Mazilescu, Ursachi, Robescu şi Ion Mircea), de care se ocupa scriitorul şi editorul Mircea Ciobanu. 
Trecuseră, aşadar, zece ani de la volumul (complet din toate punctele de vedere) apărut la editura Muzeului Literaturii (condus pe atunci de criticul Alexandru Condeescu), timp în care preţuirea pentru vocea irepetabilă a lui Virgil Mazilescu a tot sporit, ca şi faima lui printre poeţii de după 2000 (mă refer în primul rând la ei pentru că i-am cunoscut cel mai îndeaproape). Sigur, am mai scris despre ce a însemnat pentru mine descoperirea poeziei lui Mazilescu (pe care profesorul meu, Octavian Soviany, mi l-a pus prima dată în mână), am tot spus şi că, deşi nu a avut epigoni, fără volumele sale, poezia Marianei Marin, a lui Ion Mureşan, a lui Aurel Dumitraşcu, părţi însemnate din Viorel Mureşan, Soviany sau Vinicius (ca să numesc doar câţiva dintre poeţii de după V.M.) nu ar fi arătat la fel. Dar, la fel ca în cazurile poeziei lui Cristian Popescu sau a Marianei Marin, textele nu se mai găseau decât pe ici, pe colo, selecţii prin antologii, uneori trunchiate sau paginate aiurea, poeziile mai mult se spuneau pe la unele mese de la MLR decât se citeau, aşa că apariţia a două volume noi, O precizie cu adevărat înspăimântătoare (Tracus Arte, Bucureşti, 2013) şi Opera poetică (Aius, Craiova, 2013), a făcut în sfârşit dreptate poeziei mazilesciene.
Nu sunt cărţi la care se ajunge uşor (dar la ce carte de poezie nu se ajunge azi fără a trece prin nişte încercări?), nu sunt, inevitabil, cărţi apărute în tiraje mari (Mazilescu rămânând, orice am spune, un poet pentru cunoscători şi devotaţi), dar cred că pot fi punctul de plecare pentru ca poeţii şi pasionaţii de poezie mai tineri (şi, până la urmă, de ce doar pentru ei?), să descopere sau să redescopere, de data asta în două maniere (viziuni) cu totul diferite, poezia mazilesciană. Să mă explic.

Virgil Mazilescu, O precizie cu adevărat înspăimântătoare,
selecţie de Teodor Dună, Editura Tracus Arte, 2013

Selecţia excelent alcătuită de Teodor Dună (care, deşi foarte discret, cred că e unul dintre cei mai buni redactori de poezie de azi) îl arată pe Mazilescu, în cele 80 şi ceva de poezii alese, ca pe acel poet care a marcat tranşant sintaxa poetică şi a demonstrat cu o rară clarviziune că formula sa depăşea  în intensitate, amplitudine şi cerbicie la nivelul expresiei  cam toate discursurile la modă în epoca sa. Módele au trecut, poezia lui Mazilescu şi, mai cu seamă, lecţia pe care o asumă, rămân un moment care desparte apele în poezia românească recentă. O precizie cu adevărat înspăimântătoare este o carte cu care nu ţi-e ruşine să te arăţi la un mare târg sau festival de poezie din lumea contemporană. Copertele cartonate, grafica lui Mircia Dumitrescu (artizanul din punct de vedere vizual al tuturor volumelor apărute într-o colecţie în care au mai apărut, printre altele, antologii din Ioan Es. Pop, Alexandru Muşina şi Traian T. Coşovei) fac cinste poeziei pe care o găseşti în această carte lucrată impecabil.

Virgil Mazilescu, Opera poetică,
ediţie îngrijită şi prefaţată de Gabriel Nedelea, Editura Aius, 2013

Nu chiar impecabil e cuvântul pe care l-aş folosi pentru a descrie ambiţioasa Opera poetică apărută la Editura Aius din Craiova. Avem aici o ediţie utilă (aş zice că ceva mai săracă, lipsită fiind de paginile de jurnal şi de textele similicritice ale lui V.M. strânse în ediţia MLR de acum 11 ani) şi ambiţioasă, care cuprinde în aproape 290 de pagini tot corpusul poeziei mazilesciene. E o carte făcută cu şi din pasiune, un plus care merită semnalat e dosarul de receptare critică de la final, în care găseşti texte (sau fragmente de texte) semnate de Eugen Negrici, Laurenţiu Ulici, Lucian Raicu, Mariana Marin (prefaţa la ediţia pomenită din 2003), Virgil Ierunca, Gheorghe Grigurcu, Alexandru Paleologu, Marin Mincu, Ion Buzera, George Popescu, Nicolae Manolescu şi Alexandru Condeescu. Nici prefaţa (Poetul, curajul şi puterea) îngrijitorului de ediţie, Gabriel Nedelea, nu e de neglijat, aducând perspectiva unui autor al generaţiei de după 2000 asupra receptării în stricta actualitate a lui Mazilescu. Deranjantă e coperta: nu sunt un profesionist în domeniu, dar un tablou al lui Giorgio de Chirico e departe de a fi cea mai fericită alegere, dincolo de afinităţile pe care Mazilescu le păstrează cu suprarealismul (nicidecum cel canonizat) şi, în chip evident, cu onirismul, puţin cam supărătoare e poziţia lui Gabriel Nedelea (căruia nu i-ar fi stricat ceva mai multă modestie discursivă) din primele pagini ale cărţii, asta mai ales dacă mă apuc să compar atitudinea sa cu cea a lui Dună, care se retrage oportun din prim-planul antologiei de la Tracus Arte, cu toate că este coordonatorul unei colecţii mult mai profesioniste şi mai temeinic aşezată. Dar astea sunt, până la urmă detalii (pe care nu le puteam însă trece cu vederea), faptul că cineva poate găsi toată poezia lui Virgil Mazilescu între copertele acestei cărţi rămâne, orice s-ar spune, un eveniment.

Virgil Mazilescu, guillaume poetul şi administratorul /
guillaume il poeta e l'amministratore,
ediţie bilingvă, traducere în limba italiană de Clara Mitola, Editura Pavesiana, 2014

Am lăsat la urmă o mică bijuterie pentru care îi rămânem datori Clarei Mitola, al cărei ataşament pentru poezia românească a făcut-o să devină, în doar câţiva ani de când s-a mutat în România, cel mai încăpăţânat şi mai fervent traducător de poezie românească în limba italiană. Pavesiana, condusă de traducătoarea Mara Chiriţescu, e o editură mică şi plină de viaţă, unde a mai apărut, cu un an în urmă, antologia Zestrea de aur / La dote d'oro a Marianei Marin, tot în traducerea Clarei Mitola, aşa că se poate vedea aici un proiect admirabil şi o continuitate, mai rare la noi, în preocupări & dăruire. E pentru prima oară când un volum al lui Mazilescu e tradus integral în altă limbă (şi, atât cât mă pricep şi înţeleg, e o traducere limpidă şi rezonantă, cum a fost şi cea din Mariana Marin); în plus, e pentru prima oară când ultima carte a lui Virgil Mazilescu, apărută în anul dinaintea morţii sale, e reeditată în româneşte, şi îmi aduc aminte că într-un top făcut în urmă cu şapte ani într-o revistă entuziastă din care au apărut câteva numere, acest volum apărea în alegerile tuturor celor care răspunseseră chestionarului drept una dintre cele mai influente cărţi de poezie ale ultimelor decenii. Guillaume poetul şi administratorul e acum şi-n italiană, iar ăsta e un lucru extraordinar care completează lucrurile. Îţi mulţumim, Clara.


P.S. Scriam, acum exact doi ani, despre cele trei volume de Opere şi cele 7 poeme rostite la radio, apărute între 2010 şi 2012, ale lui Leonid Dimov. Aşa că avem acum la îndemână (mă gândesc aici şi la recenta antologie masivă Versuri a lui Mircea Ivănescu, îngrijită de Al. Cistelecan şi apărută în 2014 la Humanitas) operele celor trei mari poeţi postbelici pe care istoria literară era (şi rămâne) obligată să-i recupereze. Pentru poezia românească din 2014 lucrurile stau, măcar dacă privim lucrurile din unghiul ăsta, cum nu se poate mai bine, mai clar.

vineri, 26 decembrie 2014

Igor Isakovski (1970-2014)


Nu am fost chiar prieteni, dar cred că-l pot numi camarad, am umblat câteva mii de kilometri prin Balcani în 2009, cu proiectul Word Express (una dintre marile şanse ale vieţii mele), un an mai târziu ne-am certat ca chiorii fiindcă eu n-am adus carburantul la timp, nu am reuşit să recunoaştem, după o gâlceavă viforoasă, care dintre noi a vărsat rakıul (eram pe insula Büyükada şi amicul nostru, sârbul Milan, ne privea îngrijorat ştiind că Igor îşi pierde iute cumpătul), la televizorul din birt era un meci care se tot încingea (inevitabilul Campionat Mondial din Africa de Sud), o noapte mai târziu, pe malul Mării Marmara, a împărţit sticla de scotch cu mine şi mi-a explicat ca unuia cu 13 ani mai tânăr cum e să te aşezi la casa ta, să-ţi faci o familie, să ai 40 de ani şi un copil mic, să construieşti o editură şi o revistă şi o asociaţie culturală („Blesok”), ceea ce aveam să încep şi eu câteva luni mai târziu...
Pentru mine literatura macedoneană a ultimilor cinci-zece ani a însemnat câteva nume: Madzirov, Dimkovska, Isakovski. De câteva zile, omul ăsta extraordinar de energic şi de combativ, poet, prozator, traducător, editor, nu mai este, după un atac de cord suferit la 44 de ani. Cine vrea să-l citească în româneşte, va găsi câteva traduceri din poemele lui în „Poesis internaţional”, nr. 11 / decembrie 2012, la pagina 98, în traducerea Ioanei Ieronim. A fost, dintr-un grup de poeţi care a cuprins un croat, un sârb, un macedonean, un român, un bulgar, câţiva turci şi multă dragoste pentru scris, primul care a plecat.
Aşa zicând, dramatic & edulcorat, am transcris împreună câteva dintre gândurile secrete ale unei lumi care când vrea să ni se arate, nu-i pasă de limbi omeneşti şi de contexte geo-politice. Asta a fost, poate, şansa despre care vorbeam la început. Nu ştiu ce am învăţat de la durul, corosivul, impertinentul şi sufletistul Isakovski, voi afla cu timpul, atâta cât mi se va da şi mie. Şi cu cât voi afla, cu atât îmi va fi mai penibil să-i accept dispariţia. N-am fost amici de băut, ci de trăit poezia pe pielea noastră. Cine pe lumea asta (şi cu morbul pe care l-am primit) îşi poate dori să aibă mai mult?

foto: Anahit Hayrapetyan

marți, 23 decembrie 2014

Revista „Timpul” la final de an


Am tot scris despre fiecare număr apărut, dar ăsta pe noiembrie-decembrie 2014 le bate pe toate, şi ca înfăţişare grafică, şi ca atitudine, şi dichis, şi semnături. După cum am spus, cea mai bună revistă lunară de cultură din România apare de anul ăsta la Iaşi şi a-nceput deja câteva proiecte de primă mână. S-o ţină tot aşa e tot ce le pot dori. Iaşul a redevenit într-un timp foarte scurt, datorită „Timpul”-ui (cu exemplarul eveniment recent, „Oamenii timpului”, detalii înăuntru) şi FILIT, un centru cultural important al României contemporane, cum se şi cade pentru vechea capitală a Moldovei. Am aşteptat o vreme să o vedem reîntâmplându-se şi s-a realizat mai repede decât ar fi crezut-o toţi acei inşi care-l tot luau de atâţia ani pe „nu se poate”-n braţe, şi asta s-a întâmplat datorită câtorva oameni (cap de listă sunt D. Şandru & G. Cheşcu), ce merită aprecierea noastră.


Pentru a citi revista online, doar daţi click pe prima pagină.

luni, 22 decembrie 2014

Brecht în româneşte


Un mare autor al secolului trecut, cu o uluitoare biografie scriitoricească şi politică, acum cu poemele sale erotice în româneşte, transpuse excelent (bengos de-a dreptul) de Gabriel Horaţiu Decuble. Nu mai spun că volumul arată aşa de bine că mă face, ca editor, invidios, iar ca cititor, obligat. Multe şi felurite bijuterii (câteva tare murdare şi juicy) în cartea asta, pe care o recomand.

Bertolt Brecht, Cum cucereşti un înger. Poeme erotice,
traducere din limba germană, tabel cronologic şi postfaţă de Gabriel H. Decuble,
Editura Art, 2014

vineri, 19 decembrie 2014

De la Sofia


Încă nu înţeleg cum poate lumea asta să se arate adesea atât de hâdă şi de sfruntată cu atâţia oameni extraordinari şi reali.
Sofia, 13 decembrie 2014

(cu Lora Nenkovska, Vanina Bojikova, Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Matei Vişniec, Marius Chivu, Ovidiu Şimonca şi alţii, care se vor recunoaşte şi vor fi recunoscuţi)

joi, 18 decembrie 2014

Flamanzii în româneşte


Cu Lumina ultimei zile continuăm, după o pauză de trei ani (deşi ne propuseserăm să scoatem câte o astfel de selecţie în fiecare an), ceea ce începusem cu Colonia poetică, şi anume antologii de poezie strict contemporană din literaturi mai îndepărtate, despre care nu ştim mare lucru. A fost o muncă serioasă şi de durată, în primul rând din partea lui Jan Mysjkin şi a Doinei Ioanid, apoi a Anei Toma, care a făcut ca volumul de peste 200 de pagini să arate aşa cum se cuvenea. Este al 40-lea titlu, ultimul din 2014, al Casei de Editură Max Blecher, într-o vreme grea pentru ciudaţii care se ocupă cu ce ne ocupăm noi (mă întristează, deopotrivă ca cititor şi ca scriitor, aparenta încetare a activităţii unei alte edituri independente care a pornit deodată cu noi şi a făcut o seamă de lucruri apreciabile). În toamna viitoare Casa de Editură Max Blecher va împlini cinci ani, sper ca atunci să putem spune că am publicat, cu puterile neajutate, 50 dintre cele mai faine cărţi (în principal de poezie, fireşte) apărute în România recentă.


P.S. Această carte apare la aproape o jumătate de secol de la antologia Poeţi flamanzi (Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1965, cu o prefaţă de Karel Jonckheere)

marți, 16 decembrie 2014

Ziua aceea


O poezie scrisă acum 12 ani despre ceva ce foarte curând va împlini (cu, sunt sigur, multă vorbărie şi lacrimi de crocodil) un sfert de secol. 21 XII 1989 rămâne un moment care amestecă lacrimi şi sânge, idealurile care (spunea un filosof) ne pot aşeza deopotrivă cu zeii şi imensa mizerie a omului, aşa cum e el. Pe 21 decembrie s-a născut frate-miu, Robert, pe 21 decembrie '89 bunicul meu, Stan Dumitru, odihnească-se în pace, umbla într-un costum impecabil, cu un tort impecabil în mână, către nepotul lui care împlinea 14 ani, printre gloanţele care se trăgeau din toate părţile şi fără sens. Pentru unii dintre noi fără sens au rămas lucrurile şi până astăzi.


21 XII 1989

la şase ani am înţeles că realitatea imită pelicule deja existente
de atunci nimic nu m-a mai putut face să plâng
să mă zbat pentru revoluţiile lor de vodevil
am închis ochii pentru o clipă
şi tot ce se găsea împrejur a sărit în aer
devenind pretextul ideal pentru câteva
noi sărbători naţionale
iar lucrurile până atunci familiare prinseră
instantaneu conturul şi consistenţa
unui creier plesnit

ce se împotrivea cu indiferenţă propriei extincţii.

(din Păpuşarul şi alte insomnii, Bucureşti, Ed. Vinea, 2003)

luni, 15 decembrie 2014

Două zile la Sofia


Şi a fost târgul de carte de la Sofia (oraş în care am ajuns pentru a cincea oară în cinci ani, şi care-mi devine tot mai familiar), unde România a fost ţară invitată şi s-a prezentat, datorită echipei organizatorice de la Ministerul Culturii, excelent, şi au fost scriitori buni, cu care nu ţi-e ruşine să zici că reprezinţi o literatură, şi discuţii, şi Mircea Cărtărescu primit aşa cum merită, ca un mare scriitor al lumii de azi. A fost lucrul cel mai bun care mi s-a întâmplat, timp de două zile, într-una dintre cele mai neclare perioade pentru căpicul subsemnatului.


marți, 9 decembrie 2014

Subcapitol | Literatură şi fotografie pentru pământeni


Am tot zis, şi la Institutul Blecher, şi pe net despre site-ul SUBCAPITOL | Literatură şi fotografie pentru pământeni, pornit de Laurenţiu Ion, pentru că mi se pare lucrul cel mai proaspăt apărut în ultimele luni, un proiect care încearcă să reconecteze literatura extrem contemporană cu publicul. Şi asta nu neapărat prin intermediul fotografiei (pentru că, o ştim cu toţii, azi suntem asaltaţi de imagine şi se pare că ea, fotografia, poate spori interesul pentru text dacă e pusă bine în relaţie cu acesta), ci printr-un alt fel de a prezenta poezia şi proza care se scriu în limba română. Din octombrie, de când m-am alăturat Subcapitolului, adică de când îi dau lui Laurenţiu o mână de ajutor ca editor, pe site au apărut 16 poezii (semnate de poeţi născuţi între 1975 şi 1996, de la T.S. Khasis la Costel Onofraş şi Raluca Boantă) şi 4 proze. Sunt aici toate premisele pentru ca lucrurile la care ne gândim (mai puţin eu, care sunt viciosul cu textele, cât Laurenţiu, cu ideile lui de prezentare cu dichis & promovare în medii la care literatura nouă nu mai ajunge decât mediată sau ambalată cum trebuie) să crească şi să prindă puteri.

luni, 8 decembrie 2014

The Zombies, de Adriana Carrasco

comandante Ramona


Atunci m-am temut că aş putea să
fiu fericită
fără ca ceva să mă fi pregătit pentru asta
cum voi accepta
să îmbătrânesc legănată în mulţumirea de sine
care e o mironosiţă şi o
trişoare
cum mă voi descurca în corpul ăsta cu
boala & bătrâneţea
împuţinarea ruina
comprimarea nucleului în sine
şi pentru sine
la presiuni ucigătoare pentru orice creatură
susceptibilă să conţină măcar o
fărâmă de spirit?
nu împlinirea dependentă de simulacre
nu etichetele nici
lăfăiala în binele care e doar
chimie şi autocontrol.
corp demodat, prima ta trădare a venit
din colon.
şi, de parcă nu era de ajuns, în vara aia
peste noi au dat iar năvală
t h e   z o m b i e s 


traducere de Claudiu Komartin

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Baudelaire al lui Soviany, la Institutul Blecher


O ediţie scurtă, condensată şi frisonantă. Aşa cum ne-am dorit.

miercuri, 3 decembrie 2014

FILB, ediţia a VII-a


Astăzi începe Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti, care va ţine până pe 6 decembrie. Mulţi invitaţi de primă mână, despre programul lecturilor şi lista evenimentelor aflaţi totul pe site-ul FILB.


luni, 1 decembrie 2014

Institutul Blecher (ediţiile 1-98)


Cu ediţia de ieri seară, ultima din 2014, am încheiat cel de-al XI-lea sezon al Institutului Blecher. Le mulţumesc tuturor celor care au fost cu noi în cele 98 de seri şi/sau după-amieze din ultimii 5 ani şi 3 luni în care ne-am întâlnit şi am ascultat literatură română contemporană at its best. Nu am de ce să mă plâng, din punctul ăsta de vedere, pe la Institut au trecut, după aproximarea mea, peste 1000 de oameni, au citit aproape 200 de scriitori din toate generaţiile, de la autori pe deplin confirmaţi până la liceeni şi studenţi care apoi au publicat volume entuziasmante. Adică am reuşit, cu mijloace infime, fără promovare spectaculoasă şi expunere mediatică, să conturăm în Bucureşti acel loc unde ştii că poţi merge să auzi/vezi prezentată, citită şi comentată la modul profesionist şi nelibidinos literatura care se mai face-n limba română. Îmi pare rău că iniţiativele similare sunt încă prea puţine, prea firave şi prea lipsite de constanţă. Singurul merit major pe care ni-l recunosc în acest proiect a fost încăpăţânarea. Să ai iniţiativă, răbdare, ceva abnegaţie şi să fii pregătit la un nivel decent nu e chiar atât de greu. Aştept să văd cum se vor descurca în zona asta cei mai tineri decât mine şi Ana Toma, pe care-i invit şi momesc de câţiva ani să se implice mai mult şi să continue proiectul, dar, ca în aproape orice în Ro, foarte puţini vor să o facă, şi încă mai puţini să rămână într-o construcţie odată iniţiată. Asta e, suntem aici, la porţile etc. etc.



(septembrie 2009 noiembrie 2014)

Sezonul I (septembrie-noiembrie 2009)

I. Dan Coman (poezie) – Sorin Despot (poezie) 20.09.09
II. V. Leac (poezie) – Mihai Duțescu (poezie) 04.10.09
III. Vasile Ernu (proză) – Ilieș Gorzo (poezie) 11.10.09
IV. Dumitru Bădița (poezie) – Andrei Ruse (proză) 18.10.09
V. Adela Greceanu (proză) – Adrian Diniș (poezie) 08.11.09
VI. Ștefan Manasia (poezie) – Gabriela Toma (poezie) 15.11.09
VII. Mugur Grosu (proză) – Stoian G. Bogdan (proză) 22.11.09
VIII. Cosmin Perța (proză) – Moni Stănilă (poezie) 29.11.09

Sezonul II (februarie-iulie 2010)

IX. Radu Vancu (poezie) – Ioana Bogdan (proză) 10.02.10
X. Teodor Dună (poezie) – Augustin Cupșa (proză) 17.02.10
XI. Marin Mălaicu-Hondrari (proză) – Gabriel Daliș (poezie) 24.02.10
XII. Alexandru Potcoavă (proză) – Andrei Dósa (poezie) 03.03.10
XIII. Adrian Suciu (poezie) – Victor Potra (proză) 10.03.10
XIV. Felix Nicolau (proză) – Livia Ștefan (poezie) 17.03.10
XV. Radu Aldulescu (proză) – Ionel Ciupureanu (poezie) 24.03.10
XVI. Silviu Gherman (proză) – Ioana Miron (poezie) 31.03.10
XVII. Paul Aretzu – Constantin Hrehor – Ioan Pintea – Florin Caragiu (poezie) 14.04.10
XVIII. Octavian Soviany (proză) – Aura Maru (poezie) 21.04.10
XIX. Gelu Diaconu (proză) – Aurelia Borzin (poezie) 28.04.10
XX. Constantin Abăluță (proză) – Andrei Luca (poezie) 12.05.10
XXI. Alexandru Ioan (poezie) – Lorena Stuparu (proză) 26.05.10
XXII. (în cadrul TNCP) Angela Marinescu – Magda Cârneci – Simona Popescu – Ana Dragu – Rita Chirian – Diana Geacăr (poezie) 02.06.10
XXIII. Sorin Delaskela (proză) – Răzvan Țupa (poezie) 16.06.10
XXIV. Ioana Bradea (proză) – Alexandru Văsieș (poezie) 16.07.10

Sezonul III (septembrie-noiembrie 2010)

XXV. Daniel Vighi (proză) – Ana-Maria Pușcașu (poezie) 15.09.10
XXVI. Ioan Moldovan (poezie) – Viorel Mureșan (poezie) 06.10.10
XXVII. Traian T. Coșovei (poezie) – Aida Hancer (poezie) 17.10.10
XXVIII. Ovidiu Pop (proză) – Laura Dan (poezie) 31.10.10
XXIX. O. Nimigean (proză) – Ovidiu Baron (proză) 05.11.10
XXX. Dan Cristian Iordache (poezie) – Andreea Teliban (poezie) 12.11.10
XXXI. Nicolae Avram (poezie) – Miruna Vlada (poezie) 21.11.10
XXXII. Bogdan Coșa (poezie) – Andrei Zbîrnea (poezie) 28.11.10

Sezonul IV (februarie-iulie 2011)

XXXIII. Ionel Ciupureanu (poezie) 20.02.11
XXXIV. Andrei Dósa (poezie) – Cosmin Cârciova (poezie) 27.02.11
XXXV. Stoian G. Bogdan (proză) – Ștefan Ciobanu (poezie) 20.03.11
XXXVI. David Vikgren (poezie) – Leif Holmstrand (poezie) 24.03.11
XXXVII. Augustin Cupșa (proză) – Matei Hutopila (poezie) 03.04.11
XXXVIII. Nora Iuga (poezie) – Radu Nițescu (poezie) 10.04.11
XXXIX. Ion Zubașcu (poezie) – Andrei Gamarț (poezie) 17.04.11
XL. Ștefan Manasia (poezie) – Radu Ianovi (poezie) 08.05.11
XLI. (în cadrul TNCP) Ivan Hristov – Sántha Attila – Gabriel Daliș – Dan Mihuț (poezie) 19.05.11
XLII. Cristi Cotarcea (poezie) – Vlad Pojoga (poezie) 19.06.11
XLIII. Ana Donțu (poezie) – Emilia Zăgrian (poezie) 17.07.11

Sezonul V (septembrie-noiembrie 2011)

XLIV. Nora Iuga (poezie) – Veronica D. Niculescu (proză) 17.09.11
XLV. Diana Iepure (proză) – Cătălina Matei (poezie) 09.10.11
XLVI. Dumitru Crudu (proză) – Ecaterina Bargan (poezie) – Claudiu Lazarciuc (muzică) 16.10.11
XLVII. Sabina Comșa – Andrei Dósa – Vlad Drăgoi – Daniel Puia-Dumitrescu (poezie) 30.10.11
XLVIII. Mitoș Micleușanu (proză) – Iulian Tănase (poezie) 06.11.11
XLVIX. Cosmin Cârciova (proză) – Matei Hutopila (poezie) – George Serediuc (poezie) 13.11.11
L. Anatol Grosu (poezie) – Aleksandar Stoicovici (poezie) 20.11.11

Sezonul VI (februarie-iulie 2012)

LI. Dan Coman (poezie) – Ada Milea (muzică) – Bobo Burlăcianu (muzică) 29.02.12
LII. Laura Dan (poezie) – Livia Ștefan (poezie) – Teodora Coman (poezie) 11.03.12
LIII. Sorin Delaskela (proză) – Adrian Diniș (proză) 01.04.12
LIV. Constantin Abăluță (poezie) – Valeriu Mircea Popa (poezie) 08.04.12
LV. Sorin Despot (poezie) – Andrei Ruse (proză) 22.04.12
LVI. Cristina Nemerovschi (proză) – Iulian Trandafir (poezie) 29.04.12
LVII. Silviu Dancu (proză) – Bogdan Coșa (proză) 11.05.12
LVIII. Ciprian Măceșaru (poezie) – Dan Mihuț (poezie) – George Floarea (poezie) 10.06.12
LIX. (Noaptea Institutelor) Domnica Drumea – Adela Greceanu – Marin Mălaicu-Hondrari – Radu Vancu – Božica Jelušić (poezie) 22.06.12
LX. Andrei Gamarț (poezie) – Oana Văsieș (poezie) 15.07.12

Sezonul VII (septembrie-noiembrie 2012)

LXI. Gelu Diaconu (poezie) – Cătălina Bălan (poezie) 23.09.12
LXII. Nicolae Coande (poezie) – Teodora Coman (poezie) 29.09.12
LXIII. Dmitri Miticov (poezie) – Cosmin Perța (poezie) 14.10.12
LXIV. Radu Vancu (poezie) – Cosmin Cârciova (proză) 17.10.12
LXV. Ana Maria Lupașcu (poezie) – Ilinca Pop (poezie) 21.10.12
LXVI. Rita Chirian (poezie) Vlad Pojoga (poezie) 28.10.12
LXVII. Teodora Coman (poezie) – Iulia Militaru (poezie) – Anca Bucur (poezie) 11.11.12
LXVIII. Dan Mihuț (proză) – Luca Dinulescu (proză) – Paul Mihalache (proză) 18.11.12

Sezonul VIII (februarie-iunie 2013)

LXIX. Radu Nițescu (poezie) – Helena Corogoda (proză) 15.02.13
LXX. Marin Mălaicu-Hondrari (proză) – Cătălina Matei (poezie) 24.02.13
LXXI. Nora Iuga (poezie) – Marius-Iulian Stancu (poezie) – Amalia Cernat (poezie) 03.03.13
LXXII. Dan Cristian Iordache (poezie) – Florin Dan Prodan (poezie) – Matei Hutopila (poezie) 24.03.13
LXXIII. Valeriu Mircea Popa (poezie) – Mihai Vieru (poezie) – Radu Ianovi (poezie) 14.04.13
LXXIV. M. Duțescu (proză) – Krista Szöcs (poezie) 12.05.13
LXXV. Octavian Soviany (poezie) – Ioana Vintilă (poezie) 18.05.13
LXXVI. Stephen Watts (poezie) – Claudiu Komartin (poezie) 26.05.13
LXXVII. Jerome Rothenberg (poezie) 31.05.13
LXXVIII. Angela Marinescu (poezie) – Vlad Drăgoi (poezie) 09.06.13

Sezonul IX (octombrie-decembrie 2013)

LXXIX. Marian Xin Xiron – Răzvan Țupa – Andrei Dósa – Radu Nițescu – Vlad Pojoga (poezie) 05.10.13
LXXX. Svetlana Cârstean (poezie) – Tara Skurtu (poezie) 19.10.13
LXXXI. Ștefan Baghiu (poezie) – Florentin Popa (poezie) 22.11.13
LXXXII. Octavian Soviany – Paul Vinicius – Livia Ştefan – Dan Mihuţ – Gelu Diaconu – Dmitri Miticov – Radu Niţescu (poezie) 08.12.13

Sezonul X (martie-iulie 2014)

LXXXIII. Ionel Ciupureanu – Florin Buzdugan (poezie) 02.03.14
LXXXIV. Lucian Vasilescu – Sorin Despot (poezie) 09.03.14
LXXXV. Tiberiu Neacşu – Mircea Moroianu – Anastasia Gavrilovici (poezie) 15.03.14
LXXXVI. Dan Mihuţ – Andrei Zbîrnea – Viku Zen (poezie) 29.03.14
LXXXVII. Dumitru Bădiţa (proză) – Octavian Perpelea (poezie) 05.04.14
LXXXVIII. Ciprian Măceşaru (poezie) – Emanuela Ignăţoiu-Sora (poezie) 18.05.14
LXXXIX. Dan Ciupureanu (poezie) – Ion Ion Ion (poezie) 31.05.14
XC. Adela Greceanu (proză) – Alexandra Turcu (poezie) 20.07.14

Sezonul XI (octombrie-noiembrie 2014)

XCI. Miruna Vlada (poezie) – Marius Aldea (poezie) 04.10.14
XCII. Ciprian Măceşaru (poezie) – Laurenţiu Ion (poezie) 12.10.14
XCIII. T.S. Khasis (poezie) – Radu Niţescu (poezie) 18. 10. 14
XCIV. Florin Iaru (proză) – Alexandru Tiepac (proză) 25.10.14
XCV. Nora Iuga (proză) – Diana Caragiu (poezie) – Adelina Pascale (poezie) 01.11.14
XCVI. Sorin Gherguţ (poezie) – Dmitri Miticov (poezie) – Octavian Perpelea (poezie) 15.11.14
XCVII. Radu Vancu (poezie) – Ştefan Ivas (poezie) 22.11.14
XCVIII. Octavian Soviany (poezie) – Ioana Greceanu (poezie) – Horia Şerban (poezie) 30.11.14

vineri, 28 noiembrie 2014

Institutul Blecher, ediţia 98



Duminică, 30 noiembrie 2014, de la ora 18.30, sunteți invitați la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6, sector 2, Bucureşti), unde va avea loc ediția 98 a Institutului Blecher. Vor citi Octavian Soviany, Ioana Greceanu şi Horia Şerban.

Octavian Soviany (n. 1954, Brașov) a debutat cu placheta Ucenicia bătrânului alchimist (1983), urmată, în anii ’90, de Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996) şi Textele de la Montsalvat (1997), cele cinci cărţi fiind strânse în antologia Cartea lui Benedict (2002). După 2000 a publicat Alte poeme de modă veche (2004), Scrisori din Arcadia (2005), Dilecta (2006), Pulberea, praful şi revoluţia (2012), Dicţionarul de rime (2013) şi Călcâiul lui Magellan (2014). A mai scris romanele Textele de la Monte Negro (2003, reeditat în 2012 cu titlul Arhivele de la Monte Negro) și Viața lui Kostas Venetis (2011), două volume de teatru şi mai multe cărţi de critică, cea mai recentă şi mai amplă fiind lucrarea în două volume Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012). A tradus integral Florile răului de Charles Baudelaire (2014).

Ioana Greceanu a publicat cinci volume de poezie: Poeme în pierdere (1999), Singurătatea poartă o pelerină roşie (2003), Cu o sabie imprevizibilă începe ziua (2007), Recviem pentru omul din cub (2012, antologie bilingvă în română şi albaneză) şi Fragment dintr-un viu (2012).

Horia Şerban (n. 1995) este elev în ultimul an de liceu la Colegiul Naţional „Sf. Sava” din Bucureşti.

miercuri, 26 noiembrie 2014

Premiul Naţional „Mihai Eminescu” pentru debut

(pentru cei care ar putea fi interesaţi)


REGULAMENTUL
de organizare şi acordare a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Prima


                   Avînd în vedere faptul că din 1991 se acordă de către Primăria Municipiului Botoşani, prin Hotărîrea Consiliului Local Botoşani, din luna martie 1991, Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia, cît şi propunerea unor personalităţi ale literaturii române şi acceptul organizatorului principal al acestui premiu, în colaborare cu Fundaţia Culturală „Hyperion-caiete botoşănene” Botoşani, Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, începînd cu anul 1998 va fi acordat un premiu naţional pentru debut editorial absolut, care va purta denumirea de Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum.
                   Premiul va fi înmînat laureatului la începutul galei de decernare a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, în fiecare 15 ianuarie pentru anul precedent, pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani, valoarea lui financiară fiind (şi în funcţie de fondurile aprobate de Consiliul Judeţean Botoşani, prin Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”) în valoare de 3.500 lei brut.
                   Poeţii debutanţi şi editurile care publică astfel de cărţi vor trimite pe adresa organizatorilor (Gellu Dorian, Fundaţia Culturală „Hyperion-Caiete Botoşănene” Botoşani, Pietonal Transilvaniei, nr.3, Bl. A8, Apt. 8, Botoşani)  cîte 6(şase) exemplare din cărţile publicate în perioada ianuarie-decembrie, pînă pe data de 10 decembrie a anului curent.
                   Un  juriu format din critici şi istorici literari, profesori universitari din importantele centre culturale ale ţării, prezidat de preşedintele juriul naţional de acordare a premiului pentru Opera Omnia, în urma selecţiei cărţilor primite în termenul regulamentar, efectuată de o comisie formată din reprezentanţi ai organizatorilor care va fixa şi primele cinci cărţi nominalizate de comun acord cu membrii juriului, va decide cîştigătorul, care va fi invitat la gala de decernare a premiului şi i se va înmîna premiul.
                     Juriul are latitudinea de a acorda, în funcţie de fondurile existente, pînă la cel mult trei premii, împărţind fondul de premiere în mod egal poeţilor premiaţi sau, în situaţia în care anul editorial nu este relevant, să nu acorde premiul.

luni, 24 noiembrie 2014

Ieri Park


Al 39-lea titlu al Casei de Editură Max Blecher (nu pun la socoteală cele două numere de anul ăsta ale revistei Poesis internaţional”) şi al treilea din colecţia „Washoe”  în care au mai apărut Nomadosofia lui Margento/Chris Tănăsescu şi Dramadoll a tripletei Militaru-Bucur-Budar  este placheta Ieri Park a prietenului meu Mihai Vieru. O carte esenţializată, în care chiar cred că Miki a dat tot ce avea mai bun. Când mă copleşeşte neîncrederea, mă simt ocrotit de o asemenea poezie.





vineri, 21 noiembrie 2014

Casa de Editură Max Blecher. Lansări şi evenimente


Cărţile şi lansările Casei de Editură Max Blecher sunt găzduite la târgul de carte „Gaudeamus” de Editura Tracus Arte (Romexpo, parter, stand 21). Dar cel mai important eveniment al nostru din zilele următoare (cu excepţia lansării la târg a Florilor răului) e Institutul Blecher 97, de sâmbătă seara.


20.30 Institutul Blecher (ediţia 97), la Tramvaiul 26, cu Radu Vancu şi Ştefan Ivas. Vom lansa volumul lui Ivas şi noul număr al revistei

Duminică, 23 noiembrie

14.30 Lansarea volumului de debut Fluvii de asfalt de Ligia Pârvulescu
15.30 Lansarea volumului Ieri Park de Mihai Vieru 

joi, 20 noiembrie 2014

„Florile răului” în traducerea lui Octavian Soviany



O capodoperă a literaturii universale tradusă integral de unul dintre cei mai buni scriitori români contemporani. Varianta Soviany a Florilor răului este ea însăşi o capodoperă şi un moment foarte important în receptarea şi redescoperirea de către noile generaţii din România a lui Charles Baudelaire. La anul, Casa de Editură Max Blecher va publica poemele în proză ale lui Ch.B., de care Soviany s-a apucat deja.

Lansarea cărţii va avea loc sâmbătă, de la ora 18.00, la târgul de carte „Gaudeamus”, standul Editurii Tracus Arte (parter, standul 21), cu Octavian Soviany, Emil Brumaru şi subsemnatul.

marți, 18 noiembrie 2014

Poesis internaţional, nr. 2 (14) / 2014



Din cuprins:
* Portret: Octavian Soviany 60
* Poezie de: Charles Baudelaire (în traducerea lui Octavian Soviany), Philip Schultz (în traducerea lui Vlad Drăgoi), Gabriel H. Decuble, Borbély Szilárd (în traducerea lui Andrei Dósa), T.S. Khasis, Mary Jo Bang (în traducerea lui Vlad Pojoga), Liviu Ioan Stoiciu, Jesús Jiménez Domínguez (în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari), Novica Tadić (în traducerea Liubincăi Perinaţ-Stancov), Teodozia Zarivna (în traducerea lui Dumitru Crudu), Adela Greceanu, Adriana Carrasco (în traducerea lui Claudiu Komartin), Dan Ciupureanu, Johannes Göransson (traducere de Florin Buzdugan şi Chris Tănăsescu), Clara Diesen (în traducerea lui Bogdan Coşa), Johanna Ekström (în traducerea Teodorei Coman), Lina Hagelbäck (în traducerea lui Sorin Gherguţ), Daniel Coman, Alexandra Turcu, Anastasia Gavrilovici
* Proză de: Alexandru Monciu-Sudinski, Sherman Alexie (în traducerea lui Vlad Pojoga) şi Dan Coman
* Eseu de: Bogdan-Alexandru Stănescu, Radu Vancu, Yigru Zeltil, Diana Marincu
* Comentarii critice de: Florin Caragiu, Claudiu Komartin, Teodora Coman, Rita Chirian, Andrei C. Şerban, Răzvan Ţupa
* Interviu: Luna Miguel în dialog cu Emanuela Ignăţoiu-Sora


          14

Cu câţiva ani în urmă am propus uneia dintre editurile de top din România (aceea care a scos, cam între 2006 şi 2010, câteva antologii destul de bine croite din poeţi fundamentali ai secolului trecut) publicarea în volum a unei selecţii din poezia lui Pier Paolo Pasolini. Răspunsul a fost negativ, invocându-se vânzările nesatisfăcătoare a două cărţi de proză şi eseuri publicate deja în româneşte. Cum eu n-am învăţat nicicum să vorbesc afacereza, mi-a fost şi îmi este greu să accept că cifrele seci pot bate prestigiul unuia dintre cei mai mari artişti din Novecento, clasic al cinematografiei mondiale, poet şi romancier ale cărui cărţi sunt citite cu pasiune şi după o jumătate de veac. Că poezia lui Pasolini nu a putut apărea în comunism e, poate, mai uimitor în cazul unui scriitor angajat social, critic lucid şi vehement al ideologiei capitaliste, decât faptul că în douăzeci şi cinci de ani de la căderea Cortinei de Fier nu s-a găsit la noi niciun editor îndeajuns de brav ca să-şi asume un asemenea proiect. Rămân încrezător că poezia lui Pier Paolo Pasolini ar putea ajunge curând la publicul din România (mai exact, la aceia care nu au acces la original sau la traducerile în limbile de circulaţie), cu atât mai mult cu cât peste un an se împlinesc patru decenii de la moartea lui Pasolini, devenit în 1975 victima propriilor sale personaje (despre justeţea acestei propoziţii a lui Michelangelo Antonioni rămâne, cu siguranţă, de discutat).
                Mi s-a părut firesc, aşadar, ca numărul din această toamnă al revistei să se deschidă cu un fragment de eseu despre „ereticul” Pasolini, semnat de Bogdan-Alexandru Stănescu, unul dintre criticii şi comentatorii cei mai avizaţi, la noi, ai operei scriitorului şi regizorului italian. Încă de la începutul anilor 2000, BAS era unul dintre admiratorii şi partizanii operei lui PPP, amănunt care cântăreşte decisiv, cred, în traiectoria intelectuală a actualului director editorial de la Polirom, pe care încă îl cred în stare, din devotament pentru poezia lui Pasolini, să sprijine cât poate apariţia, la anul, a unei antologii cuprinzând texte esenţiale din Bestemmia, opul de 2400 de pagini ce cuprinde întreaga operă poetică a acestui uriaş scriitor italian.
                Portretul din numărul 14 îl are în centru pe Octavian Soviany, poet, prozator, critic, traducător şi dramaturg 80-ist (deşi, ca toţi scriitorii foarte valoroşi, un atipic al generaţiei sale) care a împlinit pe 23 aprilie 60 de ani. Tonusul excelent al lui Soviany şi productivitatea sa uimitoare din ultimii ani îl recomandă pe autorul Scrisorilor din Arcadia ca pe unul dintre autorii de prim raft ai prezentului. Pe lângă cronicile la cele mai recente două volume de poezie semnate Octavian Soviany, „Poesis internaţional” prezintă o mostră convingătoare din Florile răului, volum masiv care apare la Casa de Editură Max Blecher simultan cu acest număr al revistei, Soviany fiind primul poet şi traducător român care traduce integral opera poetică baudelairiană (mai puţin poemele în proză, în plan pentru 2015) şi împlineşte astfel dezideratul de acum 46 de ani al lui Geo Dumitrescu („Ideal ar fi fost, desigur, ca o asemenea ediţie să fie rezultatul ostenelii unui singur traducător (...), o astfel de traducere a Florilor răului, completă şi unitară şi, fireşte, cât mai aproape de înălţimea originalului, rămâne încă de aşteptat.” – în „Cuvântul înainte” la ediţia din 1968, apărută la Editura pentru Literatură Universală).
                Pe lângă Pasolini şi Baudelaire, care ţin capul de afiş al numărului 2/2014, „Poesis internaţional” găzduieşte poeţi din opt literaturi, o încercare de recuperare a unui excelent prozator postbelic, Alexandru Monciu-Sudinski, despre care nu se mai ştie nimic din anii ‘90, eseuri, comentarii critice şi prezentări relevante pentru actualul context cultural, precum şi un interviu cu tânăra poetă barceloneză Luna Miguel. Câteva argumente solide pentru consecvenţa cu care ne urmăm programul, indiferenţi la bruiajele lumii contemporane.

luni, 17 noiembrie 2014

Ştefan Ivas


Revenim la treabă. Săptămâna asta va apărea (şi vom lansa la târgul de carte „Gaudeamus”) prima carte a lui Ştefan Ivas, câştigătorul concursului de debut al Casei de Editură Max Blecher. mila schimbă gustul cărnii e un debut de referinţă al acestor ani.


Ştefan Ivas, mila schimbă gustul cărnii,
Casa de Editură Max Blecher, 2014
colecţia Opera Prima

«Moartea cotidiană» și «imposibila întoarcere» sunt temele gemene din volumul lui Ștefan Ivas. Angoasa difuză a primeia, generată de un cotidian-capcană (cam ca în Boogie, filmul lui Radu Muntean), în loc să fie atenuată, va fi amplificată de întâlnirea cu baștina, un spațiu de-acum dezvrăjit. Amintirea paradisului se confruntă cu un univers rural mai aproape de Georgigele lui Cărtărescu decât de Georgica lui Vergilius. Pe un fond elegiac străin de tentațiile idilizante, cu o dicție de obicei reținută – fără să-și refuze totuși câteva note de ironie (chiar... tandră, vezi poemul dedicat Laurei) –, Ivas derulează secvențe de ciné-vérité sătesc, surprinde portrete și destine, recuperând abia astfel, împreună, atât realitatea brută, cât și un lirism à rebours, însă tocmai astfel autentic și convingător.” (O. Nimigean)

„Ștefan Ivas este, întâi de toate, un excelent cartograf care, ajutat de limbajul memoriei și de neastâmpărul unei voci nostalgice și pline de nerv, creează limbajul și mai neliniștit al unui spațiu: Leorda, locul de baștină al poetului, preschimbat acum într-un ținut imaginar pur-sânge. Ferit de ghilotina oricărei tendințe poetice, Ștefan Ivas pune în lumină imagini mentale, din copilăria și adolescența lui în Leorda, care au o funcție inițiatică și alcătuiesc sufletul acestei lumi iscodite prin metehnele, cutumele și picanteriile ei. Scrise cu vână de povestitor, într-un stil care mixează registre diverse, fără să epateze sau să caute dinadins originalitatea, poemele lui Ștefan Ivas sunt adevărate rituri de trecere. Cu acest volum intră în «arenă» unul dintre cei mai buni debutanți din ultimii ani.” (Marius Conkan)

Un fel de nou ruralism se conturează în poezia cea mai nouă, o poezie în care Robert Frost se întâlnește paradoxal cu Conachi și, pe undeva, cu Ion Pillat. În acest teritoriu, Ștefan Ivas joacă foarte bine pe strunele unei sensibilităţi ce pare la prima vedere puţin desuetă. La fel ca Matei Hutopila și Anatol Grosu – de altfel foarte diferiţi între ei, atât scenografic, cât și tematic –, Ivas reușește să împrospăteze un limbaj și să retrezească un univers – cel rural, privit din perspectiva adultului urbanizat, dezvrăjit – care părea condamnat la marginalitate în poezia din secolul XXI. «VCR», «laura, laura fată de treabă» (geamăna acelui «Madrigal răsturnat» al tânărului Geo Dumitrescu) sau poemul în proză care închide cartea sunt hiturile din mila schimbă gustul cărnii, recomandându-l pe Ivas ca pe un poet cu mari disponibilităţi, pe care merită să îl urmărim mai departe.” (Claudiu Komartin)

vineri, 14 noiembrie 2014

Duminică


De aproape două săptămâni, România se pregăteşte voioasă şi încrezătoare să intre într-o nouă eră. Victoria Decreţelului Supravieţuitor e aproape. Cred că de-abia acum putem vedea cât de mult a schilodit comunismul ţara asta, pe mai multe generaţii. După experimentele eşuate Iliescu, Constantinescu, Băsescu, e vremea pentru un alt fel de a face politică (de partid şi de stat). O ţară de asistaţi şi calici, în care "conducătorii" te îngroapă-n minciuni seducătoare. Să o spunem: la cât a avut de-ndurat, Adrian Năstase merita această reparaţie. (Şi totuşi, nu prea-mi mai vine să râd când văd câtă mizerie s-a adunat în discursul public de azi. Deschizi orice canal de ştiri şi te inundă un rău proliferant, o prostie bubuitoare, o exemplară necinste.)
Mai e o speranţă minusculă pentru duminică. Atunci vom vedea, seara, care este adevăratul chip al majorităţii concetăţenilor noştri. Îl ştim, îl vedem zi de zi, aproape că ne împinge afară din ţară (pe aceia dintre noi care nu s-au cărat deja). Putem doar să sperăm că de data asta bizantinismul fundamental al românilor (duplicitatea, hoţia  de titluri academice sau de primari, totuna-i , împopoţonarea cu false reuşite sau cu reuşitele altora, protejarea marilor spoliatori şi, în general, a păturii superpuse, în buna şi brava linie fedesenistă) va primi un vot de blam. Atât.

P.S. Mi-am amintit că au fost câteva rânduri pe care le-am scris despre situaţia de atunci, în toamna unui alt an foarte agitat, 2009 (nu că 2007, 2008, 2012 sau 2014 nu ar fi fost la fel): "Dacă îmi e permisă o mică profeţie de poet: după cum se arată viitorul, Johannis poate ajunge preşedinte în 2014." (15 octombrie 2009). Ar fi ceva să am dreptate până la urmă.