Großwardein Story

țigani maghiarizați pe bicle țanțoșe

în fața statuii lui Emmanuel de Martonne

degeaba dau să-mi feresc buzunarele

și glezna sudistă trecută prin șpițuri și prin zoaie,

că ei se duc în treaba lor

dar mai încolo sunt de-ăștia de-ai mei,

vântură-lume lihniți, la Seven Food,

ronțăind trei dintr-un hot dog

(o, casa mea e peste tot, și râuri curg

muștar, sictir și maioneză)

„am instagramul pizdei, stai numai să-ți arăt...”

dar arătarea din parc nu o s-o știe nimeni

pentru că firea ei și-a mea,-ndrăznesc

să cred, sunt confraterne

ce cuvânt mare, când ești născut în '83

și năruit surprinzi în toiul nopții rotirea

euforică a unui Puck pe role și-n minijupă roz,

eliberat de-obolul zilnic

(cât îmi dorisem beatitudinea aceasta-n vers).

iar eu, care-s de nici o săptămână-aici,

părtaș la viața unui oraș cuminte

și virtuos în pacifism și langoși cu leurdă,

mă trag nici întru totul treaz, nici bubuit, înspre cetate

și mai că m-aș opri în fața catedralei

înflăcărat de frumusețea pe care nu o înțeleg

și-acolo să fac circ, să ricanez, să mă dezic

de poezia confesivă,

de poezia-crater, suficientă sieși

și minții-n fine lămurite, de mitíc.

2000-ismul poetic. Scurtă istorie a începuturilor

 

2000 | E fondat la Facultatea de Litere a Universității București Cenaclul Litere 2000, al cărui lider este Marius Ianuș. Continuator al Cenaclului Litere, condus în a doua parte a anilor ’90 de Mircea Cărtărescu, Litere 2000 se va rebrandui, devenind „Abator Fracturi” (la sfârșitul lui 1998, Dumitru Crudu și Ianuș publicaseră „Fracturismul – un manifest” în „Monitorul de Brașov”). Apare la Editura Vinea debutul lui Marius Ianuș, Manifest anarhist și alte fracturi.

2001 | Debutează Răzvan Țupa, cu Fetiș (Editura Semne), care va primi în ianuarie 2002 la Botoșani Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut; Adrian Urmanov, cu Cărnurile cannonice; Mugur Grosu, Haltera cu zurgălăi (două titluri apărute în colecția Euridice a Editurii Pontica) și George Vasilievici, Gabi78 (Ed. Vinea). Țupa și Urmanov frecventaseră atelierul pornit în 1998 de poeta Nina Vasile la Biblioteca Metropolitană București, iar Grosu și Vasilievici făceau parte din a doua promoție a Cenaclului de Marți de la Constanța, tutelat de Marin Mincu.

2002 | Este inaugurat, în Sala Oglinzilor de la Casa Monteoru (sediul de atunci al Uniunii Scriitorilor din România), Cenaclul „Euridice” condus de Marin Mincu. „Euridice” îl înlocuiește, ca cenaclu oficial al USR, pe acela, mai democratic, dar și mai lipsit de fast și de vizibilitate, al Norei Iuga, încheiat la sfârșitul toamnei 2001. Organul de presă al cenaclului este „Ziua literară”, suplimentul săptămânal al cotidianului „Ziua”, în care sunt publicate selecții din textele citite în cenaclu, cronici de carte, texte polemice și „de direcție”.

Ies primele două din cele opt numere ale revistei „Fracturi” (a cărei apariție se va întrerupe în 2003).

Debutează în volum, la București, Iași, Cluj, Brașov și Sibiu, Teodor Dună (Trenul de treișeunu februarie, cu o prefață de Mircea Ivănescu, Ed. Vinea), Elena Vlădăreanu (Pagini, Ed. Timpul, în urma câștigării Premiului „Aurel Dumitrașcu”), Dan Sociu (Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, Ed. Junimea, ca urmare a câștigării Premiului „Ronald Gasparic”), Cosmin Perța (Zorovavel, Ed. Grinta), Alexandru Vakulovski (Oedip regele mamei lui Freud, Ed. Aula), Andrei Peniuc (Un animal mic, Ed. Pontica și Mic manual de terorism, Ed. Ziua) și Radu Vancu (Epistole pentru Camelia, Ed. Imago). Publică a doua carte Marius Ianuș, Ursul din containăr – un film cu mine (Ed. Vinea), Mihail Vakulovski, Tatuaje (Ed. Vinea) și Constantin Virgil Bănescu, Floarea cu o singură petală (Ed. Junimea). 

La Timișoara, Eugen Bunaru lansează antologia Dintr-o respiraţie, a cenaclului „Pavel Dan”, pusă sub sintagma „Generaţia 2000”. În ea se regăsesc texte semnate, printre alții, de Tudor Crețu, Alexandru Potcoavă, Cătălina George, Andra Mateucă și Adriana Tudor Gâtan.

2003 | Se întețesc, îndeosebi în „Ziua literară”, discuțiile și polemicile referitoare la apariția și afirmarea 2000-ismului. Manifestelor citite în cenaclu de Bogdan-Alexandru Stănescu (În pat cu mama literatură) și Adrian Urmanov (eu sînt poemul utilitar) le urmează editorialul lui Marin Mincu din 10 februarie („O nouă generație”), căruia îi vor răspunde prompt în săptămânile următoare Angela Marinescu, Octavian Soviany și Ștefania Plopeanu, în polemică intervenind și tinerii Elena Vlădăreanu, Bogdan-Alexandru Stănescu și Andrei Peniuc. De asemenea, revista „Paradigma” (nr. 1-2/2003, cu tema „O nouă generaţie literară? Cenaclul Euridice”) găzduiește textele a 26 de autori, de la Marin Mincu, Octavian Soviany și Ioan Es. Pop la Ruxandra Novac, Dan Sociu și Constantin Vică.

Publică prima carte Ruxandra Novac (ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri, Ed. Vinea), Domnica Drumea (Crize, Ed. Vinea), Ștefan Manasia (Amazon și alte poeme, Ed. Tritonic), Dan Coman (Anul cârtiței galbene, Ed. Timpul, ca urmare a câștigării Premiului „Aurel Dumitrașcu”), Bogdan Iancu (Fata din lift, Ed. Vinea) și Claudiu Komartin (Păpușarul și alte insomnii, Ed. Vinea), iar Elena Vlădăreanu și Adrian Urmanov scot a doua carte (Fisuri, respectiv Poeme utilitare, ambele apărute la Ed. Pontica).

2004 | În octombrie are loc la Botoșani și Ipotești prima ediție a Congresului Național de Poezie, la care sunt invitați un număr important de poeți 2000-iști și ale cărui lucrări sunt conduse de Ion Pop și Cezar Ivănescu. Inevitabile polemici izbucnesc între tinerii poeți și establishmentul USR.

În noiembrie se ține la Sibiu a treia ediție a Zilelor Poeziei „Iustin Panța”, unde, pe lângă decernarea Premiului „Iustin Panța” pentru debut Ruxandrei Novac, este organizat un colocviu despre poezia tânără, ale cărui discuții sunt conduse de Alexandru Mușina.

Apare, sub coordonarea lui Marin Mincu, antologia Generația 2000 (Ed. Pontica), conținând textele a 41 de autori care citiseră în Cenaclul Euridice. În urma neînțelegerilor dintre Mincu și președintele USR, Eugen Uricaru, cenaclul se mută în Rotonda 13 a Muzeului Național al Literaturii Române din Bd. Dacia.

Fondat la începutul deceniului de Costel Baboș, prozator român emigrat în Canada, site-ul clubliterar.com devine un spațiu de primă importanță al câmpului literar. Aici, 2000-iștii își publică textele și își conturează personae publice, poartă conversații și se confruntă, anticipând apariția rețelelor de socializare și marcând momentul în care literatura română intră în epoca digitală, ceea ce aduce cu sine inevitabila deteritorializare, precum și o diversificare a modalităților de difuzare.

Debutează doi poeți ce pot fi considerați, prin prisma anului nașterii, extremele arcului temporal în care se înscrie generația 2000-istă: Marin Mălaicu-Hondrari (Zborul femeii pe deasupra bărbatului, Ed. Eikon) și Miruna Vlada (Poemextrauterine, Ed. Paralela 45), iar George Vasilievici publică Cerneală (Ed. Pontica).

2005 | În oglindă cu numărul 3-4/1983, dedicat 80-ismului, revista „Caiete critice” dedică numărul 2-3/2005 poeziei 2000-iste. La ancheta „Poezia tânără, o nouă generație?”, realizată de către Daniel Cristea-Enache și Mihai Iovănel, răspund 51 de scriitori, la care se adaugă trei cronici (semnate de Eugen Simion, D. Cristea-Enache și Andrei Terian), patru manifeste (Marius Ianuş & Dumitru Crudu, Gelu Vlaşin, Adrian Urmanov, Claudiu Komartin) și poemele a opt poeți tineri (printre care Marius Ianuş, Ruxandra Novac, Teodor Dună, Elena Vlădăreanu, Dan Sociu).

Criticii 60-iști Ion Pop („În jurul generației 2000”) și Gheorghe Grigurcu („Douămiiștii”) scriu și ei în „România literară” despre noul val.

Nicolae Manolescu este ales președinte al Uniunii Scriitorilor, funcție pe care o va ocupa în următorii aproape 19 ani.

La Arad, gruparea „Celebrul animal” lansează revista „Ca și cum”. După două volume pe care le repudiază, V. Leac publică Seymour: sonata pentru cornet de hârtie (Ed. Hartmann), iar T.S. Khasis revine, după un debut prematur, cu Arta scalpării (Ed. Vinea). Debutează, tot la Editura Vinea, poetele Diana Geacăr (bună eu sunt Diana și sunt colega ta de cameră), Andra Rotaru (într-un pat sub cearșaful alb) și Oana Cătălina Ninu (Mandala).

După ani de irelevanță, Editura Cartea Românească este preluată de Polirom, colecția de poezie lansându-se cu volumele semnate de Elena Vlădăreanu (Europa: zece cântece funerare), Dan Sociu (cântece eXcesive, care va primi Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor), Răzvan Țupa (Corpuri românești) și Claudiu Komartin (Circul domestic, Premiul pentru poezie al Academiei Române). Marius Ianuș publică antologia Dansează Ianuș (Ed. Vinea), iar Dan Coman și Teodor Dună revin cu Ghinga, respectiv Catafazii, publicate tot la Vinea. Este reeditat volumul de debut al Ruxandrei Novac, cu titlul prescurtat ecograffiti (Ed. Vinea).

Răzvan Țupa pornește la București prima serie de întâlniri, lecturi și ateliere concepute și conduse de un 2000-ist, „Poeticile cotidianului”, care va ține cinci ani.

2006 | Are loc prima ediție a Colocviului Tinerilor Scriitori, organizat de USR, cu tema „Conștiința de sine a noii literaturi”, la care participă peste 50 de autori din 10 orașe. Colocviul se încheie cu un maraton de poezie ținut în Sala Oglinzilor de la Casa Monteoru.

Revin trei dintre protagoniștii noului val: V. Leac, cu Dicționar de vise (Ed. Cartea Românească), Cosmin Perța (Santinela de lut, Ed. Vinea) și Radu Vancu (biographia litteraria, Ed. Vinea), iar Șerban Axinte publică a treia sa carte, Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut (Ed. Vinea).

Debutează în volum Rita Chirian (Sevraj, Ed. Vinea) și Gabi Eftimie (ochi roșii polaroid. acesta este un test, Ed. Vinea).

Apare la Ed. Vinea a treia ediție (și prima care are parte de o circulație menționabilă) a unicului volum al lui Constantin Acosmei, Jucăria mortului, publicat în 1995.

Răzvan Țupa este primul 2000-ist care ajunge la conducerea unei publicații culturale de prestigiu, „Cuvântul” (al cărei redactor-șef va fi până în 2008). Într-un articol publicat pe clubliterar.com și în revista „Versus/m”, „generaţia 00 a expirat. urmează poezia”, Țupa anunță „moartea subită a generației 2000”.

Festivalul „Poezia e la Bistrița”

 

Mă-ntorc, în a doua parte a săptămânii (11-14 iulie), la cel mai grozav festival de poezie din România, cel de la Bistrița. Am fost ultima oară acum șase ani, înainte ca tata să ne părăsească, înainte să devin soț și tată, înainte de pandemie și de tot ce i-a urmat, iar atunci în 2018, am petrecut alături de Angela Marinescu (ce ar fi împlinit astăzi 83 de ani) și de Ioan Es. Pop, doi mari poeți de care am fost, în diferite perioade din ultimii douăzeci și ceva de ani, foarte apropiat, și care s-au dus unul după altul la distanță de șapte luni.

Prima ediție a festivalului organizat de Gavril Țărmure, Dan Coman și Marin Mălaicu-Hondrari a avut loc în 2009, iar în toamna aceluiași an am pornit la București Institutul Blecher împreună cu o altă bistrițeancă de ispravă, Ana Toma | Tomagraph, care de altfel s-a ocupat câțiva ani și de partea vizuală a Festivalului Poezia e la Bistrița.

Dacă nu ar fi fost Institutul Blecher, nu ar fi fost, un an mai târziu, Casa de Editură Max Blecher și toate cărțile pe care le-am publicat în acești aproape 14 ani. Dacă n-ar fi fost ele, nu aș primi joi Premiul Editorul anului, ce poartă numele Laurei Albulescu, de care mă leagă câteva amintiri foarte frumoase și vii, mie încă mi se pare că Laura s-a dus într-o excursie și s-a simțit așa de bine acolo (anume în Irlanda) că a rămas și ăsta-i singurul motiv pentru care nu am mai întâlnit-o de trei ani încoace.

Ce să mai, voi fi emoționat și cu tot felul de nostalgii, de joi până duminică, din nou la Bistrița.