mi-e scârbă de agitația lor de televiziunile
de discursurile și de ura lor
mi-e scârbă de oratoria demagogilor de sfaturile
boșorogilor comuniști
și de fățărnicia celor care i-au condamnat din gură
pe comuniști
mi-e scârbă de ștampila de vot
mi-e scârbă de votul nul pe care l-am dat din nou inutil
mi-e scârbă dați-mi un scobutil
oamenii de treabă se uită la mine și cască
orice aș alege e ca și cum aș înghiți iar o broască
mi-e scârbă de hăhăiala unuia de scălămbăiala ăluilalt
mi-e scârbă de oratorul înalt
care-i de fapt un pitic
cu vorbă întortocheată și lașă
mi-e scârbă de răul mai mic
că răul mai mic e întotdeauna răul mai mare
mi-e scârbă de fanfaron de marele om de carton
pe care aș putea să-l înmoi în cafea
spune-mi cât să mai am răbdare
mi-e scârbă de gnom și de cucuvea
de discursurile ăluia din parcare
mi-e scârbă de "șeful statului" cu flacăra democrației în mână
mi-e scârbă de zdrențele care stau în spatele lui și-l îngână
Ceaușescu era șeful statului, tu ești un cetățean ca și mine
pus acolo să cârmuiască mai bine
decât nebunul sau fonful sau măscăriciul vopsit cu henna
mi-e scârbă de adevărul negociabil
de regulile de cauciuc de care tragi ca hiena
pentru ca apoi să mă scuipi pe mine-n obraz politician execrabil