Joi, la Muzeul Storck

 

Dragoș-Radu Dumitrescu a studiat biologia, fiind un fotograf de vocație, format la Școala de Fotopoetică a lui Francisc Mraz. Moartea lui acum cinci luni la numai 38 de ani a fost un șoc pentru toți cei care îl cunoșteau și îi admirau arta. Expoziția „Dobrogea lui Dragoș”, găzduită de Muzeul Storck într-un fost atelier de sculptură (str. Vasile Alecsandri, nr. 16) și curatoriată de Alexandra Mihailciuc, a fost vernisată la sfârșitul lunii octombrie și are finisajul mâine de la ora 18.30, ocazie cu care Institutul Blecher se va alătura Comunității Fotopoetica: Ligia Keșișian și cu mine vom citi poezie în conturul fotografiilor dobrogene ale lui Dragoș Dumitrescu, care îmi amintesc de Mexicul obsedant al lui Juan Rulfo.

Sâmbătă, poezie și jazz, la Daravere și Zadar

 

Sâmbătă, care se anunță a fi cea mai călduroasă zi din 2023, voi rosti poezie alături de Șerban Mihalache, de la 19.30 la Daravere (Piața Haralambie Botescu nr. 2), iar de la 21 după colț, la Zadar (Str. Mircea Vulcănescu, 23), unde mai apoi vor cânta Călin Torsan și Marius Achim, adică multumult.

Sâmbătă după-amiază, la Hanul Gabroveni

 

De la ora 14, la ARCUB (Hanul Gabroveni, Str. Lipscani 84-90, București), moderez un eveniment în care va fi prezentat albumul-catalog al expoziției „Secret Wing” de la Bienala Art Encounters de anul trecut și vom mai vorbi despre poezia Marianei Marin (al cărei titlu din 1986, Aripa secretă, l-a inspirat pe cel al expoziției curatoriate de Maria Rus Bojan și Bogdan Ghiu), precum și despre Anne Frank și cunoscutul său Jurnal, împreună cu Charlotte van Rooden și Alexa Stoicescu.

Cu Polifonic (Polyfon) la Berlin

Am mai scris despre proiectul Polifonic, pe care Simona Nastac l-a propus anul trecut și în care m-a luat alături și pe mine ca „selecționer” și moderator. A mers mai întâi la Londra, apoi l-am produs la București și Bruxelles, acum ajunge la Berlin, unde vineri, 22 februarie, de la ora 19.30, pre mulți îi vom uimi la Haus für Poesie (Kulturbrauerei, Knaackstr. 97, 10435 Berlin). Evenimentul e organizat de ICR Berlin și face o legătură peste ani cu evenimentele de poezie românească gândite de Răzvan Țupa în același loc din Prenzlauer Berg (eu am făcut parte în noiembrie 2013 dintr-un line-up la fel de variat și de scânteietor – atunci poezia rostită primea un aport sonor important de la Bandesnaci, acum show-ul va fi însoțit de proiecțiile filmelor animate create, pornind de la poeme, de către artista vizuală Raluca Popa).

Dactăr Nicu's Skyzoid Poets, cu Ioan Șerbu și Onisimus Lang

Onisim și trupa lui au făcut duminică, la Institutul Blecher, un show de zile mari. Îl vor repeta marți seară de la ora 19.30, în Tipografia (Str. Postăvarului, nr. 1, Brașov), la o nouă ediție a „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”, unde li se va adăuga Ioan Șerbu. Eu voi fi acolo ca prieten, moderator, editor și aficionado, cu krav maga, sfidarea stafidelor și „Poesis internațional” 22 (2/2018) în desagă.

A patra ediție a Premiilor „Matei Brâncoveanu”

Anul trecut pe vremea asta, luam pentru „Maeștrii unei arte muribunde” un premiu despre care doar auzisem, deși era la a treia ediție: „Matei Brâncoveanu”. M-au entuziasmat calitatea premiaților de la celelalte categorii și faptul că evenimentul e susținut de privat (Fundația Alexandrion, condusă de Nawaf Salameh), ceea ce-n România se-ntâmplă atât de rar (a se citi: mai deloc). Premiile decernate aseară arată la fel de bine, și cred că e de ajuns să-i menționez pe Teodor Dună, premiat la secțiunea Literatură pentru al cincilea său volum de poezie, kirilă, Gabriel Bebeșelea (dirijor deja faimos la numai treizeci și unu de ani), actrița Silvana Mihai sau arhitecta Ilinca Păun Constantinescu. Dacă ar fi cinci astfel de inițiative în România noastră plină de corporații și firme prospere care sparg bani în idioțenii strigătoare la cer, cultura română ar sta ceva mai bine și nu ar mai da impresia asta de pauperitate și subnutriție cronică.

Albia. Înregistrarea video

Sunt exact două luni de când am citit (performat) poezie împreună cu Matei Ioachimescu și George Popescu (pentru o scurtă improvizație a intervenit și excelentul pianist venezuelean Alfredo Ovalles) în deschiderea concertului de la Clubul Țăranului al lui Matei și Alfredo. A fost a treia oară în 2016 când Ioachimescu și cu mine am avut un recital public, după ce am mai făcut asta într-una din serile Festivalului de poezie și muzică de cameră de la Bistrița și la Muzeul „George Enescu” din București. 

Institutul Blecher 138-140. Înregistrările video

livres-ardoises / cœur goudron. un proiect cu Wanda Mihuleac & Transignum

Mai întâi a fost, cândva la începutul verii, un e-mail bizar ca un poem (unul eliptic, bacoviano-minimalist) în care doamna Wanda Mihuleac îmi scria de la Paris: „bună seara, / vă propun să participați la proiectul «livres-ardoises», scriind cu un marquer alb pe / suprafețele negre”.
Cunoșteam cărțile-obiect pe care le face pictorița, gravoarea și editoarea Wanda Mihuleac, stabilită în Franța din 1989, a cărei editură, Transignum, e oglinda căutărilor și ideilor ei în zona fertilă în care se întâlnesc artele vizuale și poezia. Căutând pe internet și continuând schimbul nostru de epistole virtuale, am convenit să mă alătur și eu soborului impresionant de autori cu care W.M. a lucrat pentru colecția bibliofilă „livres-ardoises”.
cœur goudron (așa am ales să-mi numesc contribuția la această colecție care ar trebui să conțină la final 101 livres-ardoises) există, după tipicul proiectului, în două exemplare: unul rămâne la poet, celălalt merge la Transignum. Mi-a plăcut ideea și fiindcă așa am început să lucrez cu Ana Toma: sunt deja șapte ani de când ea a croit cu mâna ei cele două exemplare ale Hemoragiei soarelui (2009), o carte bibliofilă cum se fac prea rar în România.
Mulțumindu-i Wandei Mihuleac pentru propunerea sa, am postat pe contul meu de facebook câteva imagini din exemplarul care acum e-n drum spre Paris, și pe care probabil că nu-l voi revedea prea curând. Sunt încă entuziasmat după orele în care am scris cu markerul alb pe suprafețele negre (ei bine, nu am făcut, în cele din urmă, doar asta), în limbile franceză și română. Mi s-a părut firesc, dat fiind că nu scriu în limba franceză, ca versurile românești să fie într-un anumit echilibru (cantitativ și compozițional) cu frazele, sintagmele, frânturile de versuri în limba franceză.
Din câte înțeleg, cele 101 cărți (poate ar fi mai potrivit să le spun cărticele) vor fi fotografiate profesionist și vor apărea în 2017 într-un album cu o introducere de Gilbert Lascault.

Melancolie. După 138 de ani

Se poate și-așa. Video, montaj: Mihai Curtean.
Un proiect „Zona nouă”.

Vernisaj Camila Guerreiro

Din imaginile pe care le-am văzut, din conceptul Camilei Guerreiro – care se consideră mai degrabă poetă decât fotograf, de aici și titlul vernisajului, Feed my poetry –, precum și din interviul dat acum câteva zile, proiectul artistei braziliene mi se pare foarte promițător și mă face curios. Mâine, la Neo Galateca (de la parterul BCU).

Discuția secretă

Victor Țvetov, videoclipul

de Valeriu Andrișcă

la sfârșitul săptămânii, cartea lui Victor Țvetov va ieși de sub tipar

parteneri: subcapitol.ro 

Ligia Pârvulescu & un scurtmetraj de Victor Potra

Rebarbor

Proiectul „Rebarbor” vine din marea mea admiraţie pentru proza lui Alexandru Monciu-Sudinski, scriitorul atât de puţin cunoscut care a scos doar trei cărţi, dintre care prima, Rebarbor (1971), cred că e o capodoperă a prozei scurte româneşti din comunism (dar despre asta au avut contribuţii critice serioase oameni care ştiu mai multă carte şi care au săpat prin ruinele literare ale anilor '70 mai mult decât mine). Ca proiect sonor de recuperare a câtorva pagini (proze) inegalabile ale lui Sudinski, „Rebarbor” a pornit la sfârşitul anului trecut, când am şi publicat, în semn de admiraţie pentru Sudinski (care a împlinit sau ar fi împlinit 70 de ani în 2014, nu mai ştie nimeni nimic despre el, acum se pare că e pustnic pe un fiord din nord, adevăratul nord) o proză din volumul deja menţionat (şi anume „Documentar”) în numărul 14 al revistei „Poesis internaţional”. I-am contaminat şi pe prietenii mei muzicieni, Ana (Miriam) Toma (pian) şi János Toth (chitară bass), să facem asta, un proiect sonor (nu-ndrăznesc să zic muzical, fiindcă mi se pare foarte poetic în multe privinţe, iar eu nu sunt muzician), o încercare pornind de la textele uluitoare ale lui Sudinski, pe care eu le glăsuiesc, interpretez, spun, psalmodiez exact aşa cum le simt. Cam aşa arată un fragment din încercările noastre de început. Improvizăm mult, eu mai mult cu instinctul, ei cu compoziţia, peste toate plutind duhul a ceva foarte viu şi adevărat după mai bine de patruzeci de ani. Poate o ieşi ceva din asta, care să ne vindece dorul de Chill Pill :), proiectul pe care îl pornisem cu Bandesnaci la sfârşitul lui 2013. Eu în urma acelei întâlniri am avut de învăţat multe, şi de tras de mine în direcţii în care nu mi-aş fi imaginat că voi ajunge. Deocamdată suntem aici, şi am vrea să le atragem şi altora atenţia asupra lui AMS şi a unicatului care e, rămâne cartea Rebarbor.

Chill Pill. Video complet

Înregistrarea concertului-lectură/performance sau cum vreţi să-i mai spuneţi, din 20 iunie 2014. Iar cu asta luăm o pauză de la proiectul Chill Pill, care m-a ţinut în priză în prima jumătate a anului. Mulţumiri pentru Bandesnaci, Miriam Toma, Delia Andrieş, Alina Daniela Nicu şi Sorin Despot fiindcă au făcut posibile aceste întâlniri şi lui Victor Potra că a avut răbdare cu noi şi nu s-a oprit din filmat.

Aşa a fost

[cu Miriam Toma, Sorin Despot, Delia Andrieş, Bandesnaci (Vladimir Coman-Popescu). live drawings: Alina Daniela Nicu]

înregistrarea:

Despot, Bandesnaci, Komartin

Din nou, de pe 22 martie, live, cu cel mai nou enoriaş al congregaţiei noastre, Sorin Despot.

Încă o înregistrare...

... de la Chill Pill 2, din 22 martie 2014. Pre versuri de Alexandru Muşina, Eugen Gruber şi Aurel Pantea.

Înregistrare de la Chill Pill 2

Pe 22 martie, la Chill Pill 2, a fost aşa: un fragment din cele patru ore înregistrate la Tramvaiul 26, în care am fost împreună Bandesnaci, Miriam Toma şi subsemnatul; pentru mine a fost o experienţă uluitoare.