Poemul săptămânii (66-69). Ion Gheorghe, Pavel Gătăianțu, Paul Vinicius, Cezar Ivănescu

În cele patru postări din rubrica „Poemul săptămânii” pe care le-am făcut în noiembrie, am ales textele a patru poeți foarte diferiți, unul dintre ei născut în anii '30, cu debut în plin proletcultism (în ciuda acestui fapt, eu cred că Ion Gheorghe e unul dintre cei mai tari poeți români în viață), altul născut în anii '40, cu o primă carte publicată în '68 (Cezar Ivănescu), și alți doi (Gătăianțu și Vinicius) aparținând (unul în Novi Sad, celălalt în București) generației afirmate în anii '80-'90. Pentru prezentări și poeme, clic pe imagini.
(Pe 30 decembrie pun punct acestei rubrici, după 16 luni – până atunci se vor fi adunat 74 de poeți și poeme. It was a good run.)

Institutul Blecher, ediția 144

Ultima ediție din 2016 a Institutului Blecher îi are invitați pe Gökçenur Ç., care va citi din volumul Enciclopedia lucrurilor uitate (Casa de Editură Max Blecher, 2016) și pe Marin Mălaicu-Hondrari. Este a douăsprezecea ediție a clubului de lectură în exact trei luni, ceea ce cred că e un alt record pe care l-am bătut în toamna asta (celălalt este că în 2016 am avut 15 noi apariții, față de anul trecut, când am scos doar 11 – pun aici la socoteală și cele două numere din „Poesis internațional”).
L-am cunoscut pe Gökçenur Ç. în 2008, într-un orășel din sudul Lituaniei: atunci ne-am citit unul altuia poezia pentru prima dată. L-am reîntâlnit un an mai târziu, în toamna lui 2009, în proiectul internațional Word Express, al cărui coorganizator era. Am rămas prieteni, reîntâlnindu-ne aproape an de an (în 2010, 2012, 2015 și 2016 la Istanbul, în 2011 la Belgrad, în 2014 la Sibiu) și lucrând la traduceri reciproce ori de câte ori am avut ocazia. Am reușit, iată, la sfârșitul lui 2016, să alcătuiesc o antologie cu lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult – și pe care am fost în stare să le fac să sune credibil și în românește – din extraordinara poezie a lui Gökçe, considerat de mulți unul dintre cei mai buni și mai prolifici poeți turci ai ultimului deceniu. Duminică seara, poemele lui se vor auzi la ultima ediție de anul ăsta a Institutului Blecher. Cu bucurie și emoție vă invit să vă alăturați acestei mici sărbători găzduite de Tramvaiul Douășase.

Rita Chirian și Gökçenur Ç. la Brașov

Mâine, vineri 25 noiembrie, de la ora 18, are loc în Tipografia (Str. Postăvarului, nr. 1, Brașov) penultima ediție din 2016 a seriei de lecturi organizate de Robert Elekes. Vor veni Rita Chirian și Gökçenur Ç. (ea de la Sibiu, el de la Istanbul) și vor citi din volumele lor noi, apărute la Casa de Editură Max Blecher. Doi poeți excepționali, pe care de ceva vreme îi pândeam să le fiu editor (iar în cazul lui Gökçe și traducător) și uite că asta s-a întâmplat. Cartea prietenului meu turc (pe care îl cunosc de opt ani, și ale cărui poeme în traducerea mea au apărut în al doilea număr al revistei „Poesis internațional”, din septembrie 2010), este a 62-a pe care o publicăm și a 6-a din colecția bilingvă „Orfeu” (fiind, așadar, o ediție în turcă și în română).

Rita Chirian, Casa fleacurilor

Casa de Editură Max Blecher, 2016

Colecția „Plantații”

Gökçenur Ç., Enciclopedia lucrurilor uitate

Casa de Editură Max Blecher, 2016

Colecția „Orfeu”

euforia din timpul, greața de după. 10 poeme, 10 poeți, 10 gravuri

Anunțam acum trei luni și jumătate că va apărea, iată c-a apărut. Titlul pe care-l credeam atunci provizoriu, euforia din timpul, greața de după (decupat din poemul lui Andrei Bodiu, „Mado”) a rămas, iar cartea, al cărei editor este Sorina Jecza, și care a apărut la editura Fundației Triade din Timișoara (doamna Jecza, Ana Toma și cu mine am lucrat excelent împreună), este o antologie gândită ca un obiect frumos, spațiu de întâlnire al poeziei și graficii (mai exact, gravura). Eu am fost selecționerul și autorul prezentărilor celor zece poeți aleși (Virgil Mazilescu, Nora Iuga, Ion Monoran, Angela Marinescu, Iustin Panța, Octavian Soviany, Mariana Marin, Andrei Bodiu, Vasile Vlad, O. Nimigean), iar Ana Toma a dus greul cărții, aranjând-o impecabil și producând zece lucrări care intră în consonanță cu poemele alese de mine. Cartea a apărut prin AFCN și o recomand tuturor celor pentru care poezia e mai mult decât o floare de pus la butonieră, precum și acelora care au urmărit de mai bine de cincisprezece luni rubrica mea neîntreruptă, poemul săptămânii, ce a stat la originea acestui proiect.

Casa de Editură Max Blecher la Gaudeamus

Ieri a-nceput a 23-a ediție a târgului de carte Gaudeamus, care cred că e cel mai mare de la noi (comparabil, probabil, cu Bookfestul, dar mereu am avut impresia că ăsta din toamnă merge ceva mai bine). E a șasea ediție consecutivă la care Casa de Editură Max Blecher participă; în trecut am mers împreună cu Herg Benet sau cu Tracus Arte, anul ăsta compătimim cu editurile Gestaltbooks (a amicului și autorului nostru, excelentul prozator Cristian Fulaș) și Brumar (care nu mai merge la turația de acum 10-15 ani, dar încă mișcă și scoate cărți demne de atenție). Ne aflăm la standul 324, pe ultimul cerc de la Romexpo (care încă n-am înțeles de ce se numește nivelul 7.70). Mai exact, pentru cele și cei care ne vor căuta, ne aflăm aici:

De ce ați vrea să ne căutați? Păi, pe lângă cărțile publicate până în toamna asta, vom fi prezenți și cu noutățile, și anume:

* volumul maltezului Glen Calleja, un asteroid fără umbră (în traducerea mea și a lui Radu Nițescu)

* antologia liniște, pace, perversiuni, heppiend. tineri poeți maghiari din Transilvania (în românește de Andrei Dósa)

* Sorin Despot, termeni și condiții

* Rita Chirian, Casa fleacurilor

* superba selecție din poezia lui Vasile Petre Fati (de la moartea căruia se împlinesc poimâine 20 de ani), intitulată O anumită căldură umană

* volumul câștigătorului celei de-a șasea ediții a Concursului nostru de debut, Ciprian Popescu, a cărui carte, Mile End, e de-a dreptul spectaculoasă

* în fine, nr. 18 al legendarei publicații „Poesis internațional”, fără termen de comparație în România.


Lansările și prezentările noastre de carte:

Sâmbătă, 19 noiembrie 2016
Romexpo (nivel 7.70, stand 324)
ora 17:00
Lansarea volumului termeni | condiții de sorin despoT

ora 17:30
Lansarea volumului Casa fleacurilor de Rita Chirian

ora 18:00
Lansarea volumului Mile End de Ciprian Popescu




Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sector 2, București)
ora 20:00
Clubul de lectură Institutul Blecher, ediția 143
Întâlnirea cu Andrei Doboș, sorin despoT și Ciprian Popescu.
Invitat special: Erkut Tokman


Duminică, 20 noiembrie 2016
Romexpo (nivel 7.70, stand 324)
ora 16:00
Lansarea numărului 2 (18) / 2016 al revistei „Poesis internațional”


Vor fi trei zile pline. Așteptați-vă să vă așteptăm.

Poesis internațional, nr. 18 (2/2016)

            Astă-vară, ieșind dintr-un anticariat bucureștean (unul dintre foarte puținele rămase în care poți găsi și altceva decât cărți cu poze, ediții populare – în limba engleză, desigur – ale unor volume clasice care dau bine în bibliotecă sau comicării de „literatură motivațională”), am realizat că s-au făcut doi ani de când caut volumele de poezie ale lui Judith Mészáros, singurul rezultat al acestei mici epopei personale fiind reconfirmarea ideii că un cerc s-a închis și că ne-am întors în locul de unde a început modernitatea occidentală. Oricâtă informație s-ar genera în flux continuu, oricât de simplu poți comanda un lucru – un produs – din partea cealaltă a lumii, oricât de încurajator pare gradul de alfabetizare generală a societății, o carte de poezie este cam ce era și acum o sută cincizeci de ani: o raritate de preț pentru pasionați, colecționari și smintiții de literatură.

Încadrându-mă și eu într-una dintre categoriile sus-menționate, misiunea de a găsi volumul de debut al acestei poete misterioase, despre care nu am găsit aproape deloc referințe utile pe internet, fără să devină chiar o fixație, m-a însoțit încă de când tocmai scosesem numărul 13 – primul al celei de-a doua serii –, însă de-abia acum portretul lui Judith Mészáros poate fi prezentat cititorilor noștri. El cuprinde câteva poeme selectate din cele două cărți pe care poeta le-a publicat înainte să dispară din peisaj (am aflat de curând că s-a retras în orașul natal, Salonta), câteva referințe critice și un eseu al Ritei Chirian, care sper să contribuie la redescoperirea unui discurs pasionant, prea multă vreme ignorat. Nu vreau să anticipez sau să fac promisiuni fără acoperire, însă aș spune că numărul 18 al P.I. poate reprezenta un punct de plecare pentru reeditarea într-un viitor apropiat a poeziei lui Judith Mészáros.

         Arătam în numărul trecut că „Poesis internațional” începe tot mai mult să semene cu o antologie zdravănă – sau cu un almanah (țin să spun că regret dispariția almanahurilor, erau câteva pe care le citeam cu nesaț în copilărie, cu toate că vremea lor cam apusese deja), iar numărul acesta are densitatea și diversitatea unei astfel de publicații, având de aproape două ori mai multe pagini decât numerele din 2011-2012; ce-i drept, revista apărea atunci de patru ori pe an, în timp ce la sfârșitul lui 2016 e greu de garantat și apariția ei semestrială.

       Pe lângă scriitorii și traducătorii români care au colaborat la alcătuirea acestui număr, el cuprinde textele a peste douăzeci și cinci de poeți, prozatori și eseiști din paisprezece țări. Poeți deja clasici ai secolului trecut, precum Robinson Jeffers (1887-1962), Paul van Ostaijen (1896-1928), Nathan Alterman (1910-1970) sau Yves Bonnefoy (1923-2016), stau lângă scriitori contemporani de primă mărime din America (Ruth L. Schwartz, tradusă pentru prima oară în românește), dar și din Europa Centrală și de Est (scriitoarea austriacă Ilse Aichinger, poetul și prozatorul maghiar Parti Nagy Lajos și bulgarul Gheorghi Gospodinov sunt nume cunoscute worldwide). Rezultatele a două ateliere la care au participat în 2016 poeți români, unul la Stockholm, celălalt la Istanbul, adică poemele a șapte autori încă tineri din Suedia și Turcia, eseul lui Robyn Creswell despre celebrul poet palestinian Mahmoud Darwish (1941-2008), atât de puțin cunoscut la noi, textul lui Radu Vancu despre un exemplar critic și profesor de literatură, Hugh Kenner (1923-2003), și cel al tinerei Cristina Stancu despre Danielle Collobert (1940-1978) sunt doar câteva dintre materialele pe care le-am potrivit în numărul cu care se încheie 2016. Un an cu tot felul de vești și de întâmplări îngrijorătoare. Aici intră în joc acel cifru de rezistență al literaturii, puterea ei de a șterge ecourile țâșnite din realul eruptiv: alarmismul și angoasa care se revarsă zilnic pe toate canalele, îndemnând la dezangajare și lamentație.

Așa că să citim, să scriem și să traducem în continuare. Nu avem încotro.

Duminică seara, cu Matei Ioachimescu, la MȚR

Flautistul Matei Ioachimescu, despre care am mai vorbit și scris, a ajuns din nou în România și, după aproape două luni și jumătate de la recitalul / performance-ul pe care l-am avut împreună, în septembrie, la Muzeul „George Enescu”, ne întâlnim din nou să vedem cum se împletesc poezia (spoken wordul) și muzica. Alături de noi va fi și chitaristul George Popescu. Duminică, de la ora 18.30, la Muzeul Țăranului Român, „Albia”, în deschiderea concertului lui Ioachimescu & Alfredo Ovalles.

Sâmbătă, la Timișoara, cu Sorin Despot și Ciprian Popescu

Mă bucur să fiu editorul celei de-a doua cărți a lui Sorin Despot, dar și moașa volumului de debut al lui Ciprian Popescu. Sunt două cărți faine, în care am crezut și cred, și mă aștept ca sâmbătă seara, de la ora 19, la Calpe (Bastion, corp D, Timișoara), Sorin și Ciprian să facă un show excelent la prima lansare a volumelor termeni și condiții, respectiv Mile End. Pentru mai multe detalii, clic pe imaginile copertelor.

Sorin Despot, termeni și condiții

Casa de Editură Max Blecher, 2016

Colecția „Plantații”

Ciprian Popescu, Mile End

Casa de Editură Max Blecher, 2016

Colecția „Opera prima”

2091 A.D.

Ah! vite, vite un peu; là-bas, par delà la nuit, ces récompenses futures, éternelles... les échapperons-nous ?... (Rimbaud)

Tinerețe revoluționară, bătrânețe între patru

pereți, tâmple ninse cum doar în patria mătreții și a

părului sur ce-ți transmite

mesaje viclene despre înțelepciune.

Așa îmi vorbeai, când ai tras deodată frâna de mână și

ne-am oprit să admirăm măreția Automatonului.

Tu vorbești de înțelepciune, tu care ai lucrat

cu roboții și-ai încercat să-i faci să semene

cât mai bine cu Taica?

Lacrimile mi se scurgeau pe obraji, întinzându-mi rimelul.

Nu mi-ai răspuns. Ai zâmbit și ai privit

mai departe, în zare. Un nufăr uriaș se scutura de

făpturile moi care-și făcuseră-n el sălaș pentru o noapte.

Pe cer ardeau câteva supernove, sateliții bâiguiau

pe frecvențe demult istovite, metal

sfârâind la intrarea în atmosferă, amintiri glorioase sub

păturile rărite, piele descuamată, timp-glod.

Tinerețe revoluționară, bătrânețe scheletică –

uite-i, chiar și acum, în grija unei Mașini superioare, cum

repetă bâțâindu-se aceleași câteva ritualuri lipsite

de sens, același reapăn, aceleași

strigăte sparte de luptă, înverșunări împotriva

Perfecțiunii, chicoteli pe care doar ei le-nțeleg,

mereu între aceiași patru pereți, sau pe holuri cu lumină

posacă – ei spun că lumina asta le mănâncă oasele,

fiindcă nu înțeleg Strălucirea cea

nouă pe care ne-au dăruit-o binecuvântații Savanți –

fără să ne ceară la schimb decât

sufletele?

Cine, în afară de bătrânii ăștia descreierați,

ar mai fi refuzat un asemenea târg?

Institutul Blecher 142

Duminică, 6 noiembrie, la Tramvaiul 26, seară Vasile Petre Fati: vom prezenta antologia O anumită căldură umană (Casa de Editură Max Blecher, 2016) și vom vorbi despre personalitatea acestui poet de la moartea căruia se împlinesc 20 de ani. Prefața mea la volum poate fi citită aici.

Vineri, la Iași, dublă lansare Radu Andriescu – Alexandru Potcoavă

Vineri, la Iași (în Cafeneaua Veche, de la ora 18), cu Radu Andriescu și Alexandru Potcoavă. Se va citi, vom vorbi despreu cărți Bogdan Crețu, Paul Mihalache și cu mine. Radu Nițescu, atașat la caravană pe ultima sută, se va exprima și el, vorba poetului, „cu o caldă responsabilitate”.

Radu Andriescu, Când nu mai e aer

(Casa de Editură Max Blecher, 2016)

Vârtej în cer

Foarte rar, în weekenduri

pe care le păstrează pentru ea, mama

Anei și a Marianei ascultă muzică.

Îi plac nebuniile de la marginea

muzicii. Își pune ochelari de catifea

pe ochi și ascultă, până vin

copilele. Așa s-au născut

multe galaxii și alte rotocoale

pline de lumină și formă. Sau nu. Ea crede,

în liniștea de sub catifea,

că așa s-au născut fetele ei frumoase,

Ana și Mariana. Cum hrănești seara

vârtejul din cer.

Cum rămâi bun.

Radu Andriescu

Alexandru Potcoavă, Într-o zi nu ne vom mai recunoaște

(Casa de Editură Max Blecher, 2016)

petre stoica

simt cum îmi crapă lemnăria capului
ca unei case bătrâne podul sub greutatea
porumbeilor morţi
găinaţul adunat ani de-a rândul se
prăbușește în camere scheletele cu
oase aeriene mai plutesc un timp
care nu interesează pe nimeni

simt cum în mine plămânii
se desfac ca două aripi violete de înger
când prind sub ele fumul ţigării
și zboară fără să știe una de alta
de înger când eu mă așez în fotoliu
și-mi văd de moarte și simt

Alexandru Potcoavă

Ilarie Voronca

O carte pe care o așteptam. Sunt tare curios cum l-a recitit Galaicu-Păun pe Voronca la 70 de ani de la sinuciderea acestuia, și dacă selecția din antologia de la Cartier îl arată pe I.V. ca pe un poet încă original și rezistent. Nu mai vorbesc că și volumul cu nr. 8 al colecției inaugurate cu doar câteva luni în urmă arată excelent. E oficial: o editură din Chișinău propune cea mai arătoasă și mai îngrijită serie de poezie de când îmi pot eu aduce aminte. Să mai zică cineva tâmpenii despre înapoierea culturală a basarabenilor în raport cu noi, ăștia de dincoace de Prut, că-l bat cu cărțile astea până-și înghite cuvintele.

Ilarie Voronca, peste diagonala sângelui

poeme alese de Emilian Galaicu-Păun

Editura Cartier, 2016