duminică, 31 mai 2015
Baudelaire. O nedumerire de editor
Am publicat, în urmă cu ceva mai bine de șase luni, extraordinara ediție Florile răului în traducerea lui Octavian Soviany. Am spus-o și atunci: este cea mai completă și mai iscusită traducere integrală a operei poetice baudelairiene făcută de un singur poet (cea deja clasică, din 1968, cuprinde traducerile a mai mulți poeți și tălmăcitori, cel mai important, autoritatea absolută în transpunerea lui Baudelaire în românește, rămânând Philippide). Așadar, fără niciun fel de finanțare sau grant, Casa de Editură Max Blecher și-a asumat publicarea acestei cărți de aproape 400 de pagini, care cuprinde nu doar poezii care nu au mai apărut în românește, dar și introducerea lui Th. Gautier, text esențial și azi pentru înțelegerea lui Baudelaire (din câte știu, nicio ediție românească a Florilor răului nu a cuprins integral acest eseu, deși el a mai fost tradus anterior, eu îl știam din cele două volume, Istoria romantismului, traduse de Mioara și Pan Izverna).
Cartea a apărut în condiții grafice exelente și repune în circulație, într-o traducere proaspătă, făcută de unul dintre cei mai buni și mai activi scriitori români contemporani, opera unui autor cardinal, unul dintre cei mai mari poeți din toate timpurile. În timpul scurs de la apariție, deși a avut, poate, ceva vânzări și s-a bucurat de primirea entuziastă a câtorva librari din țară și a unor cititori entuziaști, cartea nu a avut nici măcar menționări politicoase, nu spun o cronică serioasă făcută de un traducător sau de un comentator competent, în revistele de cultură din România. Deși o mulțime de exemplare au ajuns la cronicari, eseiști, franțuziști pe care-i credeam în stare să se aplece asupra acestei cărți așa cum merită, nimeni nu și-a bătut capul să și scrie despre ea. Că ar fi o traducere bună sau că, dimpotrivă, traducătorul l-a sovianizat prea tare pe Baudelaire. Că e un moment important în citirea și redescoperirea lui Ch. B. la noi sau că am ratat, ca editor, prin publicarea acestei cărți.
Sunt nedumerit. Chiar nu are nimeni, în mica noastră enclavă culturală, curiozitatea și competența să scrie despre o nouă traducere (repet, integrală și foarte bogată) din Baudelaire, la începutul secolului XXI? Hai, că nu mai suntem cu adevărat francofoni înțeleg (bănuiala mea e că, de un sfert de secol încoace, putem vorbi doar de o francofilie latentă, oamenii din generația mea sau chiar mai tineri e clar că nu au acces la limba franceză în felul în care aveau generația interbelică sau aceea a Irinei Mavrodin, a lui M. Ivănescu și Șerban Foarță), dar efortul de a scoate o carte mare fără niciun sprijin financiar din exterior este, cred că-și dă seama oricine, important până și pentru editurile bogate, darămite pentru o micuță editură de poezie. Cu toate astea, ne-am încăpățânat să o facem cu posibilitățile pe care le avem (cu puterile neajutate...), și a ieșit o carte superlativă din toate punctele de vedere. Iar anul ăsta vom publica Micile poeme în proză (Soviany a terminat, practic, de tradus și acest segment al operei baudelairiene), de la traducerea și publicarea cărora au trecut 44 de ani... Sunt tare curios dacă, punând pe masă acest al doilea volet al operei baudelairiene, aceeași tăcere apăsătoare va stărui asupra cărților pe care le propunem cititorilor profesioniști, cunoscătorilor care nu prea se spetesc să facă ce știu mai bine: să scrie despre și să comenteze critic volume esențiale.
În fine, poate că dacă acest nou Baudelaire ar fi apărut la Humanitas sau la Polirom, logoul de pe copertă (și tot sistemul de relații și complicități al lumii noastre culturale egoiste și autosuficiente) i-ar fi sensibilizat pe specialiști să se aplece asupra acestei cărți despre care eu continui să cred că e esențială pentru cultura poetică a unui individ. Păcat. Ce să-i faci, probabil că cele două volume din Baudelaire în traducerea lui O. Soviany vor fi descoperite în anii, în deceniile următoare de tot felul de pasionați și de inși care nu-s băgați în mățăraia publicistică și editorială, deci nu au nici datorii, nici interese, nici presiuni de natură instituțională sau combinatorică.
Cred că cel mai sănătos pentru mine, ca editor, e să-mi aduc aminte și să-mi repet că ceea ce facem noi este dedicat în special acestor fanatici blânzi pentru care, în orice fel de vremuri, o carte poate fi un motiv de bucurie mai mare decât orice.
P.S. Îi mulțumesc, pe această cale, lui Bogdan Ghiu, care a fost unul dintre primii scriitori și traducători cărora le-am dăruit cartea, pentru că a pus pe facebook o poză a copertei făcută cu telefonul... Am notat interesul său pentru această ediție.
joi, 28 mai 2015
Pavel Gătăianțu, insurgentul nostalgic
Despre poezia lui Pavel Gătăianțu (1957-2015) s-a scris
fie ca despre o expresie a postmodernismului românesc în spațiul multicultural
al Voivodinei, fie ca despre o speță de neoavangardism turat la maxim, pe
terenul accidentat al istoriei trăite pe această muchie de Europă care n-a fost
deloc ferită de incertitudini și de rupturi, până la marea dramă a Iugoslaviei
de la sfârșitul secolului XX. Exuberant și vital, păstrând însă în privire, ca
și-n literatură, acea nostalgie, acea densitate sentimentală a esticilor, așa
mi-l amintesc pe Gătăianțu dintr-o toamnă blândă la Novi Sad, iar vestea
dispariției sale la începutul anului mi s-a părut, la
fel ca atunci când ne-au părăsit Ioan Flora, Ioan Radin sau Petru Cârdu,
aproape neverosimilă.
Gătăianțu a fost unul dintre fermenții cei mai puternici
ai literaturii române din spațiul sârbesc, un poet, publicist, editor și
performer în care se îmbinau inventivitatea și elanurile risipitoare ale atâtor
mari autori români, cu spiritul bătăios al sârbilor printre care trăia. Între
sarcasm și patetism, arcul voltaic al poeziei scrise de Gătăianțu unea
observația inteligentă și tăioasă cu ironia și calamburul, insurgența cu fantezia
bonomă, calmă, pe care o exprimă cel mai bine titlul volumului său din 2011, Anarhie cu pauză de ceai, apărut în
același an cu antologia Hotel Balcan.
Acest din urmă volum cuprinde o selecție condensată „la sânge” din poezia lui
Gătăianțu, de la prima sa carte, cumințel neomodernistă (Timp absent, publicată în limba sârbă în 1976), până la textele
neliniștite și bătăioase din volumele de după 2000.
Cu gândul la multe versuri elocvente din aceste ultime
două volume de poezie ale lui Gătăianțu („În zilele reci de iarnă / mergeam
duminica / la rudele mele sosite din Elveția / să mai schimbăm o vorbă /
primeam câte o ciocolată / și un pachet de cafea Boncampo / seara citeam
clasicii români / și așa rezistam prin cultură”), dar și la treaba extraordinară
pe care a făcut-o cu Editura Fondul Europa, unde a publicat în 2009 frumoasa
antologie Iz novije rumunske poezije, în semn de recunoștință pentru toată energia cheltuită de Gătăianțu în
proiectele în care s-a implicat – și în care i-a luat alături și pe alții –, transcriu
câteva dintre poeziile mele preferate din cele două cărți apărute simultan acum
patru ani, încercând să nu devin lacrimogen – atât cât l-am cunoscut, sunt
convins că Pavel Gătăianțu ar fi preferat oricând o petrecere cu rock și blues
unui torent de lacrimi în amintirea sa.
(în Poesis international, nr. 1 (15) / 2015)
Nu s-a schimbat nimic doar el lipsește din peisaj
De ce Siguranța l-a fotografiat incognito
pe Vasile Popa
pășind prin Bucureștii de odinioară
într-un costum de epocă à la Humphrey
Bogart cu fața de ascet sau profet din
Marile Loje sau actor din filme hollywoodiene,
amant sau simplu observator.
Nici astăzi nu s-a schimbat nimic
Doar el lipsește din peisaj.
Ioan Flora și Nichita
Am plecat azi-dimineață la Radio unde cândva lucra și
Ileana
Și plimbându-mă prin oraș am intrat prin cafenele
Dar nicăieri nu era Ioan Flora.
Prietenii ziceau că el discută cu Nichita
În subsolul Uniunii Scriitorilor.
Doar pe o fotografie alb-negru de grup din curtea
părintească,
De la țară, făcută înainte cu două decenii,
Pozam în fața unui porc sacrificat
Eu și fratele Gheorghiță, Adam, Sârba,
Ioan Flora cu o mătură în mâini și un muc de țigară,
Oana, elevă, Nicu, bunicul, furtunul de apă
Și încă câțiva inși toți în straie de țărani
Cu pălării pe cap, pe o vreme ploioasă din Sân Mihai
În Banatul Sârbesc, ne luceau ochii și
Ne pregăteam de pomana porcului.
Aveam și vin din belșug și țuică și voință
Să ducem acțiunea până la bun sfârșit
Oricum nu sosesc așa de des poeții și oaspeții
Din Panciova și Belgrad.
Toți s-au îmbătat turtă așa că Ileana zicea că
În mașina ei cară în loc de unul
Patru porci spre Belgrad
Dar oricum era atmosferă zdravănă țărănească
Ca atunci când am spălat mașina Volvo
De ploaia radiată ce venea din Ucraina
Spălând și lustruind cu migală astfel
Și istoria recentă a literaturii române.
Mazăre și frecăței
Istoria românilor
din Banatul sârbesc
îmi seamănă cu o mâță împăiată
uitată de stăpânul casei
undeva pe miriștea
Imperiului Austro-Ungar.
În rest e liniște de mormânt.
(din Anarhie cu
pauză de ceai)
Regele moare
Zi și noapte lucrezi ca polițist
Zi și noapte lupți pentru cinstea familiei
Zi și noapte lupți pentru cinstea partidului
Zi și noapte lupți pentru cinstea șefului
Zi și noapte lupți pentru cinstea președintelui
Zi și noapte lupți pentru cinstea țării
Zi și noapte lupți pentru cinstea legii
Zi și noapte respiri că alta nu ți-a mai rămas
Până nu-ți vine sfârșitul – nimic nou,
Un punct negru, o umbră, un mare nimic –
O gaură de glonț de pistol machiată
De presa locală prin care trece
Musica blues. Atât. Iată.
Regele a murit, viață lungă reginei
Îți cântă Eric Burdon, disperat, pe un disc
De la second-hand.
(din
Hotel Balcan)
marți, 26 mai 2015
luni, 25 mai 2015
„Timpul” din mai
Printre evenimentele de la Bookfest la care am participat a fost și lansarea, în compania lui Daniel Șandru, George Bondor, Radu Vancu și Daniel Cristea-Enache (întâlnirea fiind moderată de Andrei Giurgia), a numărului pe luna mai al revistei „Timpul”, în care am scris o cronică la volumul Domnicăi Drumea, vocea. Știu că spun asta de fiecare dată, dar recomand și numărul 194 din „Timpul”, cel mai bun lunar de cultură din România.
vineri, 22 mai 2015
Vineri, sâmbătă, duminică
Vor fi iar trei zile pline, cu târgul de carte Bookfest, în cadrul căruia lansăm cele mai noi apariții ale Casei de Editură Max Blecher, iar la urmă, duminică seara, va avea loc ediția 105 a Institutului Blecher de la Tramvaiul 26, în care invitați sunt t.s. khasis și Victor Țvetov, cu volumele lor pe care le-am editat și publicat recent.
Lansările Casei de Editură Max Blecher în cadrul celei de-a X-a ediții a Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo București, Pavilionul C2, standul B15, la standul editurii Tracus Arte):
vineri, 22 mai, 17:00 | Lansarea volumului 4 A.M. Cantosuri domestice de Radu Vancu
Prezintă: Simona Sora și Andrei Terian
Prezintă: Simona Sora și Andrei Terian
sâmbătă, 23 mai, 13:00 | Lansarea numărului 1 (15) / 2015 al revistei „Poesis internațional”
Prezintă: Claudiu Komartin și Radu Vancu
sâmbătă, 23 mai, 18:30 | Lansarea volumului aparenta naturalețe a vieții de t.s. khasis
Prezintă: Octavian Soviany
duminică, 24 mai, 18:00 | Lansarea volumului în lipsa unor lucruri importante de Victor Țvetov
Prezintă: Claudiu Komartin
La Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sector 2, București):
duminică, 24 mai, 20:00 | Institutul Blecher, ediția 105
întâlnirea cu t.s. khasis și Victor Țvetov
duminică, 24 mai, 20:00 | Institutul Blecher, ediția 105
întâlnirea cu t.s. khasis și Victor Țvetov
Etichete:
institutul blecher,
texte în echilibru
miercuri, 20 mai 2015
„Poesis internațional”, nr. 1 (15) / 2015
* portret – Aurel Pantea
* poezie de Ștefan Manasia, Mark Strand (SUA), Fady
Joudah (SUA), Rita Chirian, Marcin Baran (Polonia), Katja Perat (Slovenia),
Mihail Vakulovski, Boris Gumeniuk (Ucraina), Svetlana Cârstean,
Daniel Boyacioglu (Suedia), S.J. Fowler (Marea Britanie), Mike Kasprzak
(Franța), Emanuel Guralivu, Bajtai András (Ungaria), Constantin Abăluță, Kateřina Rudčenková
(Cehia), Goran Čolakhodžić (Croația), Tiberiu Neacșu
* proză
de Robert Walser (Elveția), Cristian Fulaș
* eseuri,
articole, cronici de Amy Lowell („Câțiva poeți imagiști. O antologie”, 1915),
Radu Vancu („Plecând de la Imagism. Lecțiile lui Ezra Pound”), Nicolae Coande
(despre Mariana Marin), Dan-Liviu Boeriu (despre Ștefan Ivas), Andrei C. Șerban
(despre Merlich Saia), Marius Conkan (despre Dan Sociu), Horia Dulvac (despre
O. Nimigean), Teodora Coman (despre Wojciech Bonowicz), Grațiela Benga (despre
Adela Greceanu), Claudiu Komartin (despre O. Nimigean, Pavel Gătăianțu)
* debut:
Horia Șerban
*
teatru: Camelia Toma, „Federeii” (scenariu după Nicolae Avram)
*
interviuri: Teodor Dună în
dialog cu Wojciech Bonowicz; Diana Marincu în dialog cu Mircea Florian
luni, 18 mai 2015
„Poesis internațional” 13, acum online
Ca o avanpremieră la apariția numărului 15 al revistei „Poesis internațional”, intrată în al cincilea an de existență, am decis ca numărul 13, din urmă cu exact un an, să fie, începând de acum, la liber pe internet. Numărul din primăvara trecută, primul al noii serii, poate fi citit online, și cuprinde multă literatură bună din România și Moldova, Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Belgia, Serbia, Bosnia, Ungaria, Malta, Mexic, Suedia, Rusia și Iran.
joi, 14 mai 2015
Sâmbătă și duminică, în București
Sâmbătă seara, de la ora 20, la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”, Bd. Octavian Goga, nr. 1. Sunt invitați să citească 28 de poeți români și 11 străini (din Anglia, Franța, Italia, Spania, Polonia, Ungaria, Serbia). Partea de jazz va fi asigurată de Ana-Cristina Leonte (voce), Albert Tajti (pian), Michael Acker (contrabas), Tavi Scurtu (tobe).
Duminică de la ora 18, în librăria Open Art (Arthur Verona cu Pitar Moș, la 50 de metri de Cărturești Verona), ediția 104 a Institutului Blecher va închide TNCP / FIPB. Citesc Ionelia Cristea, Vlad Viski și Paul Zabet.
Etichete:
institutul blecher,
texte în echilibru
miercuri, 13 mai 2015
FIPB / TNCP
Astăzi începe la București unul dintre cele trei festivaluri internaționale de poezie din România în care se întâmplă să vezi și să asculți poeți foarte buni. În 2009, a debutat Maratonul de Poezie și Jazz. În 2010, ca urmare a succesului înregistrat de Maraton, au fost organizate Festivalul Internațional de Poezie București și TNCP – Târgul Național al Cărții de Poezie.
Anul ăsta am tradus din franceză și engleză doi dintre poeții invitați la Maratonul de sâmbătă seara (începe la ora 20 și se ține la Teatrul de Operetă, de Noaptea Muzeelor). Voi citi și eu în lunga seară de 16 mai, alături de o ciurdă de poeți din 10 țări.
Iar duminică de la ora 18, în recent inaugurata librărie Open Art de pe Pitar Moș cu Arthur Verona, ținem Institutul Blecher, ediția 104.
În zilele târgului și ale festivalului, cărțile Casei de Editură "Max Blecher" se vor găsi la târg și la unele evenimente, și și-au găsit o gazdă bună în Librăria Open Art, care cred că poate deveni o librărie independentă de cea mai bună calitate, cum nu mai există în București.
Programul complet al FIPB / TNCP, aici.
luni, 11 mai 2015
Studentfest 2015
De astăzi, mă găsiți la Timișoara, unde voi participa la Studentfest 2015. În seara asta, de la ora 18, în mansarda Facultății de Arte și Design are loc un maraton de poezie în cadrul căruia voi citi alături de alți 14 poeți, iar azi, mâine și poimâine voi ține împreună cu Sorin Despot un atelier de poezie cu studenții.
marți, 5 mai 2015
Festivalul „Trgni se! Poezija!”, la Belgrad
Pentru a patra oară la Belgrad, invitat pentru a lansa volumul tradus în limba sârbă de Ljubinka Stankov Perinac, Vrpce potaman za balu mesa, pe care l-am văzut în seara asta pentru prima oară. Mâine începe, programul e plin, în zilele următoare urmând să am mai multe lecturi prin oraș și o întâlnire (joi) cu studenții de la catedra de Românistică din cadrul Universității din Belgrad. Sunt tot mai entuziasmat de oraș, de oamenii de aici și de șuvoaiele de energie bună care curg din toate direcțiile.
luni, 4 mai 2015
Ce pregătim / la ce să vă așteptați
La Târgul de Carte Bookfest, Casa de Editură Max Blecher va lansa două noi volume de poezie, în colecția „Plantații” (titlurile nr. 20 & 21 ale seriei): aparenta naturalețe a vieții, de T.S. Khasis, și 4 A.M. Cantosuri domestice, de Radu Vancu. De asemenea, va apărea nr. 1 (15) / 2015 al revistei „Poesis internațional”, care îl are în centru pe poetul Aurel Pantea (cu un portret ce cuprinde o antologie de 28 de poeme din opera acestuia), pe lângă care veți putea citi cronici, eseuri, proză, teatru și poezie din 11 literaturi (Amy Lowell, Mark Strand, Robert Walser, Fady Joudah, Marcin Baran, Katja Perat, Boris Gumeniuk, Daniel Boyacioglu, SJ Fowler, Mike Kasprzak, Bajtai András, Kateřina Rudčenková, Goran Čolakhodžić + un interviu cu Wojciech Bonowicz), pe lângă scriitorii români prezenți în revistă, de la Constantin Abăluță (n. 1938) la Horia Șerban (n. 1995).
Stay tuned.
aparenta naturalețe a vieții, de t.s. khasis
Casa de Editură Max Blecher, 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)