De la Sofia

Încă nu înţeleg cum poate lumea asta să se arate adesea atât de hâdă şi de sfruntată cu atâţia oameni extraordinari şi reali.

Sofia, 13 decembrie 2014

(cu Lora Nenkovska, Vanina Bojikova, Ioana Nicolaie, Simona Popescu, Matei Vişniec, Marius Chivu, Ovidiu Şimonca şi alţii, care se vor recunoaşte şi vor fi recunoscuţi)

Aşa a fost

[cu Miriam Toma, Sorin Despot, Delia Andrieş, Bandesnaci (Vladimir Coman-Popescu). live drawings: Alina Daniela Nicu]

înregistrarea:

De la Sibiu

... în noua librărie Habitus, unde m-am decis să ies din dulap. Mersi, Radu Vancu :)

Cu Radu Niţescu, în Conc3pt

De la Chill Pill 4 din 28 mai, cu R.N., pe care îl ştiu de când era atâtica.

Fotografii de la Chill Pill 2

Ieri, la Tramvaiul 26.

De la Târgovişte

cu George şi Diana Geacăr

De sâmbătă

De la Tramvaiul 26, unde ne-am luat porţia de chill pill. Fotografii de Ana Toma.

Cobalt la Galaţi

cu Radu Niţescu şi Florin Buzdugan, în Paris Café

Știu ce-ai făcut astă vară

O vară cu oamenii mei. La Sibiu și la București și în Vamă și la Alba... Nu știu cum aș fi fost acum fără ei.

O vară

Din Sibiu

Sibiu, 10-11 august 2013

Anvers, iunie 2013

stă zile întregi acolo

privindu-l în ochi cu tandreţe

îşi înfige trompa în ţesuturile cele mai moi

se amuză ca un copil

se va vedea cu timpul:

câteva reuşite şi-apoi

reproşurile şi resemnarea

prea multă vreme absent

prea multe coduri nerespectate

„când alţii mor după statui şi nume“

în soarele năucitor

(traducerile în limba neerlandeză i se datorează lui Jan Mysjkin)

Antwerpen

Antwerpen

http://www.antwerpenboekenstad.be/felix

Înapoi la Satu Mare. Și la Ady Endre

M-am întors la Sătmar pentru o ședință de redacție a revistei "Poesis internațional", care pregătește numărul 12, adică aniversarea de trei ani a proiectului nostru. Cu excepția lui Ion Mureșan, prins pe undeva prin Iași cu afaceri optzeciste, am reușit să ajungem (deși cu o lună în urmă părea destul de improbabil din cauza programului complicat al fiecăruia dintre noi) aici Felix Nicolau, Radu Vancu, Andrei Dósa și cu mine, vineri dimineață, cu mereu uimitorul tren IR 1641. Iar azi am vizitat Careiul (castelul grofilor Károlyi arată în sfârșit ca un loc vizitabil, ca un adevărat edificiu al unei mari familii nobiliare din secolul al XVIII-lea), iar apoi am dat o fugă, de dragul lui Andrei, în localitatea Ady Endre (altădată Mincențiu) în care a crescut marele poet maghiar. Ne-am emoționat puțin (mai ales, din nou, Andrei), și am trăit câteva momente de liniște și armonie într-un loc rupt parcă de orice contingență, de orice amestec al lumii din care veneam. Locul în care să te regăsești, pentru câteva clipe, după tot felul de rătăciri (despre care Ady a scris, mai ales către sfârșitul vieții, poezii minunate).

statua poetului

Andrei & Endre

celebrul portret

Dumitru Păcuraru

Radu și Andrei

Felix N., D. Păcuraru

Felix și Oana Păcurar

yours truly

pridvorul

Radu

Andrei, Felix, Radu

Andrei, Felix, eu și Radu

Cu Blecher la Poznan

La sfârșitul săptămânii trecute, am fost invitat la Poznan, pentru a vorbi despre Blecher în cadrul Festivalului "Invazia barbarilor" organizat de Barak Kultury. La ediția a treia, festivalul e unul dintre cele mai bine și mai profesionist gândite evenimente la care am participat. Tema aleasă pentru această ediție a fost specificitatea, și diferitele forme pe care le ia aceasta în discursuri care privesc cultura, limba, originea, vârsta și orientarea sexuală. Printre subiectele în dezbatere a fost și literatura lui Max Blecher, ale cărui prime două romane vor apărea anul acesta în Polonia, Întâmplări în irealitatea imediată în primăvară, iar Inimi cicatrizate la toamnă. În librăria Bookarest din Poznan, am avut o discuție de o oră și un sfert împreună cu poetul și editorul Dariusz Sosnicki în avanpremiera apariției primei cărți a lui Blecher în polonă, tradusă de Joanna Kornas-Warwas, care a participat la discuție și mi-a dat o mână de ajutor cu traducerea. Au fost mulți studenți de la Românistică și l-am reîntâlnit pe Dominik Malecki, pe care l-am cunoscut în urmă cu câțiva ani la Mogoșoaia, în cadrul excelentei școli organizate de Florin Bican. Am vorbit despre scena literară a epocii, despre Bogza și Sebastian, despre receptarea lui Blecher  (și redescoperirea lui în ultimele decenii), despre influența bolii asupra poeticii sale, despre "avangardismul" lui Blecher, despre provincia interbelică și corespondențele cu literatura lui Bruno Schulz. Cred că Blecher poate fi o descoperire pentru polonezi, mai ales dacă volumele sale vor fi puse în relație cu literatura lui Robert Walser, a lui Canetti și a lui Schulz, scriitori cu care este comparabil în proza hiperacută și perfect conștientă de sine pe care ne-a lăsat-o.

După Suceava

Weekendul trecut, la Suceava, am descoperit câteva lucruri despre care nu mă pot abține să scriu. Mai întâi, uimitorul centru cultural Uzina de apă, un loc pentru care îi invidiez pe suceveni, spațiul ideal pentru lansări, discuții, dezbateri, vernisaje, unde am avut o seară în care m-am simțit în sfârșit bine în fața unor oameni cărora le-am putut vorbi și citi cu mare drag (o consemnare simpatică aici). În al doilea rând, am văzut cu ochii mei ce treabă exemplară face profesorul Gh. Cârstian de la "Petru Rareș", și după atâția ani, cu elevii domniei sale, continuând cenaclul "Săgetătorul" și încurajând oameni foarte tineri și talentați să scrie și să devină ei înșiși prin îndeletnicirea asta atât de curioasă. Ceea ce nu e deloc puțin lucru azi, când asemenea oaze sunt tot mai rare și mai rarefiate în Ro, țara în care 99 de profesori de română din 100 nu mai citesc după terminarea facultății decât, poate, tabloidele.

Sper să mă întorc curând la Suceava, și nu chiar cu mâna goală.

Fotografii de la Brașov

Brașov, martie 2013

foto: Simona Olteanu

De la Botoșani

Au trecut zece zile de la decernarea Premiului Național „Mihai Eminescu”, am văzut pe internet oameni bucurându-se cu adevărat la anunțul că Epistola din Filipeni a lui Anatol Grosu a primit „Opera Prima”, așa că postez acum discursul și lectura pe care Anatol le-a avut pe scena Teatrului din Botoșani în seara cea mare, adăugând că a fost și pentru mine unul dintre cele mai emoționante momente, mai ales că am fost cu nouă ani în urmă în aceeași postură (când am primit premiul alături de irezistibilul Dan Coman). Nenica e, de-acum, al tuturor, scria ieri Vlad Pojoga, iar astfel de gesturi, adaug, par să dea sens faptelor și întâmplărilor noastre atât de trecătoare.

Anatol Grosu, Cl. K., ianuarie 2013, Botoșani

Fotografii de La Scena

16.12.2012, La Scena, foto by Anca Sandu

Iar mâine, vineri 21, de sfârșitul lumii (începând cu ora 20.00), ultimul performance al anului cu Chris Tanasescu, în Club A, într-un eveniment organizat de Slam Poetry Bucharest cu implicarea Casei de Editură Max Blecher. Evenimentul va avea în centru, desigur, Nomadosofia margentiană.

Album vienez

Viena, noiembrie 2012

Album din Istanbul

Istanbul, septembrie 2012