Weekendul trecut, la Suceava, am descoperit câteva lucruri despre care nu mă pot abține să scriu. Mai întâi, uimitorul centru cultural Uzina de apă, un loc pentru care îi invidiez pe suceveni, spațiul ideal pentru lansări, discuții, dezbateri, vernisaje, unde am avut o seară în care m-am simțit în sfârșit bine în fața unor oameni cărora le-am putut vorbi și citi cu mare drag (o consemnare simpatică aici). În al doilea rând, am văzut cu ochii mei ce treabă exemplară face profesorul Gh. Cârstian de la "Petru Rareș", și după atâția ani, cu elevii domniei sale, continuând cenaclul "Săgetătorul" și încurajând oameni foarte tineri și talentați să scrie și să devină ei înșiși prin îndeletnicirea asta atât de curioasă. Ceea ce nu e deloc puțin lucru azi, când asemenea oaze sunt tot mai rare și mai rarefiate în Ro, țara în care 99 de profesori de română din 100 nu mai citesc după terminarea facultății decât, poate, tabloidele.
Sper să mă întorc curând la Suceava, și nu chiar cu mâna goală.
Asta numesc eu artă şi precizie.
RăspundețiȘtergereŞi când fac afirmaţia, nu mă refer doar la prima imagine care însă totuşi îmi place la nebunie :)