Institutul Blecher, ediția 234

 

Merlich Saia (n. 1982) a publicat volumul garda de corp (2014), pentru care a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul „Mircea Ivănescu”, la Sibiu. A citit la ediția 100 a Institutului Blecher și la festivalurile de poezie de la Bistrița, Brașov, București. A doua sa carte va apărea în curând.

Ana Velicaru (n. 1998) a terminat Facultatea de Matematică și Informatică. A publicat în „Observator cultural”, „Echinox”, „Tribuna”, „Samizdat” și a participat câțiva ani la „Observator Lyceum”.

Pe mine să nu contați

Din experiențele trăite în 2013, 2017 și 2018, dar și din entuziasmul relatărilor directe ale participanților de la ediția a IX-a cu care am stat de vorbă, precum și al postărilor din mediul online, FILIT e un festival de literatură foarte mișto, pe bune internațional, pe bune cu public, profesionist făcut, negomos, unde oamenii se simt grozav câteva zile, aflându-se în conturul acela al apartenenței și al temeiului existențial pe care îl confirmă din când în când pasiunea asta pentru literatura împărtășită pe care atâția dintre semenii noștri nu o înțeleg pe cât ne-am dori.

Despre reacțiile grotești de după FILIT ale unora și altora am doar atât de zis: trăiesc o jenă (rușine de rușinea lor mai mult) vecină cu sictirul, care mă îndepărtează de valori pe care credeam că le îmbrățișez și cărora am demonstrat prin tot ce am făcut în viață că le sunt devotat.

Dacă progresismul înseamnă scălămbăiala asta cu aere de justițiarism, shamingul public, calomnia, refuzul oricărui dialog, hăhăiala cu aere de superioritate a unor inși cu discurs de comisari care cred că se pot cățăra în urma defăimărilor repetate pe cadavrele altora (și asta într-o țară căpiată care tânjește după autoritarism și valori ultraconservatoare), atunci pe mine să nu contați.

Nu e nici un secret că resping orice formă de sectarism, precum și conservatorismul trumpist, reacționar și aurifer la modă azi, și asta nu are cum să se schimbe. Dar una dintre cele mai proaste strategii este aceea de a-i ataca pe oamenii care împărtășesc o parte dintre valorile tale (dar nu la literă, nu așa cum ai vrea tu, în totalitate și fără rest), în timp ce păstrezi o tăcere mormântală despre lucrurile cu adevărat greșite, strigătoare la cer care se întâmplă într-o societate cu foarte multe bube în cap. E așa o inadecvare în asta care are toate șansele să îngroape orice inițiativă, orice mișcare ce pornește cu intenții benigne și legitime.

Identificarea greșită a adversarului (dacă nu chiar inventarea lui cu bună știință) și dogmatismul, închiderea în scheme ideologice care nu lasă loc niciunei variante de dialog și de ajungere la un numitor comun reprezintă o serie de erori pe care le-au comis și alții în trecut, cu rezultate dezastruoase. Atât.

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a XI-a, la final

 

Așa cum scriam acum douăzeci de zile, când am anunțat numele celor douăzeci de poeți (din cei șaptezeci și unu de autori care au trimis) dintre care vom alege câștigătorul, simplu n-avea cum să fie nici de data asta. De fapt, n-a fost niciodată, din 2011 încoace, de când organizăm concursul de debut al Casei de Editură Max Blecher. Chiar și în 2015, singurul an în care am convenit împreună cu ceilalți doi membri ai juriului, Ruxandra Cesereanu și Nicolae Coande, să nu avem un câștigător, ar fi fost câteva manuscrise publicabile (și între care erau, din punctul meu de vedere, diferențe „valorice” nesemnificative), însă parcă nu era de ajuns.

Ajunși la ediția a XI-a, Andreea Pop, Bogdan Crețu și subsemnatul am decis ca anul acesta să avem în Adelina Pascale pe cea de-a treia poetă care câștigă concursul de debut „Max Blecher”. Celelalte cărți potențiale pe care le-am primit și au ajuns pe lista scurtă (cel puțin Florin Rădulescu, Alina Vițel, Ana Velicaru, Bogdan-Alexandru Petcu, Adrian Dobre vor scoate și ei, suntem toți trei de acord, volume faine de debut în viitorul apropiat) au o mulțime de calități, tonus și originalitate, dar parcă maki for 2 (titlul de lucru al volumului ei) e mai pregătită în momentul acesta de publicare.

Adelina Pascale (n. 1995, Tulcea) a absolvit Facultatea de Litere și un masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Parte a Nocturnelor de Poezie Contemporană, a citit la Clubul de lectură Institutul Blecher (pentru prima oară când era în anul I, la ediția 95 din 1 noiembrie 2014) și a publicat în antologia Subcapitol (2015), precum și în câteva reviste și site-uri literare, precum „Poesis internațional”, DLITE sau Poetic Stand.

Le mulțumim tuturor celor care și-au trimis cărțile, arătând încredere și răbdare. Decizia juriului este, desigur, subiectivă (de fapt, sunt trei subiectivități care au încercat să ajungă la un consens, iar asta e ceea ce ne-a ieșit). Volumul Adelinei va fi publicat de Casa de Editură Max Blecher în lunile următoare, fiind cel de-al douăzecilea titlu din colecția „Opera prima”, pe care am pornit-o acum exact un deceniu. 

Spor la scris tuturor!

Inoculare – hore pentru zădărnicirea combaterii

found poems & more

#1

Da, acesta nu e vaccin,

modifică ADN-ul,

așa cum ne-a creat

Dumnezeu.

Sunt oameni care au făcut

ședințe hipnotice

cu persoane vaccinate

și nu mai aveau suflet.

Sufletul s-a desprins de trup.

Dar puteți găsi

filmulețe cu copiii născuți

din persoanele

vaccinate:

au ochii negri și fără iris,

se târăsc la nici două

săptămâni

și îmbătrânesc repede.

#2

Am scos sârma din

masca medicinală,

care de fapt nu e decât

o antenă g5

în miniatură,

am băgat în loc ață roșie

citită de preot (ăștia

sunt chiar prostani,

credeau că nu o să găsesc

o soluție)

– acum nu mai știe

nimeni

unde sunt

și ce fac.

#3

Faceți glume, dar adevărul

ascuns

de mai-marii lumii e că

s-au sincronizat aplicațiile

cu cipurile din vaccin.

Acum, cei care

de bunăvoie s-au înrobit

prin ser vor fi

permanent

monitorizați.

Tot ceea ce vor vedea

auzi

și vorbi

va fi stocat pe servere.

Salvarea vine doar

din credință și curățenie

sufletească.

Să facem un efort să salvăm

neamul

nostru românesc

și creștin:

căutați pe internet

rugăciunile părintelui Beniamin

Hogea pentru dezlegare

de vaccin.

Funcționează.

#4

E tare extrem mai rău

ca niciodată:

un rău indus produs

fanatic

nazist

schizoid.

În Australia e rău de tot.

În Germania-i destul

de bine,

dar cam ciudat:

transfuzii

fără mască, de sânge,

se găsesc de toate

la prețuri duble

triple

și s-au schimbat multe

de la scandalul

cărnii

sparanghelului

căpșunelor.

#5

Contagiunea asta e o schemă

piramidală

știu bine am trăit-o în '94

mi-am vândut oltcitul

o mătușă și-a înstrăinat

un rinichi

ca să aflăm că totul era o

mare diversiune

de ce nu spune nimeni

lucrurile astea?

Treziți-vă, acatistul sfântului

mucenic Zenovie

face cât treijde doze de

vaxxin.

Toată propaganda îndrăcită

a ocultei ne-a înnebunit

de tot

nu mai putem nici să ne căcăm

că poate luăm virusul

de pe colac și oricum a

ieșit la iveală că se folosesc

arme psihotronice

a dovedit-o doctorul Vrabie

de la Ciulnița.

#6

Imagini din ritualuri masonice:

ridicaţi în rang prin

culcarea-n sicrie.

Se pregătește al doilea Tribunal

de la Nürnberg.

Recunosc, îmi plac urările

de sănătate.

Dar mult prea puțini

mi-ați dat

un like

că v-am salvat viețile.

Sunteți mii

și știu de ce n-o faceți.

Despre asta e vorba.

Amin.

#7

Amore, tu ai anticorpi

aștept și eu rezultatul

peste o săptămână.

Îs la Moneasa

în carantină

auzi, viruse, mai ia și tu o pauză

am 2 colegi imunizați

în centre speciale

acum sunt răciți cobză

numai dacă ne-am putea

ruga la unisol.

Nu am simptome

decât că fructele,

berea, țuica și o parte

din preparate au gust de gaz.

Oare ce poate fi?

Amore, numai să n-ajung

pe mâna felcerilor

că oxigenul omoară oameni

se știe

din nenorocire ăsta e

planul mondial.

#8

Masca nu ne astupă și inimile,

așa s-a încheiat predica

părintelui Urdea,

un om cu har

ce nu se ferește să dea

mărturia cea bună.

Ieșind din biserică

m-am gândit:

cum să crezi într-un virus?

Ce nu poți vedea nu

există.

Voi l-ați văzut vreodată

în ăștia doi ani?

Atunci cum puteți crede

că e altceva decât

o invenție a

masonilor

iluminaților

evreilor

veganilor

și a tuturor satanelor care

vestesc Resetarea

neo-marxistă?

Lăsați aici, oameni buni,

gândurile voastre

despre semnele ce ni se arată.

Botnițarii să se abțină.

Mulțumesc.

#9

Nu ne lasă să punem întrebări,

ne obligă prin mici

capcane

să ne vaccinăm, nu ni se spune

nimic

din ce substanțe chimice

sau biologice

sunt compuse,

ne-au mințit că se ia

de pe suprafețe

din stații de tramvai

de pe fier

de pe plastic

ne-au obligat să purtam masca

și când dormim,

s-au dovedit toate false,

nu ai dreptul să te gândești,

să iei decizii ptr tine și familia

ta,

ne-am pierdut libertatea,

umanitatea a fost

călcată-n picioare,

mai au puțin și spun că

extratereștrii au adus Covid

un virus anunțat de Andreea Esca

acum 3-4 ani la știrile

Pro TV.

#10

Mai întâi plandemia,

apoi se apucară

să ne plângă pe umăr,

doar-doar ne vom

lăsa înțepați.

În timpul ăsta anunță

că nu mai primesc

bolnavi cronici

când de fapt spitalele-s

goale

cum sunt și

salvările care gonesc

prin orașe

și izoletele filmate

în disperare.

Goale, goale, goale.

Doar unele secții

strașnic păzite, în care nu

poți pătrunde

fără să ți se pună

pecetea.

Am o cunoștință

care a privit dincolo

de perdea

și-a albit.

Nu pot folosi cuvinte triviale

aici

dar le zic în gând

și continui să-mi sap

adăpostul de sub pământ.

#11

Azi a fost vaccinată cumnata

din Spania.

După câteva ore a început

un bâzâit ciudat în partea

dreaptă a capului.

Bâzâitul se oprește doar

în grădină,

departe de aparatele

electrice.

Câinele nu a mai recunoscut-o,

lătrând fără oprire.

Durerile de cap se amplifică

atunci când se apropie

de electrocasnice.

Alte două colege sunt

internate.

Pur și simplu nu mai disting

culorile calde.

În cameră avea o iconiță

pe perete.

A găsit-o căzută

pe jos.

Iar rama rămăsese pe perete.

Patru cronici de carte

 

Nu o mai făcusem de ceva vreme și îmi lipsea: în septembrie am scris patru cronici, publicate pe site-ul Agenția de Carte, la trei volume de poezie din 2021 și o antologie apărută anul trecut. Le puteți citi dând clic pe titluri: Dopuri de plută de Soril Miavoe, Lucy de Teodora Coman, Neistovită inima vântului de Miron Kiropol și Scrisori pentru Saraswati de Dan Cristian Iordache.

Institutul Blecher, ediția 233

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 26 septembrie 2021, de la ora 17, în Londohome (Str. David Praporgescu 31, sector 2), la Clubul de lectură Institutul Blecher. Vor citi poezie Ruxandra Cesereanu și Ioana Tătrușanu. În cadrul evenimentului va fi prezentat volumul Sophia România (Casa de Editură Max Blecher, 2021) de Ruxandra Cesereanu.

Ruxandra Cesereanu a debutat simultan cu volumele de poezie Zona vie și Grădina deliciilor (1993), urmate de Cădere deasupra orașului (1994), Oceanul Schizoidian (1998), Femeia-cruciat (antologie, 1999), Veneția cu vene violete. Scrisorile unei curtezane (2002), Kore-Persefona (2004), poemul epic Submarinul iertat (2007, scris împreună cu Andrei Codrescu), coma (2008), Ținutul Celălalt (2011, cu Marius Conkan), California (pe Someș) (2014), Scrisoare către un prieten și înapoi către țară. Un manifest (2018) și recenta Sophia România (2021). Pe lângă opera sa poetică, Ruxandra Cesereanu este autoarea a șapte volume de proză și a unor eseuri de referință, apărute în mai multe ediții, cel mai recent fiind Călătorie spre centrul infernului. Literatura și memorialistica închisorilor și lagărelor comuniste (2018).

Ioana Tătărușanu este studentă la Facultatea de Litere a Universității București. În liceu a fost redactor-șef al revistei „Alecart”. A publicat poezie, proză scurtă, recenzii de carte, a citit la Festivalul „Poets in Transylvania” de la Sibiu, la „Poezia e la Bistrița” și la Clubul de lectură Institutul Blecher.

Moderator: Claudiu Komartin

Joi și vineri, la Iași și Suceava

 

Joi mă fac vizibil la Iași, iar vineri la Suceava. Ambele întâlniri vor avea loc de la ora 16, vedeți pe afișe detaliile lor. Poate ne vedem, cred că va fi cel puțin agreabil în compania lui Emil Munteanu, Bogdan Crețu, Gheorghe Cîrstian, Nicoleta Munteanu, Andrada Strugaru, Radu Andriescu, Vlad Sibechi, Alina Vițel. Va fi un bun prilej și pentru numărul 27 (1/2021) al revistei „Poesis internațional” să mai circule și să ajungă la cititori.