Îmi
doream de ceva vreme să găsesc (sau să provoc) o conjunctură favorabilă, un
moment prielnic pentru a le propune câtorva dintre poeții, traducătorii și
eseiștii foarte buni și îndeajuns de mobili cultural cu care lucrez deja de ani
în proiectele cărora m-am dedicat (mai cu seamă „Poesis internațional”) să
facem în așa fel încât o personalitate de primă importanță din prima jumătate a
secolului XX, Gertrude Stein, să fie prezentată într-un fel care să producă o
necesară descoperire a sa și în România. Pentru aceasta eram conștient că printre
impedimente sunt și traducerea ei într-o formă inteligibilă, cât și, poate în
primul rând, refacerea unui întreg context și a unui parcurs literar și
artistic cu care cultura noastră nu a avut, fatalmente, nici la vremea când
Stein era un personaj aproape legendar, nici în deceniile următoare (când la
noi comunismul a făcut imposibilă o asemenea recuperare) prea multe puncte de convergență.
Să traduci câteva pagini
din Gertrude Stein nu poate conduce la mare lucru în absența creionării unui
ansamblu de evenimente seminale și de linii de evoluție (care țin deja de
istoria mișcărilor artistice occidentale din ultima sută de ani) de care
literatura sa nu poate fi separată. Traducerea, acum un deceniu, a Autobiografiei lui Alice B. Toklas a
rămas, am impresia, fără cine știe ce urmări. Discuțiile purtate în toamna lui
2019 la Belgrad cu prietenul meu, excepționalul poet, muzicolog și eseist
muntenegrean Vladimir Đurišić, un pasionat cunoscător al subiectului, au reprezentat
un imbold important. Mai era însă nevoie de o mică schimbare a felului în care
este construită „Poesis internațional”. Iar aceasta vine odată cu numărul 27,
când revista intră în cel de-al XI-lea an de existență.
Nu vorbim, așadar,
începând cu această a treia serie a unei publicații ce are deja în spate 5000
de pagini de poezie, eseu, critică și proză din întreaga lume, despre o
transformare de fond, ci despre câteva modificări cărora le simțeam tot mai
acut necesitatea. De acum, „Poesis internațional” are un logo nou, înlocuindu-l
pe acela cu care am început-o în 2010, o altă modalitate de paginare și de
arhitectură a materialului pe care îl conține (iar toate acestea i se datorează
Anei Toma, care a înțeles imediat ce era de făcut din punct de vedere grafic).
Rubrica intitulată „Portret” este înlocuită de un „Dosar” cu care de acum
încolo P.I. se va deschide – iar în centrul primului este Gertrude Stein, cu
aproape treizeci de pagini în stare să-i recompună personalitatea artistică și,
sper, să împingă cititorii către ulterioare explorări și descoperiri.
După ce a studiat
psihologia și medicina, Gertrude Stein a ajuns de pe la douăzeci și nouă de
ani, când s-a mutat la Paris în 1903 împreună cu fratele său, Leo, unul dintre
cei mai dedicați colecționari de artă modernă, adunând de-a lungul anilor o
colecție impresionantă, așa încât s-ar putea spune (s-a vorbit despre asta încă
din 1968, când un articol din „New York Times” o credita drept curatoarea
primului muzeu modern de artă) că apartamentul său din Rue de Fleurus 27 a fost
unul dintre punctele focale de primă importanță pentru arta secolului trecut.
Cât privește literatura sa, odată cu
recuperarea datorată mișcării L=A=N=G=U=A=G=E din anii ’70, urmată de
perspectivele pe care le-a oferit Marjorie Perloff, Gertrude Stein a fost
privită ca o precursoare a literaturii conceptuale. Genealogia acestei
„avangarde alternative” de la care se revendică inclusiv Kenneth Goldsmith,
pornește în bună măsură de la cărțile sale, greu, dacă nu imposibil de tradus
(poate mai puțin Autobiografia, de
altfel cartea sa cea mai citită, căci și cea mai blândă cu cititorul).
Sintetizând, Stein a „virusat” limbajul, l-a contaminat printr-o serie de
procedee care fac din textul său o continuă și obsedantă provocare sintactică,
fără a face nici un fel de concesii, conștientă de altfel, după cum afirmă în
interviul din 1934 pe care îl publicăm acum, că „a fi inteligibil nu e ceea ce
pare”. O provocare încă foarte actuală, căreia poate îi vom găsi, prin dosarul
ce-i e dedicat, sensul și limitele.
