Vineri, la Berlin

Printre multele evenimente, lecturi, vernisaje și concerte din Berlin, vineri de la ora 8 seara se va întâmpla și o întâlnire ce mă are ca invitat. Locul: Das Baumhaus, în cartierul Wedding (mai exact: Gerichtstrasse, nr. 23, Berlin). Voi fi alături de poetul și traducătorul Alexandru Bulucz, un tip de toată isprava originar din Alba-Iulia și venit în Germania în 2000, care sper să devină, pe lângă scriitorul deja apreciat și foarte promițător care e, și un mijlocitor între poezia românească și cea germană contemporane. Titlul întâlnirii este Freigang #2: Flexible Geometrien der Mönchsrepublik, ceea ce vrea să însemne că e a doua întâlnire cu poezia în acest spațiu nou, a cărui traducere e tare simpatică în românește, „Căsuța din copac”, în care mă voi urca (ce-mi rămâne de făcut?) pentru a-mi câștiga celebritatea în orașul ăsta ne-a-se-mu-it.

dedesubtul lucrurilor pulsația

am tras în piept aerul cartierelor unde orice tentativă
de a vorbi îngrașă armate de microbi răbdători

carmangeriile deschise non-stop te vor convinge
că cineva ne mai acordă o șansă la transcendență

oriunde și-ar așeza păturica, ei știu că nu poate
urma decât un picnic pe mormântul cuiva

foarte aproape de locul în care a curs sânge,
o fetiță blondă se juca de-a v-ați ascunselea cu porumbeii

un satelit pierdut de o jumătate de secol a-nceput să emită din nou
cerând să afle dacă e adevărat că ne-am distrus între timp

dedesubtul lucrurilor pulsația unei glande
înfășurate-n drapelul celui pe care am încercat să-l uităm

„iarna s-a desfășurat fără teamă au avut loc ieșiri

dese din cetățui fiecare s-a apărat prin mijloace proprii”

în depărtarea ofilită a periferiei, cineva își lipise nasul

de vitrina plină cu delicatese de la Mefisto

și toate se petreceau în somnul unui om din Berlin

Mă știi nu te preface că m-ai uitat

O artă complexă o calificare superioară la locul de muncă

să dezvolte imunitatea la surogate la dogmele
omizilor ăstora nesătule 
prea ocupate cu puritatea necruțătoare pentru a mai pricepe ceva.

La ce viteză de croazieră devine îndeajuns de real?

La ce viteză am putea uita că ne pustiim între noi de când lumea?

Să îți măsori forțele cu forța

unei stele care se prăbușește în sine. Să dormi mult

Să te trezești în toiul războaielor de exterminare a narciselor

soldat în cruciada împotriva zambilelor

și să îți amintești că ultima dorință a Marelui Măcelar

a fost să se reîntrupeze-ntr-un toporaș.

Chiar dacă tu acum nu poți să-l înghiți

nu înseamnă că nu se va găsi iarăși unul care să spargă

cu lingurița lui de argint coaja oului

copt în cenușa de la Treblinka.

Oftez în vis mă scol te lovesc cu sete ești sora mea bună

mă știi nu te preface că m-ai uitat eu eram în filmul

ăla în care îți futeam ursulețul de pluș

până când pe burtica lui a apărut chipul Fecioarei.

Sunt aici privește-mă prind muște și le îndes în spărtură

în timp ce-ți surâd

cu disperarea spălătorului de parbrize care știe că

de partea cealaltă a geamului este vidul.

Zilele „Constantin Virgil Bănescu”, ediția a IX-a

Micul festival-concurs de poezie de la Târgoviște, organizat în memoria poetului și prietenului meu Constantin Virgil Bănescu, de la a cărui trecere se-mplinesc în 12 august 9 ani, a ajuns la ediția a IX-a. Începând de astăzi, puteți trimite, dacă nu ați debutat în volum, grupaje de poezii, dintre cei înscriși fiind aleși premianții, ce vor participa pe 1 și 2 septembrie la evenimentele de la Târgoviște. Pun în continuare întregul text trimis de către doamna Doina Bănescu, pentru ca toate să fie cât mai clare.

Concursul Naţional de Poezie ,,Același cer ce nu e” , în cadrul Zilelor de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” , ediția a IX-a, 1 -2 septembrie 2018

Manifestarea îşi propune încurajarea şi promovarea tinerilor creatori de poezie.

REGULAMENT

La concurs pot participa autori care nu au depăşit vârsta de 30 de ani, nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au debutat editorial şi nu au obţinut Premiul „Constantin Virgil Bănescu”, acordat de familia poetului, la ediţiile precedente ale concursului.

Lucrările se trimit în perioada 10 iunie 2018- 10 iulie 2018.

Acestea se vor trimite pe adresa doinabanescu@yahoo.fr şi vor purta, în loc de semnătură, un motto ales de autor şi un curriculum vitae al autorului, în care se va specifica:
– numele şi prenumele autorului;
– locul şi data naşterii, adresa, numărul de telefon şi adresa e-mail.

Fiecare participant se poate înscrie în concurs cu maximum 5 (cinci) poezii, tehnoredactate la un rând, cu diacritice, scrise cu Times New Roman, caracter de 12,  pe format A4.

Lucrările vor intra în patrimoniul Concursului național de poezie ,,Constantin Virgil Bănescu” și în arhiva Centrului Cultural European Pucioasa

Laureaţii vor fi anunţaţi cu o săptămână  înainte, pentru a fi prezenţi la Zilelele de poezie și la festivitatea de premiere, care vor avea loc în zilele de sâmbătă 1 septembrie şi duminică 2 septembrie 2018.

Organizatorii asigură masa, cazarea şi cheltuielile de transport premiaților (bilete tren – clasa a doua).
Jurizarea lucrărilor va fi asigurată de personalităţi din lumea literară.
Președintele juriului este scriitorul Octavian Soviany.
Lucrările readactate vor fi trimise pe adresa:
doinabanescu@yahoo.fr;
telefon fix: 0245210732;
mobil: 0724528425.

Participanţii vor primi confirmare de primire a lucrărilor trimise spre jurizare.
În cadrul Zilelor de poezie se vor organiza expoziţii, recitaluri de poezie, dialoguri literare, ateliere de creaţie, lansări de carte, întâlniri cu personalităţi din lumea literară, vizite la:

• Muzeul de Etnografie Pucioasa
• Muzeul Aviatic “Dumitru Dorin Prunariu” Pucioasa
• Mânăstirea Bunea – Vulcana Bai
• Casa Memorială gravor Gabriel Popescu – Vulcana Pandele
• Complexul muzeal Curtea Domnească;
• Muzeul tiparului și al cărții românești vechi;
• Muzeul scriitorilor târgovisteni;
• Casa atelier „Gheorghe Petrașcu”;
• Muzeul de Artă;
• Casa atelier „Vasile Blendea”;
• Muzeul regional de istorie (Galeriile Stelea);
• Muzeul național al Poliției Române.

Mulțumim celor care aleg să ne fie alături.

,,nu fluturele așezat parcă pe o rază de soare-a murit

ci ochiul omului care să-l vadă așa”  

Constantin Virgil Bănescu

„Poesis internațional” 20, acum online

Dacă a apărut numărul 21 (1/2018), despre care am tot vorbit recent, numărul 20 (2/2017), din toamna trecută, e acum disponibil în varianta electronică. Dați clic pe copertă și se va deschide în toată splendoarea-i de frumoasă fără corp (ba poate fi și downloadat, ca toate numerele de până acum ale revistei).

Institutul Blecher, ediția 179 & „Povești de trecere cu noi” de Adriana Teodorescu

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 3 iunie 2018, de la ora 20, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Svetlana Cârstean și Adriana Teodorescu. În cadrul ultimei ediții a acestui sezon va avea loc prezentarea volumului Povești de trecere cu noi (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Adriana Teodorescu.

Svetlana Cârstean (n. 1969) este poetă, traducătoare și editor al colecției de poezie „Vorpal” de la Editura Nemira. A publicat în volumul colectiv Tablou de familie (1995, împreună cu Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Mihai Ignat, Răzvan Rădulescu și Sorin Gherguţ). A debutat cu Floarea de menghină (2008), volum urmat de Gravitaţie (2015) și Trado (2016, împreună cu Athena Farrokhzad), cărți intens comentate și traduse în mai multe limbi.

Adriana Teodorescu (n. 1982) urmează, în prezent, un al doilea program de doctorat la Facultatea de Sociologie, Universitatea Babeș-Bolyai, unde este și cadru didactic asociat. Doctor în Literatură Comparată la Cluj. A publicat studiile Carnavalul în opera literară caragialiană sau despre posibilitățile peștilor de a zbura (2009) și Maternitatea în spațiul românesc. Mecanisme și reprezentări socio-culturale (2017) și volumele de poezie Aproape memorie (2013) și Povești de trecere cu noi (2018).

Moderator: Claudiu Komartin

Adriana Teodorescu, Povești de trecere cu noi

Casa de Ediură Max Blecher, 2018

Colecția „Washoe”

„Odată intrat pe orbita Adrianei Teodorescu, descoperi de fapt o identitate supraetajată, un construct poetic ce încapsulează mai multe voci (povești) a căror rezonanță se produce la aceeași unică frecvență: trauma. Deși își asumă un plot riscant tematic, volumul reușește să deconstruiască și să reconstruiască subiecte precum boala, moartea, fragilitatea carcasei umane (...). Apăsând pedala unei cruzimi hibridizate cu vulnerabilitatea și angoasa, Povești de trecere cu noi este, până în capilarele ei cele mai fine, un documentar autentic despre seismicitatea vieții, despre pierdere și reinventare.” (Anastasia Gavrilovici)

Constantin Abăluță, „Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice”

La aproape 80 de ani, pe care îi va împlini pe 8 octombrie, Constantin Abăluță vine cu un volum de poezie uluitor, comparabil cu poezia de la senectute a lui Nicanor Parra – acesta publica în 1985, octogenar fiind, Hojas de Parra, ce are aceeași vitalitate fulminantă. E extraordinar pentru un poet trecut prin atâtea (prin atâtea experiențe de viață, dar și de scriitură, fiindcă Abăluță e unul dintre cei care, în ultima jumătate de secol, au experimentat enorm – mai mult chiar decât Nora Iuga sau Angela Marinescu) să producă ceva atât de puternic și de captivant.
Dacă n-ai ști că e vorba despre un scriitor care a dat peste 60 de cărți, dintre care vreo 10 doar în ultimul deceniu (una dintre ele, Bazooka Girl, i-a apărut tot la Casa de Editură Max Blecher, acum aproape șase ani), ai putea crede că Mai sincer ca Himalaya e o carte a unui poet care a stat multă vreme la cutie pentru a reveni cu un concentrat care să dea seama despre concluziile senectuții (acesta fiind titlul volumului scos în 2010, la 75 de ani, de un alt senior mult subestimat, dacă nu chiar de tot uitat, al poeziei românești, Ion Gheorghe).
Lucid și orgolios, Dinu Abăluță îmi scria acum vreo săptămână despre noua sa carte că e prea bună ca să ia un premiu. Și are tot dreptul să spună asta cel care, de la Piatra (1968) încoace a făcut o sumedenie de lucruri înnoitoare înregistrate cu obișnuita reticență sau lipsă de fler a criticii noastre, care nu s-a învrednicit să acorde Premiul „Mihai Eminescu” Opera Omnia unora ca Nora Iuga, Ion Gheorghe, Vasile Vlad sau Constantin Abăluță, dar i-a înzorzonat cu această distincție, devenită pe piepturile lor o tinichea irelevantă, pe Prelipceanu, Grigurcu sau Chifu.
Recomand din toată inima volumul Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice, în care îl veți (re)descoperi pe Constantin Abăluță at his best.

Constantin Abăluță, Mai sincer ca Himalaya. Poeme politice

Casa de Editură Max Blecher, 2018

Colecția „Plantații”