Institutul Blecher, ediția 219

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 20 septembrie 2020, de la ora 15, în Green Hours (Calea Victoriei, 120), la întâlnirea cu poeții Florin Dumitrescu, Vlad Drăgoi și Andreea Drăghici.

Florin Dumitrescu (n. 1966) a absolvit Politehnica și Facultatea de Limbi Străine (franceză-italiană) la Universitatea București. Este poet, textier pentru formații ca Direcția 5, Pasărea Rock, Jazzapella, Sarmalele Reci, fost publicitar și traducător din italiană. A debutat în volumul colectiv Marfă (1996) și a publicat volumele de versuri Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007) și dodii (2016). În 2013 a publicat eseul de antropologie Bâlciul Universităţii. Descoperind spiritul târgoveţ în Bucureştiul postsocialist. Între 2010 și 2013, studiază antropologia cu prof. dr. Vintilă Mihăilescu, iar în 2014 susține teza doctorală Supermarketizarea tradițiilor. Anul trecut a publicat volumele Retorica sloganului. Manual de copywriting în limba română și Publi-Cetatea. Branduri de poveste.

Vlad Drăgoi (n. 1987) este absolvent de Litere la Universitatea „Transilvania” din Brașov. A debutat cu volumul de proză Istoria artelor sau memoriile unui veleitar incognito (2009), urmat de volumele de poezie Metode (2013) și Eschiva (2015), de Sergio Leone (poeme în proză, 2017) și de romanul Mica mea inimă de om singuratic (2019). Pregătește un nou volum de poezie, intitulat Aer, păsări, bere. 

Andreea Drăghici (n. 1996) a absolvit Facultatea de Litere (română-germană), apoi a continuat studiile de masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. A publicat articole și texte în diferite reviste online și offline, precum Iocan, scena.ro sau Dissolved Magazine. În prezent este editor de carte și, din când în când, traduce.

Moderator: Florin Iaru

Două poeme din Sofia

 

Jenski Pazar, intrarea dinspre Podul cu lei

 

cu cine e mai nedreaptă istoria – cu leii

sau cu femeile?

celor ce cunosc răspunsul le sunt smulse limbile

însă înainte de asta strigătul lor răsună

ca o mie de găleți și ligheane lovite la unison

în Jenski Pazar.

până și cei ce nu vor să audă nimic

vor auzi multă vreme după ce ecoul

protestului se va fi risipit în nepărtinitorul văzduh.

cine vrea să mănânce limbă de poet

sau de revoltat

o să afle: îți trebuie stomacul și hotărârea unui leu

sau ale unei femei

pentru a digera un organ atât de suplu

în stare să rostească adevărul

chiar și dintr-o gură străină.

 

 

Квадратът на толерантността

 

și dacă fiecare membru al unui om

ar fi de altă confesiune?

am putea oare să fim în armonie

cu noi înșine și cu celălalt –

pe care îl luăm atât de des drept altcineva decât este?

ce-ar scrie mâna mea dreaptă mozaică

în vreme ce stânga cea ortodoxă

ține pagina aceasta să n-o zboare vântul?

cum s-ar potrivi pe străzile înguste pasul

piciorului musulman

cu cel al piciorului meu catolic?

cum ne-am îmbrățișa,

cum am mângâia,

cum am aplauda,

cum ne-am da unul altuia uleiul și sarea,

toate ustensilele privilegiate

cu care zgândărim golul

transformându-l în biserici, sinagogi sau

moschee? ar fi atunci trupurile noastre în sfârșit

patrulatere ale toleranței?

și dacă fiecare membru al unui om ar afla

că putem fi coerenți,

întregi doar așa?

Sofia, 12 septembrie 2020

Institutul Blecher revine. Prima ediție a celui de-al doisprezecelea an

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 6 septembrie 2020, de la ora 15, în Londohome (Str. David Praporgescu, nr. 31, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Bogdan Ghiu, Andreea Apostu și Adelina Pascale.

 

Bogdan Ghiu (n. 1958) este poet, eseist, critic cultural, traducător şi jurnalist. A fost membru al Cenaclului de Luni, debutând în volumul colectiv Cinci (1982), alături de Mariana Marin, Alexandru Mușina, Romulus Bucur și Ion Bogdan Lefter. Este autorul volumelor de poezie: Manualul autorului (1989), Poemul cu latura de un metru (1996), Arta consumului (1996), Arhipelogos (1997), Pantaloni și cămașă (2000), Manualul autorului (ediție completă și definitivă, 2004), (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte (2006), Opera poetică (2017) și Cu Orice este posibil (2019). A publicat numeroase studii și eseuri critice, printre care Evul Media sau Omul terminal (2002), Eu(l)artistul. Viața după supraviețuire (2008), Contracriza (2011), Linia de producție. Lucrând cu arta (2014) sau Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest) (2015). A tradus din limba franceză cărți semnate de Georges Bataille, Michel Foucault, Pierre Bourdieu, Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Jean Baudrillard, André Breton, Henri Bergson, Charles Baudelaire, Marguerite Duras, Antonin Artaud, Didier Anzieu, Annie Le Brun, Michel Leiris, Sade.

Andreea Apostu (n. 1990) este absolventă de Litere la București și a făcut un doctorat în cotutelă între Școala Doctorală Studii literare și culturale, din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București și Școala Doctorală Lettres, pensée, arts et histoire a Universității din Poitiers. Este membră ARCEN, contribuind la organizarea Nocturnelor de Poezie Contemporană. În prezent este asistent de cercetare în cadrul Institutului de Teorie și Critică Literară „G. Călinescu” și predă cursuri de limba franceză.

Adelina Pascale (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere și un masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Parte a Nocturnelor de Poezie Contemporană, a mai citit la Institutul Blecher în primul an de facultate (la ediția 95 din 1 noiembrie 2014) și a publicat în antologia Subcapitol (2015).

 

Moderator: Claudiu Komartin

A douăsprezecea ediție a Maratonului de Poezie și Jazz

 

Luni, 31 august, de la ora 16, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București, are loc a douăsprezecea ediție a Maratonului de Poezie și Jazz, care se întâmpla de obicei în luna mai. Pe atunci lucrurile erau încă foarte neclare, așa că Maratonul are anul ăsta loc în ultima zi de vară: vor citi douăzeci și doi de poeți (Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia, Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu, Robert Șerban și subsemnatul), însoțiți de acordurile de blues și jazz ale unor muzicieni binecunoscuți: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit.

Voi citi poeme care nu au apărut în cărți, și pe care le-am regăsit și recitit în ultimele zile, încercând să-mi dau seama de ce, la vremea alcătuirii volumelor mele dintre 2009 și 2017 – Un anotimp în Berceni (2009, 2010), Cobalt (2013), respectiv secțiunea de inedite cu care se deschide Maeștrii unei arte muribunde (2017, 2018) – nu le-am considerat potrivite în arhitectura lor. Voi chestiona, așadar, actualitatea câtorva dintre poemele inedite pe care le-am lăsat în urmă, scrise cu destui ani în urmă, curios fiind cum vor suna ele rostite în grădina de la MNLR în cele cinci-șase minute pe care le voi avea la dispoziție.

Vineri, 14 august, la Nocturnele ARCEN

 

Am mai citit în vara lui 2017 la Nocturnele de Poezie ARCEN. L-am avut atunci alături pe Radu Nițescu, însă treaba s-a schimbat din pricina pandemiei și, deși voi citi mâine la o Nocturnă la care celălalt invitat este Ștefan Manasia, vom avea „segmente” diferite, eu intrând în scenă de la ora 22, moderat fiind de către Răzvan Țupa. Tot pe acoperișul clădirii Magheru One, unde însă nu mai pot veni decât poate un sfert sau o cincime (limita e de patruzeci de persoane în public) dintre cei care participau de obicei. Oricum, admir curajul celor de la ARCEN, care și-au asumat o treabă nu tocmai ușoară într-o perioadă haotică și plină de impedimente.

Adela Greceanu, „Iar eu nu mai stau la rădăcina flăcării, / am intrat”

 

Adela Greceanu a fost unul dintre primii poeți ai generației născute după 1971-1973 care au debutat în volum, anticipând oarecum „douămiismul”, deși scriitura ei păstrează destul de puțin în comun cu autorii ce aveau să publice prima carte după 2000.

Cu cele trei volume ale sale de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000, Adela s-a impus imediat ca o prezență înnoitoare și foarte originală. Am admirat-o enorm când începeam să scriu și cred că, fiind foarte atentă cu ceea ce publică, după cele trei volume care au confirmat-o, Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult... (1997), Domnișoara Cvasi (2001) și Înțelegerea drept în inimă (2004), discreția sa a făcut ca poezia pe care o scrie să fie prea puțin cunoscută de generația care are azi douăzeci și ceva de ani.

Adela Greceanu a mai publicat în ultimii doisprezece ani doar două cărți, romanul Mireasa cu șosete roșii (2008) și volumul de poezie Și cuvintele sunt o provincie (2014). Ar fi, cred, foarte nimerită și binevenită o antologie din poezia Adelei Greceanu, pe care sper să o văd publicată în anii aceștia.

Cristina Hermeziu, „între timp îți vezi de viața ta”

Cristina Hermeziu, între timp îți vezi de viața ta (Junimea, 2020)

*

ce fac oamenii 

împreună

când nimeni

nu vede

cu ochiul celuilalt

când nimeni

nu vorbește

cu gura altuia

ce fac oamenii

împreună

când nimeni nu tremură

cu pielea altuia

când nimeni

nu sângerează

cu sângele celuilalt

ce fac oamenii

împreună

când nimeni

nu urlă

cu urletul altuia

când nimeni

nu-și amintește

amintirile altuia

ce fac oamenii

împreună

când nimeni

nu îmbătrânește

în carnea altuia

*

bunica a cusut un strugure indigo pe un pătrat

de etamină albă

punctul în cruce e bombat uniform pe dos e

harta africii

(ziua și lumina scad împreună de dimineață

e o scurgere pe undeva)

le beaujolais nouveau est arrivé țipă radioul

cu baterii și energie de black friday

în bucătărie e frig

umezesc lipesc

mileul de geam

colmatez

*

întreabă-mă iar

cine sunt

răspund iar

sunt 

o coloană de porfir

sunt

un izvor roșu

sunt 

un fulger de sânge

întreabă-mă iar

și iar