Poezie și meștereală

Lucrez de patru luni încercând să închei la toți nasturii un volum de poezie început la sfârșitul lunii ianuarie 2018 și isprăvit cu vreo zece zile înainte de Crăciunul trecut.

După scrierea, în decembrie, a unui poem scurt și concentrat, alcătuit din trei distihuri, am știut că am terminat Autoportret în flama de sudură și că începe un proces foarte important pentru mine, pe care cei mai mulți poeți îl detestă (pentru că-i, da, chinuitor și poate să zdruncine siguranța pe care o aveai, convingerea că ai scris un număr de texte care stau bine laolaltă – care depun mărturie despre o perioadă a vieții tale și despre un parcurs – și că ele s-au închegat într-o carte).

Pe mine, cu experiența (sau poate deformarea) de editor, faza aceasta din „geneza” unui volum e pasionantă – cu toate că n-am mai scris nici un text nou în 2021, partea cu revăzutul și modificatul unor poeme care au doi-trei ani, rearanjarea lor, scoaterea câte unuia care nu mi se mai pare la aceeași temperatură sau disonant în raport cu întregul este, și la optsprezece ani de la debut, deosebit de valoroasă.

Autoportret în flama de sudură îi este dedicat tatălui meu, al cărui profil traversează întreaga carte, și care face din această experiență una dintre cele mai însemnate și mai problematice probe prin care scrisul meu a trecut, deodată cu viața de la 34 la 37 de ani, un arc temporal în care am pierdut un părinte, un bun prieten mort la o vârstă la care alții de-abia încep, m-am căsătorit și am devenit la rândul meu tată. În cele din urmă, dincolo de „jocul” (intelectual, sensibil, psihologic, social etc.) nostru cu scrisul, ar trebui să fie vorba în primul rând despre mărturia pe care o lași, despre felul în care ai traversat câțiva kilometri de viață rămânând un om reactiv, sincer față de tine însuți, neînfrânt și moral în pofida tuturor hârtoapelor existențiale și a momentelor de cumpănă prin care ai trecut.

Aveam nevoie să zic asta în primul rând pentru mine, dar las aici însemnarea pentru toți cei pe care i-ar putea interesa. Cartea va apărea în vara asta; în ea se găsește o poveste spusă prin intermediul a patruzeci și patru de texte + un post-scriptum, în care cei care m-au mai citit în anii din urmă vor descoperi modificări și tăieturi la care cu siguranță nu m-aș fi așteptat și gândit atunci când scriam aceste poeme, dintr-o nevoie deopotrivă presantă și orgolioasă.

„Industria liniștirii adulților”, ediția a II-a

 

Industria liniștirii adulţilor a apărut la Casa de Editură Max Blecher în noiembrie 2019. Un al doilea tiraj a fost tras la începutul anului 2020. Volumul a primit Premiul Naţional „Mihai Eminescu” Opus Primum, Premiul „Tânărul poet al anului 2019” la a X-a ediţie a Galei Tinerilor Scriitori, Premiul pentru Debut al revistei „Observator cultural”, Premiul Naţional pentru Debut în Poezie „Iustin Panţa”, Premiul „Cartea de poezie a anului 2019” acordat de ARCCA.

Poeme din Industria liniștirii adulţilor au fost traduse în engleză, germană, franceză, spaniolă, maghiară, turcă, suedeză și bulgară.

Anastasia Gavrilovici, Industria liniștirii adulților

ediția a II-a, Casa de Editură Max Blecher, 2021

Institutul Blecher online #19

 

Duminică 11 aprilie, de la ora 19, Institutul Blecher online, ediția 19. Invitați: poeții

Sebastian Reichmann

,

Simona Nastac

, Mihók

Tamás

și

Andrada Strugaru

. Dintre ei, doar Mihók a mai citit la Institut, la edițiile 153 și 186 (din 21 mai 2017, respectiv 14 octombrie 2018).

Sebastian Reichmann va citi dintr-o carte nouă în pregătire, Edenul tăcerii rele, care ar trebui, dacă toate merg bine, să apară în 2021.

Cei patru protagoniști ai clubului de lectură de duminica asta vor intra în direct din Paris, Londra, București și Iași.

„La întretăierea drumurilor comerciale”, antologie din poezia Marianei Marin, în pregătire la Editura Cartier

Am primit astăzi de la Editura Cartier contractul pentru o antologie Mariana Marin pe care urmează să o fac în următoarele luni și care va apărea anul acesta la editura din Chișinău fondată în urmă cu mai bine de un sfert de secol de remarcabilul Gheorghe Erizanu.

Se împlinește, astfel, un deziderat pe care îl am de un deceniu, în chiar anul în care Madi Marin ar fi făcut 65.

S-au împlinit, acum o săptămână, 18 ani de la moartea ei, mi se pare neverosimil că a trecut atâta timp, că absența ei și-a dat majoratul!, când ea e atât de vie și de prezentă în poezia pe care a lăsat-o și în amintirile din scurta perioadă cât am fost prieteni (aveam 19 ani, ea ar fi trebuit să scrie prefața volumului meu de debut, însă nu a mai apucat apariția Păpușarului).

În timpul acesta au existat trei ediții (în 2013, 2014 și 2015) care au readus-o în actualitate și au permis textelor sale să circule. Exemplarul din Zestrea de aur (Editura MLR, 2002) pe care îl am eu a trecut prin câteva zeci de mâini și e ferfeniță. M-a bucurat enorm interesul acesta pentru poezia lui Madi și sunt convins că el va fi încă o dată reactivat o dată cu ediția de la Cartier, care se va intitula La întretăierea drumurilor comerciale.

Ca o paranteză necesară, în 1990, imediat după răsturnarea regimului ceaușist, Mariana Marin ajungea la Paris și în acel an îi apărea primul volum tradus într-o altă limbă, Au carrefour des grandes routes commerciales, la editura EST a lui Samuel Tastet, în transpunerea lui

Sebastian Reichmann

. Antologia aceasta va sta foarte bine lângă Oameni obosiți, poemele alese din opera lui Andrei Bodiu, prima astfel de antologie pe care am făcut-o, în 2016, când „Cartier de colecție” și-a început istoria.

Poemele Marianei Marin din La întretăierea drumurilor comerciale vor fi însoțite de imaginile Anei

Toma

(gravura pe care o postez aici îi aparține, și este făcută după un cunoscut portret realizat pe la sfârșitul secolului trecut de

Tudor Jebeleanu

) și voi primi în treaba asta valorosul ajutor al Teonei

Farmatu

– care scrie o lucrare / un studiu despre literatura scrisă de Madi Marin.

Institutul Blecher online #18

 

Duminică seară, între orele 19 și 21, Institutul Blecher organizează un nou eveniment-lectură online, de data aceasta invitați sunt șase poeți și poete: Radu Andriescu, Cosmin Perța, Cătălina Stanislav, Denisa Ștefan, Florin Gherman și Emilia Nedelcoff.

Doi sunt din Iași, câte unul din București, Sibiu, Brașov și Timișoara. Radu și Cosmin sunt numele cele mai cunoscute de la ediția asta, doi poeți confirmați din anii '90, respectiv 2000, cu cărți, premii, traduceri, în vreme ce Cătălina, Denisa, Florin și Emilia, care au cu toții douăzeci și ceva de ani, sunt în pragul debutului editorial.

Andriescu a mai citit la Institutul Blecher de trei ori (și a publicat trei volume la Casa de Editură Max Blecher), în 2016, 2017 și 2018, Perța în 2009, 2012, 2015 și 2017, iar Florin Gherman acum exact doi ani.

Radu Andriescu (n. 1962) este autorul unui volum de eseuri, „Paralelisme și influenţe culturale în lirica română actuală” (2005) și al volumelor de poezie: „Oglinda la zid” (1992), „Ușa din spate” (1994), „Sfârșitul drumului, începutul călătoriei” (1998), „Eu și câţiva prieteni” (2000), „Punțile Stalinskaya” (2004), „Pădurea metalurgică” (2008), „Metalurgic” (2010), „Când nu mai e aer” (2016), „Gerul dintre ei” (2017), „Jedi de provincie” (2018), „Animalul diafan” (2019) și al antologiei „Oglinda la zi” (2019). Este profesor de literatură americană la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași Cosmin Perța (n. 1982) e editor, traducător și cadru universitar. A debutat cu „Zorovavel” (2002), căruia i-au urmat mai multe cărți de poezie, printre care „Santinela de lut” (2006), „Fără titlu” (2011) și „Cântec de leagăn pentru generația mea” (2018), volume de proză scurtă și patru romane (cel mai recent, „Arșița”, din 2019), un volum de critică, „Introducere în fantasticul de interpretare” (2011) și o monografie, „Radu G. Țeposu, rafinament și intuiție” (2012). Emilia Nedelcoff (n. 1992) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ și masteratul de Literatură Română şi Hermeneutică Literară. Florin Gherman (n. 1993) a absolvit Literele și masteratul de Inovare Culturală la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Membru al Cenaclului Corpul T. Cătălina Stanislav (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere și un masterat în Limba și Literatura română la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și un masterar în Gender Studies la Universitatea din Utrecht. Editor al revistei „Z9 Mag” (Zona nouă) și co-organizatoare a Festivalului Internațional de Poezie Z9. Denisa Ștefan (n. 1999) a absolvit Literele la Universitatea de Vest din Timișoara, iar în prezent urmează cursurile masterale de Studii Americane. Membră a Cenaclului „Pavel Dan”.

Institutul Blecher online #17

 

       Duminică 21 martie, de Ziua Internațională a Poeziei, Institutul Blecher se ține pentru a șaptesprezecea oară online, începând cu ora 19, și-i are invitați pe Ligia Pârvulescu, Marius Aldea, Ioana Vintilă, Ciprian Popescu, Adriana Teodorescu, Nicoleta Nap, Ovidiu Komlod și Luminița Amarie. Acești opt poeți au publicat în trecut volume la Casa de Editură Max Blecher, ba chiar cinci dintre ei au debutat în poezie la CdEMB între 2014 și 2018. 

       Cu toții lucrează la cărți noi, patru dintre ei părând să aibă cel de-al doilea volum încheiat și pregătit să intre în furnalul editorial. Îi vom asculta citind și îi vom redescoperi, în caz că am cam uitat trăsăturile scrisului lor, sau ne vom încorda antenele să prindem noutățile cu care vin și vom mai schimba împreună câteva replici, impresii, păreri, încredințați că poezia poate reface punțile și ne poate apropia și în vremuri posomorâte ce par să nu aibă sfârșit.

Institutul Blecher online #16

 

Cu noile restricții impuse de guvernanți, cu care am spus deja, și o repet, că nu sunt de acord și nu consider că au realmente de-a face cu limitarea răspândirii infamului virus, facem o pauză de la Institutul Blecher în carne și oase, după cele două ediții din 21, respectiv 28 februarie.

Așa că revenim în online, duminică 14 martie, de la ora 19, când invitați vor fi poetul rus, trăitor în Letonia, Serghei Timofeev, și poeta Diana Iepure. Ei vor citi din volumele lor recent apărute, Aparatele unui timp liniștit (Casa de Editură Max Blecher, 2020), respectiv În rest, viața e frumoasă (Casa de Editură Max Blecher, 2021).

Poezie în limba rusă și în limba română și ceva discuții, în engleză și română, poate și în rusă, pentru o oră - o oră și jumătate, în cea de-a 16-a ediție online a Institutului Blecher.

Serghei Timofeev (n. 1970, Riga) este un poet leton de limbă rusă, personalitate marcantă a lumii culturale letone. Absolvent de Filologie, a lucrat ca jurnalist, iar între 2011-2012 a condus Consiliul Național Leton pentru Cultură. Este unul dintre cofondatorii grupului Orbita (1999), cel mai important fenomen în literatura de limbă rusă din Letonia. A publicat mai multe volume de poezie, printre care Câine, Scorpion (1994), Amintirile unui DJ (1996), Aproape fotografii (2003), Mașinuțe albastre de curse (2011), STEREO (2012), Replica (2018) și este unul dintre alcătuitorii antologiei de poezie rusă contemporană Nouă dimensiuni (2004). A realizat proiecte ce vizau includerea poeziei în diverse media: instalații interactive, jocuri pe calculator, clipuri video etc. În 2013, a lansat, împreună cu colegii de la Orbita, o stație poetică de radio pirat, Marx FM, care a difuzat, timp de o săptămână, lecturi de autor în trei limbi (rusă, letonă și engleză), în centrul orașului Riga.

Diana Iepure (n. 1970, Chișinău) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Chișinău. A publicat volumele de poezie Liliuța (2004), O sută cincizeci de mii la peluze (2011) și În rest, viața e frumoasă (2021). A tradus din limba rusă cărți de Boris Akunin, Alexei Salnikov și Serghei Timofeev, precum și două antologii din clasici ai literaturii ruse: Iarnă rusească (2013), Pagini alese din literatura rusă a secolului XIX (2017).

Serghei Timofeev, Aparatele unui timp liniștit

(Casa de Editură Max Blecher, 2020)

Diana Iepure, În rest, viața e frumoasă

(Casa de Editură Max Blecher, 2021)