Immanuel Mifsud, „Rapoarte confidențiale”

Rapoarte confidențiale (Casa de Editură Max Blecher, 2019) de Immanuel Mifsud a apărut în 2013, câștigând cel mai important premiu literar din Malta. Versiunea românească a cărții va avea trei lansări, de duminică 08.12 până miercuri 11.12, la București, Brașov și Timișoara, în prezența autorului, venit special din Malta pentru acest mic turneu în care va fi însoțit de traducătoarea sa, Denisa Duran.

Festivalul de poezie subversivă reSet, ediția a doua

Sâmbătă, 7 decembrie 2019, la Biblioteca Națională a României (Bd. Unirii nr. 22, sect. 3, București), are loc cea de-a doua ediție a Festivalului de poezie subversivă ReSet. Sunt invitați douăzeci de poeți contemporani născuți între 1954 și 1998, care vor citi de la ora 14 la ora 17, cu participarea pianistului Alexandru Ciobanu.

Cei doi moderatori ai lecturilor, Cosmin Perța și Grigore Șoitu, îi vor introduce pe Ilinca Bernea, Valentin Busuioc, Ionel Ciupureanu, Robert Gabriel Elekes, Teona Galgoțiu, Irina-Roxana Georgescu, Mugur Grosu, Florin Iaru, Diana Iepure, Claudiu Komartin, V. Leac, Iuliana Lungu, Ștefan Manasia, Cătălina Matei, Mitoș Micleușanu, Tiberiu Neacșu, Alina Purcaru, Cristina Stancu, Monica Stoica și Iulian Tănase.

Un eveniment organizat de Liga Literară din România și PEN România, cu sprijinul Institutului Blecher și al Radio Guerrilla.

Participanți:

Ilinca Bernea (n. 1974) este regizoare de teatru, doctor în filosofie şi artist vizual. A debutat cu volumul de poezie Legile hazardului (1997), urmat de Poeme în Mi bemol major (2002), și volumele de proză: Iubiri în cămașă de forță (2003), Legende Androgine (2004), Semnul Lunii (2006), Cutia Neagră (2015) și Numele tău și alte erezii (2017).

Valentin Busuioc (n. 1965) a publicat volumele de poezie 111 poeme (1993), Viața în direct (1995), Vortex (1999), Bărbatul din Calea Lactee (2004), Orașul văzut prin oglindă (2014), Linia vieții (2016), Iarba (2018) și Coli de scris (2018). În 1995 a scris și publicat, împreună cu poetul Constantin Abăluță, primul poem renga din literatura română.

Ionel Ciupureanu (n. 1957) a publicat volumele de poezie Pacea poetului (1994), Amos (1996), Fălci (1999), Krampack (2002), Adormisem și mă gândeam (2005), Mișcări de insectă (2010) și Venea cel care murisem (2014) și volumul de poeme în proză E timpul să visăm un măcel (2018). În anii ʻ90 a scris versuri pentru formația punk Terror Art.

Robert Gabriel Elekes (n. 1985) a publicat volumele: aici îmi iau dinții-n spinare și adio (2015) și o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine (2018). Din 2015, organizează la Brașov seria de lecturi „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”. Poet, performer și traducător, doctor în filologie cu o lucrare ce trata opera scriitorilor germani din România anilor ʻ70-ʻ80.

Teona Galgoțiu (n. 1998) colaborează cu mai multe publicații, ține workshopuri și studiază Regia la UNATC. A participat la scrierea poemului-manifest București ‘21. O epopee participativă (2015).

Irina-Roxana Georgescu (n. 1986) este, din 2016, doctor în Filologie cu o teză despre Influența criticii occidentale asupra criticii literare postbelice româneşti (1960-1980). A debutat în limba franceză cu volumul de poezii (Intervalle ouvert) (2017) și în română cu Noțiuni elementare (2018).

Mugur Grosu (n. 1973) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți și al Asociației ASALT. Poet, publicist, grafician și activist, a publicat volumele de poezie Haltera cu zurgălăi (2001) și Grossomodo (2011), un volum de publicistică, Măcelărie (2006) și trei volume-experiment: sms / ei respiră și fac dragoste ca și fluturii (2006), press / troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot (2007), Status (2013).

Florin Iaru (n. 1954) a fost membru al Cenaclului de luni, publicând în 1982 celebrul volum colectiv Aer cu diamante (al cărui titlu este dat de un poem al său), alături de Traian T. Coșovei, Mircea Cărtărescu și Ion Stratan. A publicat volumele de poezie Cântece de trecut strada (1981), La cea mai înaltă ficțiune (1984), Înnebunesc și-mi pare rău (1990), Poeme alese (1975-1990) (antologie, 2002) și Jos realitatea! (2019), precum și trei cărți de proză scurtă: Fraier de București (2011), Povestiri cu final schimbat (2013), Sânii verzi (2017).

Diana Iepure (n. 1970) este poetă și traducătoare din limba rusă. A debutat cu Liliuța (2004), revenind după o pauză de șapte ani cu volumul O sută cincizeci de mii la peluze (2011).

Claudiu Komartin (n. 1983) a publicat volumele de poezie Păpușarul și alte insomnii (2003), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009), Cobalt (2013), Dezmembrați (2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco) și Maeștrii unei arte muribunde (2010-2017) (2017, conținând și volumul inedit Douăsprezece secunde până la dispariția luminii). Traducător, editor și publicist, fondator al clubului de lectură „Institutul Blecher” (2009).

V. Leac (n. 1973) a publicat volumele de poezie Apocrifele lui Gengis Khan (2001), Sera cu bozii (2003), Seymour: sonată pentru cornet de hârtie (2005, 2006), Dicționar de vise (2006), Lucian (experiment, 2009), Toți sunt îngrijorați (2010), Unchiul este încântat (2013) și Monoideal (2018). Membru fondator, la Arad, al grupării literare „Celebrul animal” și al revistei „Ca și cum”.

Iuliana Lungu este psiholog-psihoterapeut de orientare psihanalitică. A publicat eseuri și articole de psihanaliză, a tradus articole și eseuri de psihanaliză. A debutat cu volumul de poezie Kommos. Procesiune pentru histerectomie (2018)

Ștefan Manasia (n. 1977) a fondat în 2008 la Cluj clubul de lectură „Nepotu’ lui Thoreau” alături de Szántai János și François Bréda. A publicat volumele de poezie: Amazon și alte poeme (2003), când TU vii. Etica grunge (samizdat, 2006), Cartea micilor invazii (2008), Motocicleta de lemn (2011), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013), Cerul senin (2015) şi Gustul cireşelor (2017), precum și volumul de eseuri şi cronici literare Stabilizator de aromă (2016).

Cătălina Matei (n. 1988) a absolvit Conservatorul și Facultatea de Litere. Debut în volum cu Lanul cu sârme întinse (2014). A tradus din limba engleză, împreună cu Diana Geacăr, o antologie din poezia lui Anne Sexton (2019).

Mitoș Micleușanu (n. 1972) este artist vizual, scriitor, realizator de emisiuni radio și Tv și creatorul, împreună cu Florin Braghiș, al proiectului „Planeta Moldova”. A publicat mai multe volume de proză scurtă și romane: Organismecanisme (2002), Tuba Mirun (2003), Kasa Poporului (2008), Nekrotitanium (2010, semnat Planeta Moldova), Trepanoia (2011), Un milion de morți (carte-obiect, 2013) și volumul de poezie Munca (2015).

Tiberiu Neacșu (n. 1981) a publicat volumele de poezie Nebuna (2000) și Acrobat în zece pași (2013). A tradus din limba engleză poezie de Lloyd Schwartz, Derek JG Williams, Peg Boyers, Ani Gjika, Rupi Kaur și volumul antologic Miile de tehnologii ale extazului (2019) de Frank Bidart.

Alina Purcaru (n. 1982) a fost coautoare a romanului colectiv Rubik (2008). A publicat volumele de poezie: rezistență (2016) și Indigo (2018), a coordonat două volume colective: Poveşti cu scriitoare şi copii (2014) și 10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros (2017) și a editat, împreună cu Paula Erizanu, primul volum al antologiei Un secol de poezie română scrisă de femei (2019).

Cristina Stancu (n. 1990) a absolvit Facultatea de Litere la București (literatură comparată și studii de limbă și literatură franceză) și a publicat volumul de poezie Teritorii (2017). Traduce poezie din engleză și franceză.

Monica Stoica (n. 1990) a absolvit Facultatea de Litere la București (literatură universală și comparată) și studiază Regia la UNATC. A debutat cu volumul de poezie Fetele visează electric (2019).

Iulian Tănase (n. 1973) este poet, prozator, jurnalist și om de radio. Dintre volumele publicate: Îngerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitate (2000), Iubitafizica (2002), Sora exactă (2003),  Ochiul exploziv (2006), Trusa instalatorului de umbre (2006, împreună cu Dan Stanciu), Abisa (2007), Adora (2009), Cucamonga (2011), Oase migratoare (2011), Teoria tăcerii (2015).

Moderatori:

Cosmin Perța (n. 1982) este poet, prozator, eseist, traducător și editor, autorul volumelor de poezie Zorovavel (2002), Santinela de lut (2006), Cântec pentru Maria (2007), Bătrânul, o divină comedie (2009), Fără titlu (2011) și Cântec de leagăn pentru generația mea (2018), al prozelor scurte din Două povestiri (2010) și Vizita (2013) și al romanelor Întâmplări la marginea lumii (2007), Teofil și câinele de lemn (2012), În urmă nu mai e nimic (2015) și Arșița (2019).

Grigore Șoitu (n. 1972) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți și al Asociației ASALT. Autor al volumelor de poezie Anticulinare (1996), Addenda (2002), Spam (2007), Poeme de stânga (2011) și După-amiaza unui câine (2018). A mai publicat o carte pentru copii, Melcoveste, o poveste și nu prea (2015) și a editat antologia de poezie a grupului de la Constanța, Poemarți (2014).

Mă întorc în mai 1937, de Sharon Olds

Sharon Olds (n. 1942, San Francisco) a publicat, începând cu 1980, când debutează cu Satan Says, douăsprezece volume de poezie (printre care The Dead and the Living, 1984; The Father, 1992; Blood, Tin, Straw, 1999; One Secret Thing, 2008; Stag's Leap, 2012; Odes, 2016) și antologia Strike Sparks: Selected Poems 1980-2002 (2004). A primit câteva dintre cele mai importante premii și distincții din spațiul anglo-saxon, printre care Premiul T.S. Eliot, Premiul Pulitzer și Premiul Wallace Stevens.

Sharon Olds

Îi văd stând în fața porților impozante ale colegiilor lor,
îl văd pe tata plimbându-se
pe sub bolta de gresie ocră, lespezile
roșii scânteind ca niște
plăci de sânge deasupra capului său, o
văd pe mama cu câteva cărți ușoare sprijinite de șold
așteptând lângă stâlpul din cărămizi micuțe,
cu poarta de fier forjat încă deschisă în spatele ei
și vârfurile ascuțite lucind în aerul de mai,
se pregătesc de absolvire, se pregătesc de căsătorie,
sunt încă niște copii proști, tot ce știu e că sunt
inocenți și că nu ar face rău nimănui.
Aș vrea să mă duc la ei și să le spun Opriți-vă,
nu faceți asta – ea nu e femeia potrivită,
el nu e bărbatul bun pentru tine, veți face amândoi lucruri
pe care nu vă închipuiți că le-ați putea face,
veți suferi în feluri de care nici nu ați auzit,
o să vreți să muriți. Vreau să mă duc
la ei în lumina de sfârșit de mai și să le spun totul, 
ea cu fețișoara-i drăguță și înfometată întorcându-se către mine,
trupul ei frumos, neatins, demn de milă,
el chipeș și arogant întorcându-se către mine,
trupul lui frumos, neatins, demn de milă,
dar nu o fac. Vreau să trăiesc. Îi
iau ca pe niște păpuși de hârtie,
păpușa-bărbat și păpușa-femeie, și îi ciocnesc
unul de celălalt în dreptul șoldurilor,
bucăți ascuțite de cremene, ca și cum aș vrea
să scot scântei din atingerea lor – le spun
Faceți ce aveți de făcut, iar eu voi povesti despre asta.

Poemul săptămânii (92)

       Mă întorc, cel puțin până la sfârșitul lui februarie 2020, când voi fi ajuns la postarea nr. 100, la proiectul exclusiv online Poemul săptămânii, ținut în ultimii ani pe site-urile „Gazeta de Constanța” (6 august – 30 decembrie 2015), „Hyperliteratura” (8 ianuarie – 24 iunie 2016), „Poesis internațional” (2 iulie – 23 decembrie 2016) și „LaPunkt” (25 ianuarie – 14 iunie 2019). Nouăzeci și unu de poeme scrise de nouăzeci și unu de poeți, de la câțiva născuți acum ceva mai bine de o sută de ani (Maria Banuș, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru) până la cei a căror dată de naștere e în preajma lui 1968 și care au început să publice la sfârșitul secolului trecut (Dumitru Crudu, Svetlana Cârstean).
       Din 28 noiembrie 2019, rubrica va putea fi urmărită pe site-ul tinerei reviste „Paragraf”, față de care încerc astfel să îmi arăt susținerea. Săptămâna asta e a lui Ovidiu Genaru, poet născut puțin înaintea lui Labiș, care a rămas – de cincizeci și trei de ani de când a debutat în volum – viu, credibil și, cum am scris recent, într-o formă de invidiat.

desigur aceste experimente

am fost spiridușul de sacrificiu care se lăfăie

în paradisul jartierelor acum mă hlizesc nopți întregi cu

băiatul meu și încerc să-i găsesc

porecle care să-l facă celebru printre puii de crocodil

cu pedigree, lănțuguri și insigne-anarhiste 

de ce să mai ies din casă când nu ați mai dat

nici un semn că ar fi nevoie de mine chemați-mă

și o să vă povestesc în amănunt ultimele progrese ale

tehnocraților care îmi înlocuiesc sângele

și poartă negocieri cu luna plină de deasupra

bursei de mărfuri eu când

aud un saxofon este brooklyn

iar placiditatea de metal iresponsabil a paternității mă

lasă lat ca metodele cele mai sofisticate

pe care ai mei le-au brevetat de la

ultima febră bubonică-ncoace desigur nu e

mare lucru să crăpi craniul

unei primate melancolice care nu vrea decât să se

întoarcă printre ai ei să i-l umpli cu electrozi desigur

aceste experimente ne vor ajuta să aflăm totul

despre supraviețuire chiar și

în absența iertării despre ce lăsăm în urmă

și despre privilegiu la subiecții ce râd prea des și fără motiv

aproape epuizați aproape euforici

cu pas calculat de felină apropiindu-se

curioși de praful care se joacă așa de frumos în lumină.

PEN România într-o nouă etapă

Am intrat acum trei ani în PEN România, una dintre cele peste 150 de filiale din mai bine de 100 de țări, ale PEN International (fondat în 1921, la Londra). PEN România a fost creat într-o primă formă în 1922 la București și din rândurile sale au făcut parte, de-a lungul perioadei interbelice, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, Tudor Vianu, Henriette-Yvonne Stahl, Panait Istrati, Mircea Eliade.

La apogeul epocii comuniste, în scurta perioadă de liberalizare politică de după 1968, s-a înființat un nou PEN Club în România, care funcționa ca un fel de secție de relații externe a Uniunii Scriitorilor din România. Poeți importanți, ca de exemplu Geo Dumitrescu, au fost la un moment dat președinți ai PEN Clubului român, din care făceau parte și alți autori agreați de regim.

Recreat în septembrie 1990 de poeta Ana Blandiana, forma actuală a PEN România i-a integrat de la început pe cei mai angajați intelectuali și scriitori ai momentului – dintre aceștia, retrași sau mai puțin activi în ultima vreme, la întrunirea din 22 noiembrie 2019 am avut bucuria să fie prezenți criticul și profesorul Mircea Martin, vicepreședinte al organizației între 1990 și 2004, și admirabila romancieră Gabriela Adameșteanu, care a și primit Premiul PEN România pe anul trecut pentru cea mai recentă carte a sa, Fontana di Trevi, căreia i se decernase în decembrie 2018 și Premiul „Sofia Nădejde” pentru proză.

În prezent, PEN România are ceva mai mult de 120 de membri – poeți, prozatori, eseiști, traducători, jurnaliști, editori. Cel de-al doilea mandat al doamnei Magda Cârneci, președinte al PEN România între 2011 și 2019 (susținută din 2015 de vicepreședintele Caius Dobrescu), urmându-le în această funcție Anei Blandiana (1990-2004), Gabrielei Adameșteanu (2004-2006), lui Ilie Constantin (2006-2007) și lui Constantin Abăluță (2008-2010), s-a încheiat, așa că s-au organizat noi alegeri, iar Radu Vancu este noul președinte al PEN-ului românesc, urmând să facă echipă cu mine (ca vicepreședinte), cu Bogdan Ghiu, Miruna Vlada și alți câțiva scriitori și scriitoare pe care încercăm să îi și să le convingem să ni se alăture în perioada următoare în board-ul PEN România. Secretar al organizației rămâne scriitoarea sighișoreană Mariana Gorczyca.

Ce am vrea să facem mai departe, în câteva cuvinte:
* stabilirea și consolidarea unor premii anuale pentru toate genurile, mediatizate și care să capete greutate prin seriozitatea nominalizărilor și a alegerilor juriilor, în condițiile în care au rămas foarte puține astfel de distincții creditabile în România de azi. Premii care să nu rateze, mă grăbesc să adaug, dimensiunea angajată, de cooperare, solidaritate și sprijin pentru cei oprimați și în primejdie, pentru cei ignorați și ale căror drepturi și libertăți sunt puse între paranteze – misiune fundamentală a PEN International

* sprijinirea, dezvoltarea și aprofundarea discuției despre statutul artistului, începută în scurtul său mandat ministerial de către Vlad Alexandrescu și pierdută pe parcurs, care credem că poate fi un moment important pentru câteva mii de creatori din toate artele

* ceva ce ne doare rău: statutul traducătorului, să încercăm să îmbunătățim relația sa cu editurile, să facem tot ce e posibil pentru o mai justă apreciere a muncii și a rolului său în tot „lanțul trofic” editorial și publicistic, căci în acest moment traducătorul de literatură e exploatat în România în modurile cele mai umilitoare

* două antologii (una de poezie, alta de proză), traduse în engleză (toamna anului 2021 ni se pare un orizont rezonabil), ultima oară când s-a făcut asta a fost acum zece ani, în vremea prezidențiatului ad interim al domnului Abăluță; vom încerca din toate puterile să le difuzăm internațional, prin rețelele de organizații la care avem acces și care ne împărtășesc țelurile, făcând astfel din literatura română contemporană mai mult decât o cenușăreasă, printr-un posibil „desant” în literatura mondială de azi unde nu se știe mai nimic despre noi, cu excepția a trei-patru scriitori traduși și premiați

* un nou site, care să aibă o formă mai modernă și mai dinamică și să fie mai lesne de accesat și de explorat, pentru o mai bună cunoaștere a scriitorilor PEN (atât între ei, cât și de către cei interesați de realizările lor) și a proiectelor pe care această organizație le derulează

* asta pe lângă susținerea încăpățânată a țelurilor prime și esențiale ale organizației: celebrarea literaturii, apărarea drepturilor omului și a libertății de creație, protejarea și susținerea scriitorilor în primejdie din diferite părți ale lumii, solidarizarea cu scriitorii surghiuniți, promovarea drepturilor lingvistice și ale minorităților amenințate socio-cultural.

Cred că putem începe de aici.

Casa de Editură Max Blecher la târgul de carte Gaudeamus & Institutul Blecher, ediția 215

SÂMBĂTĂ, 23 noiembrie 2019
Romexpo (Pavilion B2, stand 198)
ora 15:00
Lansarea volumului Industria liniștirii adulților de Anastasia Gavrilovici

ora 15:30
Lansarea volumului Psalmi de Radu Vancu

ora 16:00
Lansarea volumelor Vatra Luminoasă de Daniela Luca și Ziua în care a murit John Lennon de Gelu Diaconu


DUMINICĂ, 24 noiembrie 2019
Romexpo (Pavilion B2, stand 198)
ora 15:30
Lansarea volumului scrum de Veronica Ștefăneț

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 17 noiembrie 2019, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Radu Vancu și Veronica Ștefăneț. În cadrul ediției va avea loc prezentarea volumelor Psalmi (Casa de Editură Max Blecher, 2019) de Radu Vancu și scrum (Casa de Editură Max Blecher, 2019) de Veronica Ștefăneț, precum și a numărului 24 (2/2019) al revistei „Poesis internațional”.

Radu Vancu (n. 1978, Sibiu) este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, redactor-șef al revistei „Transilvania” și membru în redacția „Poesis internațional”. A publicat volumele de poezie: Epistole pentru Camelia (2002), Biographia litteraria (2006), Monstrul fericit (2009), Sebastian în vis (2010), Amintiri pentru tatăl meu (2010), Frânghia înflorită (2012), 4 A.M. Cantosuri domestice (2015), Cantosuri domestice (antologie, 2016) și Psalmi (2019). De asemenea, este autorul a șase volume de eseuri și publicistică (printre care Mircea Ivănescu: Poezia discreției absolute, 2007, 2015; Eminescu: trei eseuri, 2011; Elegie pentru uman, 2016), al unui jurnal, Zodia Cancerului. Jurnal 2012-2015 (2017) și al romanului Transparența (2018).

Veronica Ștefăneț (n. 1985, Chișinău) a frecventat Atelierul de scriere creatoare „Vlad Ioviță” condus de Dumitru Crudu și Cenalcul „Republica” organizat de Moni Stănilă. A publicat în volumul colectiv Opt’ (2018) și în numărul 21 (1/2018) al revistei „Poesis internațional”. A tradus, împreună cu Victor Țvetov, Tot ce poți cuprinde cu vederea. Antologia poeziei ruse contemporane (2019). Câștigătoare a celei de-a noua ediții a Concursului de debut „Max Blecher”, a publicat volumul scrum (2019).

Moderator: Claudiu Komartin