De miercuri până vineri, la Sibiu. Voi citi în prima seară, miercuri de la ora 18, în cadrul unei ediții sibiene a Café Europa moderate de Weronika Czyżewska-Poncyljusz și Radu Vancu. La Muzeul Astra, Casa Artelor din Piața Mică.
Poezia e forma de rezistență a unui koala față în față cu buldozerele trimise de Corporație.
De miercuri până vineri, la Sibiu. Voi citi în prima seară, miercuri de la ora 18, în cadrul unei ediții sibiene a Café Europa moderate de Weronika Czyżewska-Poncyljusz și Radu Vancu. La Muzeul Astra, Casa Artelor din Piața Mică.
Placheta lui Miriam Reyes în traducerea Anastasiei Gavrilovici este a patra publicație din colecția „Hoja de ruta”, pe care am pornit-o anul trecut în colaborare cu Institutul Cervantes din București, după cele semnate de Pablo García Casado, Paula Bozalongo și Fernando Valverde. Reyes e o poetă foarte bună care a primit Premio Nacional de Poesia pe 2025 și ne vom întâlni cu ea marți seară, de la ora 18.30, la Institutul Cervantes din București (Bd. Regina Elisabeta 38).
Clubul de literatură Institutul Blecher vă invită, duminică 1 noiembrie, de la ora 18:30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu scriitorii Andrei Codrescu și Mihail Lucian Florescu. În cadrul ediției 343, va avea loc lansarea antologiei fructele coapte ale babelului de Andrei Codrescu (Casa de Editură Max Blecher, 2026).
Andrei Codrescu (n. 1946, Sibiu) s-a stabilit în SUA în 1966, unde a trăit la New York, San Francisco, Baltimore, New Orleans și Baton Rouge. A debutat cu Licence to Carry a Gun (1970) și a publicat numeroase volume de poezie, antologii, cărți de eseuri, memorii, povestiri scurte și romane. Multe dintre ele au fost traduse în românește: Gaura din steag, Poezii alese, Contesa sângeroasă, Mesi@, Casanova în Boemia, Wakefield, Scrisori din New Orleans, Prof pe drum, Ay, Cuba! O călătorie socio-erotică, Ghid dada pentru postumani, Lecția de poezie, Arta uitării. Poezia sa românească a apărut în Instrumentul negru, Femeia neagră a unui culcuș de hoți, Submarinul iertat (cu Ruxandra Cesereanu), Metroul F, Visul diacritic, Șapte ani de acasă. A primit două Premii Pushcart, Premiul Peabody pentru documentarul Road Scholar și Premiul „Ovidius”, iar antologia So Recently Rent a World: New and Selected Poems, 1968-2012 a fost nominalizată în Statele Unite la National Book Award.
Mihail Lucian Florescu (n. 1998, București) a făcut studii de cultură franceză și germanistică la Universitatea București, urmate de studii la Sorbona și la CESI. Poet și performer, face parte din Cenaclul „Visceral”, a apărut în antologia Vederi (2024) și a debutat cu Hotel Universal (2025).
Moderatori: Claudiu Komartin și Toni Chira
Andrei Codrescu este unul dintre acei poeți rari pe care,
citindu-i și lasându-te pe mâna lor, te energizează, îți provoacă frământări
plăcute, furnicături, neașteptate euforii; îți vine, cufundându-te în lectura
marelui poem codrescian, să citești mai mult și în toate direcțiile din care intuiești
că se irigă scrisul său, să devii un scormonitor livresc și perseverent, să
cauți ceea ce și el a căutat, să scrii tu însuți, intrând astfel în dialog cu
textul său, continuându-l sau dând naștere unei tapiserii în care se pot regăsi,
dacă ești foarte atent, semne vechi, sensuri voalate, biografeme ale unuia
care-a trăit parcă cel puțin trei vieți, ecouri îndepărtate din vremea când poetul
era încă vrăjitor, șaman, copoi dibaci al transcendentului.
Nu mi-a fost deloc ușor să ajung la o formulă mulțumitoare
în realizarea acestei antologii. Andrei fonda legendara publicație Exquisite
Corpse: A Journal of Letters and Life înainte ca eu să mă nasc. Nu-i fac
din asta o vină, ceva mă face să cred că, dacă transmigrația sufletelor chiar
există, atunci ea se petrece în toate direcțiile, către viitor și deopotrivă
înspre trecut, așa că poate voi avea și eu șansa de a-i întâlni pe marii
prieteni new-yorkezi ai lui Codrescu pe care nu i-am apucat decât din cărți.
Așadar, antologia fructele coapte ale babelului
conține o selecție personală dintr-o operă poetică admirabilă: peste douăzeci
de volume publicate între 1968 și 2025, ce se adaugă altor treizeci de cărți de
eseuri, memorii, povestiri și romane, dintre care multe au fost traduse și
publicate în românește. Îl citesc pe Codrescu de la începutul secolului, iar Selected
Poetry / Poezii alese (2000, tradusă excelent de Ioana Ieronim) prin care
am intrat în contact cu scrisul său a rămas o carte importantă din biblioteca
mea. La care s-a adăugat acum un deceniu Arta uitării / The Art of
Forgetting, tradusă de Alexandru Opescu. De atunci, Andrei a mai publicat câteva
cărți bune de pus pe rană: No Time Like Now (2019), Too Late for
Nightmares (2022), How to Live Under Fascism (2025) – poemele pe
care le-am ales din aceste trei volume înseamnă aproape o jumătate din
antologia de față.
Poezia lui Codrescu, infuzată de spiritul dadaist și de
suprarealism, care a întâlnit la momentul oportun, adică la sfârșitul anilor
’60, când a emigrat în Statele Unite, fierberea scenei poetice new-yorkeze, este
a unui postavangardist vitriolant (după cum se vede atât de bine în volumul său
de debut, Licence to Carry a Gun, și în cele ce au urmat în anii ’70, de la The History of the Growth of Heaven la Necrocorrida)
ale cărui principale trăsături – absurdul, hohotul zeflemitor al Cabaretului
Voltaire, nonconformismul, dilemele identitare ale exilatului – au făcut un
aliaj scânteietor cu pop art și contracultura poate celei
mai fecunde perioade artistice din istoria Americii.
Mă bucură nespus revenirea lui Andrei cu aceste șaptezeci
și ceva de poeme, mai ales că are loc la Casa de Editură Max Blecher, pentru
care tradiția reprezentată de Tzara, Fundoianu, Gherasim Luca înseamnă atât de
mult.
Urmează să am două lansări ale antologiei care tocmai mi-a apărut în Cehia, Někde v krajním bodě (Protimluv, 2026), în traducerea Libušei Valentová. Někde v krajním bodě înseamnă Undeva la limită sau Undeva, în punctul extrem și e desprins dintr-un poem publicat în Autoportret în flama de sudură. Cartea cuprinde cincizeci și trei de poeme scrise de-a lungul a douăzeci și ceva de ani și împărțite de traducătoare în trei secțiuni.
Prima întâlnire va avea loc marți, 20 octombrie, de la ora 18, în librăria, cafeneaua și vinoteca Božská Lahvice (care s-ar traduce ca Butelca Divină), strada Bílkova 122/6, Praga. Iar a doua, miercuri, în prima zi a festivalului de poezie organizat la Ostrava de editura Protimluv, de la ora 19, în Fiducia (Mlýnská 617/1), care e anticariat, galerie și club, ceea ce recunosc că e-o noutate pentru mine.
Clubul de literatură Institutul Blecher vă invită, duminică 18 octombrie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu scriitorii Horea Sibișteanu și Ioana Cătălina Obreja. În cadrul ediției, va avea loc prezentarea romanului Eliade 24 (Ed. Nemira, 2026) de Horea Sibișteanu și a volumului de poezie surprize surprize (ART/pocket, 2026) de Ioana Cătălina Obreja.
Horea Sibișteanu (n. 1987, Bacău) este absolvent al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași și a publicat volumele de proză scurtă A șaptea viață (2004) și Fetiș (2019) și romanele Întinde mâna, Tiberiu (2022) și Eliade 24 (2026). Prezent cu texte în antologii și volume colective: Scrisori din Cipangu. Povestiri japoneze de autori români (2016), Plastic în carne (2022), Garderoba (2024).
Ioana Cătălina Obreja (n. 2000, Craiova) este absolventă a Universității de Vest din Timișoara. Membră a grupării Comuna 30, a publicat în antologia de proză scurtă Cicada (vol. I, 2025), debutând în volum cu surprize surprize (2026).
Moderatori: Claudiu Komartin și Ioana Tătărușanu
Vineri, 16 octombrie, de la ora 18, lansez În vortex la Tipografia (Str. Postăvarului 1, Brașov), alături de Livia Ștefan, în cadrul Dactăr Nicu's Skyzoid Poets, la 11 ani fără o săptămână de la prima ediție.