Citesc / recit / performez duminică 3 decembrie, de la ora 19, în Club Control (Str. Constantin Mille nr. 4, București), alături de câțiva artiști la care țin și pe care îi apreciez și cred că va fi un show cel puțin agreabil.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 26 noiembrie 2023, de la ora 19:30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Florin Dumitrescu și V. Leac. În cadrul evenimentului va fi lansat volumul Sentimentul naturii (Casa de Editură Max Blecher, 2023) de Florin Dumitrescu, cu 10 desene de Adrian Preda.
Florin Dumitrescu (n. 1966) a debutat ca textier pentru Timpuri Noi la sfârșitul anilor ’80 (pe disc în 1992). Se consacră cu Sarmalele Reci, cărora le este unic textier din 1993. În următorii treizeci de ani, compune texte pentru o varietate de muzicieni de pop, rock, folk și jazz. Ca poet, publică volumele Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007), Dodii (2016) și Sentimentul naturii (2023). Este lector la Universitatea „Transilvania” din Brașov, unde predă antropologie și copywriting.
V. Leac (n. 1973) a fost membru fondator al grupării „Celebrul animal” și al revistei „Ca și cum”. După două volume repudiate, a publicat Seymour: sonata pentru cornet de hârtie (2005), Dicționar de vise (2006), Toți sunt îngrijorați (2010), Unchiul este încântat (2013), Monoideal (2018) și antologia Toți sunt îngrijorați. Poeme 2003-2023 (2023). A coordonat antologiile colective Hotel Cosmos. Poezie românească SF (2019), Generația de aur (2020) și Perturbări în desfășurare (2021).
Moderator: Claudiu
Komartin
Versurile lui Șerban Mihalache au ceva din frumusețea stranie și insondabilă pe care ne-o va dezvălui zborul primului condor eliberat în văzduhul planetei Marte după terraformare. Chipul acestei poezii e în multitudine. Afectuos și gracil, incantatoriu și obsedat de invenția lexicală, Șerban propune o poetică în stare să dizolve compuși paradoxali ca autobiograficul și emfaza, romantismul și scientismul, confesivul și conștiința cosmică. Un re-debut (căci volumul de acum trei ani, apărut în plină pandemie, a trecut neobservat și fără consecințe) pe care l-am urmărit captivat cum prindea formă și își nuanța dinamica, gestualitatea și rafinamentele.
După dosarul dedicat polonezului Aleksander Wat în numărul de acum șase luni, un scriitor esențial al secolului XX, Bertolt Brecht, este cel pe care ne-am propus să-l retraducem și să-l descoasem critic cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la naștere. Și nu atât pe dramaturgul Brecht (autor a peste cincizeci de piese și scenarii care încă sunt jucate în lumea întreagă), cât pe poetul și filosoful ascuns (după expresia lui Wolfgang Fritz Haug) a cărui influență a fost durabilă și a lăsat urme importante inclusiv în spațiul românesc, prin literatura angajată, eminamente de stânga, făcută de Aktionsgruppe Banat. Poetul Brecht a rămas însă de multă vreme în umbra dramaturgului – până la volumul Cum cucerești un înger. Poeme erotice, apărut cu nouă ani în urmă la Art în traducerea savuroasă a lui Gabriel H. Decuble, trecuse cam o jumătate de secol de la edițiile tălmăcite de către Demostene Botez și Lazăr Iliescu (1964), respectiv Nina Cassian (1966). Și asta în vreme ce în Statele Unite ale Americii a apărut la sfârșitul lui 2018 The Collected Poems of Bertolt Brecht, în traducerea lui Tom Kuhn și a lui David Constantine, cuprinzând 1200 de poeme selectate din monumentala operă lăsată de Brecht. Explicațiile pentru această situație sunt multiple – și țin atât de inerții culturale ereditare, cât și de resursele limitate ale editurilor din România care mai publică astăzi poezie în traducere. Am mai discutat pe marginea acestui subiect în editorialul numărului 30, dedicat lui Pier Paolo Pasolini, a cărui poezie a apărut la noi pentru prima oară în volum toamna trecută, adică la 47 de ani de la moartea violentă a acestuia pe plaja de la Ostia... Așa încât cele 25 de texte poetice și cele 16 însemnări teoretice care apar în nr. 32 (2/2023) – și a căror transpunere în românește le-o datorăm lui Robert G. Elekes, Lorin Ghiman, Andrei Anastasescu și Alexei Stoicescu –, însoțite de patru articole și eseuri sprintene și pătrunzătoare semnate de Bogdan-Alexandru Stănescu, Radu Vancu, Mihai Lukács și Victor Morozov, ar putea fi, alături de colecția de erotice din 2014, un punct de plecare pentru redescoperirea extraordinarei opere poetice a lui Bertolt Brecht, care a lăsat peste 2000 de poeme. Poeme care mai întâi au anticipat, iar apoi au însoțit, până la dispariția sa timpurie în 1956, teatrul angajat și militant al lui B.B., pentru care este așezat în canonul literaturii germane alături de Friedrich Schiller, cu toată contradicția de fond dintre cei doi: kantianul Schiller fiind un artist și un estetician focalizat pe individual, în vreme ce marxistul Brecht e ghidat de materialismul dialectic și de colectivism.
*
Nu am nici cel mai mic dubiu legat de centralitatea canonică a marii marginale care a fost Angela Marinescu – e lucru sigur pentru oricine pricepe ceva din evoluțiile poeziei românești din ultimele decenii: dacă până la sfârșitul anilor ‘80 A.M. se afla încă într-un secundariat în raport cu faimele poeziei șaizeciste (în ciuda atâtor cărți extraordinare care i-au cimentat reputația: e de ajuns să menționăm Structura nopții, Blindajul final și Var), volumele sale post-decembriste, de la Parcul, Blues și mai ales Fugi postmoderne, până la Întâmplări derizorii de sfârșit, Limbajul dispariției, Probleme personale și Intimitate, strânse acum opt ani în cele două volume masive intitulate Subpoezie, au impus-o definitiv ca pe cea mai puternică și mai influentă poetă care a scris în limba română. I-am dedicat la 75 de ani un dosar consistent în nr. 17 (1/2016) al revistei, în care au scris despre poezia marinesciană Ruxandra Cesereanu și Teodora Coman, dar și încă foarte tinerii Anastasia Gavrilovici și Ștefan Baghiu. Dispariția Angelei, la 82 de ani, are ceva ireal – pentru poetele și poeții ultimelor decenii, ea a fost probabil principalul reper și un fel de donator universal, care și-a luat de fiecare dată înapoi ceea ce infuzase poeziei tinerilor din trei promoții succesive.
Ne luăm rămas-bun de la această scriitoare intensă și insurgentă prin publicarea interviului luat de Ruxandra Cesereanu în toamna lui 2005, încredințați că anii cât am fost contemporani cu ea reprezintă o mare șansă ce ni s-a dat – și pe care nimeni (nici măcar establishment-ul mumificat al Uniunii Scriitorilor) nu va putea să o treacă sub tăcere în anii ce vor urma.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 19 noiembrie 2023, de la ora 18:30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Florin Partene și Alexandru Frandeș. În cadrul evenimentului va fi lansat volumul Poezii pentru începători (Charmides, 2023) de Florin Partene.
Florin Partene (n. 1974) a debutat în volumul colectiv Camera (1995, împreună cu Dan Coman și Marin Mălaicu-Hondrari). A publicat Reverența (2007, Premiul Național „Mihai Eminescu” Opera prima), căreia i-au urmat Liber de causis (2013) și Poezii pentru începători (2023).
Prima lansare la Anul tigrului de apă (Casa de Editură Max Blecher, 2023) a Ligiei Keșișian are loc sâmbătă, în cadrul unui eveniment din două părți: mai întâi o întâlnire la Daravere (Piața Haralambie Botescu 2), de la ora 17, urmată de un show la Zadar (Str. Mircea Vulcănescu 23), de la 20.30, unde Ligia va citi acompaniată de muzicienii Mohammad Hagi Mogoci și Lucas Molina.
„Dincolo de pledoaria ecologistă, care nu capătă neapărat tonalități de manifest, notele defensive conținându-se implicit în invocările jucăuș-șfichiuitoare ale eternei relații om-natură, această carte oferă un splendid spectacol al limbajului și versificației. Făcând școală bună la Barbu, Arghezi, Dimov, Brumaru și Foarță, Florin Dumitrescu anulează granițele dintre registrele stilistice și, cu dezinvoltură și virtuozitate, pune alături mursecătura de stupoare, lasă să rimeze prișnițele cu coropișnițele, nautilii cu cochilii și jeleul cu eul supraeul, creează holorime, comite gesturi oximoronice descoperind îngeri zăluzi sau include în categoria firescului acțiunea de tămâiere a hardului – toate acestea, transpuse în ritmuri ce imită fie tonalitățile înălțătoare ale odei sau imnului, fie cântul tânguios al doinei, fie rostirea incantatorie a descântecului.
Replică dată receptării clișeizate a uneia dintre marile teme ale poeziei din toate timpurile și, totodată, îndemn la regândirea principiilor de coexistență a noastră cu nonumanul, Sentimentul naturii este, întâi și-ntâi, o carte în care esteticul asimilează elegant ideologicul, lăsând poezia să emane frumusețe.”
Lucia Țurcanu
„Înrudit structural și prin dexteritate cu acei patru-cinci mari poeți autohtoni care au împins jocul lexical dincolo de limitele convenționale ale spectacularului prozodic, Florin Dumitrescu revine cu un setlist lirico-imagistic indubitabil eclatant. Sentimentul naturii, rezonând la frecvențele unui trecut inocent-ecocentric, de comunicare genuin-simbiotică, e aici animat de incursiunile îndrăznețe ale umanului în regnurile vegetal și animal. Uluitor e nu numai felul cum incantațiile poematice iau, deseori, forma unor negocieri în filigran protoplasmatic (agitând taxonomia, precum și sediul celor mai intime nostalgii, ca pe un glob cu zăpadă), ci și că ele, înainte de a marșa pe ideologie, reușesc să-și detoneze, cu asupra de măsură și dezinteresat, catharsisul. De o oralitate aproape interactivă, partiturile solare pe care naturalul și sinteticul existențial, reverberate «peste vremi», se îngână și-și răspund ar trebui să reprezinte pentru mai tinerele generații de versificatori dacă nu obiecte de pelerinaj estetic, barem, întru ferigire, refrene de evocat în momente de cumpănă.”
Mihók Tamás
