De la Chill Pill 4 din 28 mai, cu R.N., pe care îl ştiu de când era atâtica.
sâmbătă, 31 mai 2014
vineri, 30 mai 2014
Lansări la Bookfest & Institutul Blecher 89
Vineri, 30 mai, de la ora 17.30, lansarea antologiei „nu-ți garantează nimeni nimic”, de O. Nimigean, prezintă Ioan Pintea și Claudiu Komartin.
Sâmbătă, 31 mai, de la ora 18.30, lansarea celui mai nou volum de versuri semnat de Ionel Ciupureanu, „Venea cel care murisem”. Participă Ciprian Măceşaru și Claudiu Komartin. După lansare vom merge în Tramvaiul Douășase, unde va avea loc a 89-a ediție a clubului Institutul Blecher; citesc Ionel Ciupureanu, Dan Ciupureanu și Ion Ion Ion.
Duminică, 1 iunie, de la ora 15.30, prezentarea numărului 13 al revistei „Poesis internațional”.
Cele trei lansări au loc la standul B22, Corp C1, al editurii Herg Benet, de la Romexpo.
joi, 29 mai 2014
O. Nimigean şi Ionel Ciupureanu la Casa de Editură Max Blecher
o. nimigean, nu-ţi garantează nimeni nimic
(antologie, cu o prefaţă de Mihaela Ursa),
colecţia Plantaţii, Casa de Editură Max Blecher, 2014
Antologia nu-ţi garantează nimeni nimic cuprinde primele cinci volume de poezie ale lui Ovidiu Nimigean, şi anume: scrieri alese (1992), week-end printre mutanţi (1993), adio adio dragi poezii (1999), planeta 0 (2002) şi nicolina blues (2007). Nimigean a mai publicat romanele Mortido (2003) şi Rădăcina de bucsau (2010), precum şi volumul de publicistică Inerţii de tranziţie, altruisme & bahluviuni literare (feat. Flori Stănescu) (2006).
« Dacă n-ar fi un retractil (nu doar ca personalitate, ci – frecvent – ca atitudine textuală), O. Nimigean ar putea fi luat drept romantic târziu. Dacă n-ar avea pusee afective, nostalgii amare sau tandre, ar putea fi catalogat drept neoexpresionist. Dacă n-ar scrie sub presiunea unei enorme biblioteci, ar putea trece drept douămiist. Dacă nu l-ar interesa structurile adânci ale suferinței, dacă n-ar lega poezia de conștiință și de adevăr, ar putea să încapă întreg în poeticile textualiste. Dacă n-ar avea luciditatea tăioasă și corozivă a lui Caragiale, printre poemele sale s-ar putea număra și poeme solare. Dacă propria cerebralitate interpretantă n-ar întrerupe aproape de fiecare dată transa și ritmul poemului, pentru a le esențializa discursiv, poemele sale ar fi vizionare. Cum este de așteptat, ceea ce rămâne nerotunjit în impresiile condiționale despre destinul poetic al acestui solitar prin opțiune poetică și dialogal prin intenție este chiar amprenta individualității sale artistice. Avem în față integrala unui clasic al contradicțiilor. Vom ști să o citim? » (Mihaela Ursa)
Ionel Ciupureanu, Venea cel care murisem,
colecţia Plantaţii, Casa de Editură Max Blecher, 2014
« Combinația de mizerabilism și minimalism nu-i o exclusivitate a lui Ionel Ciupureanu. Sunt mulți alți poeți care o practică. Ceea ce-l face însă unic pe el e delicatețea, iar delicatețea sa este imposibil de imitat. Ea e arma cu care Ionel Ciupureanu răzbună o lume etern marginală. Delicate sunt furia, agresivitatea, vulgaritatea, corpurile degradate, delicate sunt toate cuvintele „urîte” la acest poet. Viguros, dar delicat e și pumnul pe care i-l arată morții în această nouă carte. Un volum în care totul curge: sângele, oasele, vîntul. O lichefiere binevenită, ca o uitare, ca și cum totul ar putea fi înlocuit cu totul, unul cu altul, ca și cum nu mai e nevoie să te agăți de nimic, un antrenament intens pentru pierderea de sine finală. » (Svetlana Cârstean)
«
În poezia lui Ionel Ciupureanu nu se întâmplă nimic. În schimb, se captează
voci în afara celei proprii, voci din diferite segmente de spațiu și timp,
imprimate în subconștient. Fiecare poem e un microscenariu al incongruenței
acestora într-un efect de aglutinare, de du-te
vino, din care a dispărut orice urmă de disonanță. Poetul experimentează
tentația nihilului prin neputința
regăsirii unui spațiu al propriei intimități, prin dezicerea de orice referent
autobiografic, prin dejucarea emoției și prin activarea mecanismelor reductive
ale ironiei și autoironiei. Uimitor e familiarul nonsensului, al dialogului
care alunecă în gol și-și întreține propriul abis. » (Teodora Coman)
«
Spune Ciupureanu undeva: „în apa asta cleioasă / venea cel care murisem”.
Cleioasă e, într-adevăr, toată lumea lui – în care oasele curg, ba chiar „cu
gesturi lichide”, aerul se coagulează între oameni, venele sunt lipicioase,
mucozitățile nasc ș.a.m.d. Ba mai mult, vâscozitatea asta nu proliferează doar
la nivelul imaginarului, ci ajunge până la nivelul sintactic – nici un alt poet
nu-ți dă, precum Ciupureanu, impresia că limba e o pastă vâscoasă aglutinând,
cu un soi de disperare frenetică, vertijuri & dejecții. Nu degeaba notează
altundeva poetul: „veghe comă și vertij ceva îmi scapă / frenezie și
aglutinare”. Încleiala asta dejectă și hipnotică am mai găsit-o la Beckett, la
Francis Bacon, la Ghenie – în lumile marilor torturați sarcastici, așadar. Din
speța și de clasa lor este Ciupureanu. » (Radu Vancu)
luni, 26 mai 2014
Chill Pill 4, miercuri seara, la Conc3pt
A patra ediţie, din luna mai, a Chill Pill, îi reuneşte miercuri seara la clubul Conc3pt (str. Ion Câmpineanu, nr. 16, Bucureşti) pe Bandesnaci, Delia Andrieş, Miriam Toma, Janos Toth, Radu Niţescu, Alina Daniela Nicu, Irina Dorobanţu Biţă şi subsemnatul într-un show cu muzică, poezie, grafică şi proiecţii live drawing.
Aici e unul dintre cele mai radicale jam session-uri pe care le-am înregistrat, pornind de la faimoasele texte de aproape acum un secol ale avangardistului Hugo Ball.
miercuri, 21 mai 2014
Vineri, la Iaşi
Vineri, de la ora 18, la librăria Avant-garde din Iaşi (str. Lăpuşneanu, nr. 16), va avea loc dubla lansare a revistelor "Poesis internaţional" (nr. 13) şi "Zona nouă" (nr. 1/2014).
marți, 20 mai 2014
Alda Merini (în Poesis internaţional 13)
Alda Merini (1931-2009)
Alda Merini în Poesis internaţional, nr. 13 (pag. 138-142). Traducere de Ilinca Pop, cu o prezentare de Cristina Viti.
duminică, 18 mai 2014
miercuri, 14 mai 2014
TNCP 2014. Lectură la librăria Bastilia
Astăzi începe la Bucureşti ambiţiosul Târg Naţional al Cărţii de Poezie (TNCP), anul acesta dublat şi de un festival internaţional de poezie (în cadrul căruia sunt invitaţi 8 poeţi străini). O sumedenie de lecturi, majoritatea la sau în jurul Muzeului Literaturii Române (MNLR), mâine e primul eveniment, în mansarda librăriei Bastilia, moderat de Ioan Groşan. Pe afiş scrie că vor citi Marin Mălaicu-Hondrari, Ioan Es. Pop, Angela Marinescu, Dan Sociu, Cătălina Matei, Dan Iancu, Codruța Simina, Octavian Soviany, Teodor Dună, Domnica Drumea, Dan Coman, Claudiu Komartin. Să vedem cine-o veni şi ce o să iasă din asta, câţiva dintre cei anunţaţi vor fi acolo cu preţul vieţii şi zău că n-am mai auzit de ceva vreme ca atâţia poeţi (buni) de astăzi să stea în aceeaşi încăpere două ore şi să se suporte. Chestia asta chiar merită văzută. Aşadar, de la ora 18, în "Al 9-lea cer" de la Bastilia (Piaţa Romană, nr. 5).
[Programul TNCP, aici]
[O prezentare a subsemnatului, cu patru poeme inedite, aici]
[Avanpremiera Institutului Blecher, ediţia 88, de duminică după-amiaza, aici]
luni, 12 mai 2014
Din Poesis internaţional 13 & un sondaj
Pentru săptămâna asta, încă ceva din "Poesis internaţional" nr. 13: cronica lui Dan-Liviu Boeriu la volumul lui Ştefan Baghiu, Spre Sud, la Lăceni, câştigătorul Premiului Naţional "Mihai Eminescu" pentru debut pe 2013.
Şi o provocare pentru cititorii blogului (n-aş vrea să se înţeleagă prin asta că intru în logica plicticoasă a topurilor şi a clasamentelor mai mult sau mai puţin conjuncturale din revistele de la noi): care sunt cele mai bune volume de debut în poezie apărute în România (şi Republica Moldova) anul trecut? E o scenă mică, vorbim de câteva edituri care se mai ocupă la modul serios cu asta, cărţi apărute în câteva sute, până-n o mie de exemplare (deşi nu mai ştiu de când n-a mai scos un poet, fie şi dintre cei cu operă sau reputaţie de greuceni o plachetă în o mie de cofraje). Şi totuşi, aceşti poeţi tineri, ultimii intraţi în joc, sunt citiţi şi citaţi (uneori pe nemestecate) pe internet, am avut ocazia să văd că uneori câte un exemplar din cărţile lor circulă prin câte un cenaclu întreg - sau pe câteva etaje ale unui cămin studenţesc -, lucrurile încă se mişcă, poezia se face auzită, altfel decât acum 30-40 de ani, mai aproape de vremurile în care un debutant cu pseudonim haios, Bacovia, apărea cu-al său Plumb în 300 de exemplare (sunt 98 de ani de-atunci)...
Sunt curios care au fost preferinţele (măcar ale) cititorilor acestui blog în materie de poezie (poezia cea mai nouă & mai plină de mojo) a debutanţilor de anul trecut, în condiţiile în care sus-menţionatul Baghiu a "ras" toate premiile importante.
Şi nu uitaţi că puteţi comanda "Poesis internaţional" nr. 13 pentru 20 de lei, trimiţând un simplu e-mail la poesisinternational@yahoo.com sau intrând aici. Atât e de simplu. Vă veţi putea lăuda cu ea la toţi prietenii ;)
joi, 8 mai 2014
Poem
după Adriana Carrasco
Poate că, în ciuda aparenţelor, Pământul este locuibil.
Întreabă rachetele cu rază lungă de acţiune – or să rânjească
la tine ca la un prost,
– muniţia e-n surplus, bancherii s-au îngrăşat din nou
peste măsură – nu îmi vorbi despre suflet, suflet au şi cei
ce îşi poartă bocancii pe dinăuntru – şi ştiu să lovească
la timp.
Nu mă voi putea lua la întrecere cu băieţandrul
surprins de cameră târând prin praf mitraliera
tatălui său ciopârţit de mercenarii din nord… O
ştire anunţa că într-o mănăstire de la frontieră
călugăriţele au căsăpit refugiaţii prea zgomotoşi,
iar apoi s-au mâncat între ele…
„Păzeşte-te de om, duşmanul natural al omului”,
îmi repetam, mergând pe stradă,
sau „Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam” – aşa,
în gura mare –, şi altele asemenea, pentru că uneori
omul tulburat găseşte sprijin în astfel de vorbe –
când simte respiraţia infectă a aproapelui, damful de sânge
stricat, când îi e băgată lampa în ochi, când
i se deşurubează genunchii şi îi sunt umilite mâinile.
Pentru că aproapele este crud şi stupid
şi nu doreşte decât să-i semene cât mai mult
zeului său, Tezcatlipoca.
Poate că, în ciuda aparenţelor, Pământul este locuibil.
Întreabă rachetele cu rază lungă de acţiune – or să rânjească
la tine ca la un prost,
– muniţia e-n surplus, bancherii s-au îngrăşat din nou
peste măsură – nu îmi vorbi despre suflet, suflet au şi cei
ce îşi poartă bocancii pe dinăuntru – şi ştiu să lovească
la timp.
Nu mă voi putea lua la întrecere cu băieţandrul
surprins de cameră târând prin praf mitraliera
tatălui său ciopârţit de mercenarii din nord… O
ştire anunţa că într-o mănăstire de la frontieră
călugăriţele au căsăpit refugiaţii prea zgomotoşi,
iar apoi s-au mâncat între ele…
„Păzeşte-te de om, duşmanul natural al omului”,
îmi repetam, mergând pe stradă,
sau „Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam” – aşa,
în gura mare –, şi altele asemenea, pentru că uneori
omul tulburat găseşte sprijin în astfel de vorbe –
când simte respiraţia infectă a aproapelui, damful de sânge
stricat, când îi e băgată lampa în ochi, când
i se deşurubează genunchii şi îi sunt umilite mâinile.
Pentru că aproapele este crud şi stupid
şi nu doreşte decât să-i semene cât mai mult
zeului său, Tezcatlipoca.
marți, 6 mai 2014
luni, 5 mai 2014
Din Poesis internaţional 13
Alex Dimitrov în traducerea lui Florin Buzdugan.
(în "Poesis internaţional", nr. 13, pag. 126-130)
Alex Dimitrov
Abonați-vă la:
Postări (Atom)