Din cuprins:
* Portret: Octavian Soviany 60
* Poezie de: Charles Baudelaire (în traducerea lui Octavian Soviany), Philip
Schultz (în traducerea lui Vlad Drăgoi), Gabriel H. Decuble, Borbély Szilárd
(în traducerea lui Andrei Dósa), T.S. Khasis, Mary Jo Bang (în traducerea lui
Vlad Pojoga), Liviu Ioan Stoiciu, Jesús Jiménez Domínguez (în traducerea
lui Marin Mălaicu-Hondrari), Novica Tadić (în traducerea Liubincăi
Perinaţ-Stancov), Teodozia Zarivna (în traducerea lui Dumitru Crudu), Adela
Greceanu, Adriana Carrasco (în traducerea lui Claudiu Komartin), Dan
Ciupureanu, Johannes Göransson (traducere de Florin Buzdugan şi Chris
Tănăsescu), Clara Diesen (în traducerea lui Bogdan Coşa), Johanna Ekström (în
traducerea Teodorei Coman), Lina Hagelbäck (în traducerea lui Sorin
Gherguţ), Daniel Coman, Alexandra Turcu, Anastasia Gavrilovici
* Proză de: Alexandru
Monciu-Sudinski, Sherman Alexie (în traducerea lui Vlad Pojoga) şi Dan Coman
* Eseu de: Bogdan-Alexandru
Stănescu, Radu Vancu, Yigru Zeltil, Diana Marincu
* Comentarii critice de:
Florin Caragiu, Claudiu Komartin, Teodora Coman, Rita Chirian, Andrei C.
Şerban, Răzvan Ţupa
* Interviu: Luna Miguel în
dialog cu Emanuela Ignăţoiu-Sora
14
Cu câţiva ani în urmă am propus uneia dintre editurile de
top din România (aceea care a scos, cam între 2006 şi 2010, câteva antologii
destul de bine croite din poeţi fundamentali ai secolului trecut) publicarea în
volum a unei selecţii din poezia lui Pier Paolo Pasolini. Răspunsul a fost
negativ, invocându-se vânzările nesatisfăcătoare a două cărţi de proză şi
eseuri publicate deja în româneşte. Cum eu n-am învăţat nicicum să vorbesc
afacereza, mi-a fost şi îmi este greu să accept că cifrele seci pot bate
prestigiul unuia dintre cei mai mari artişti din Novecento, clasic al
cinematografiei mondiale, poet şi romancier ale cărui cărţi sunt citite cu
pasiune şi după o jumătate de veac. Că poezia lui Pasolini nu a putut apărea în
comunism e, poate, mai uimitor în cazul unui scriitor angajat social, critic
lucid şi vehement al ideologiei capitaliste, decât faptul că în douăzeci şi
cinci de ani de la căderea Cortinei de Fier nu s-a găsit la noi niciun editor
îndeajuns de brav ca să-şi asume un asemenea proiect. Rămân încrezător că
poezia lui Pier Paolo Pasolini ar putea ajunge curând la publicul din România
(mai exact, la aceia care nu au acces la original sau la traducerile în limbile
de circulaţie), cu atât mai mult cu cât peste un an se împlinesc patru decenii
de la moartea lui Pasolini, devenit în 1975 „victima propriilor sale personaje” (despre
justeţea acestei propoziţii a lui Michelangelo Antonioni rămâne, cu siguranţă,
de discutat).
Mi s-a părut firesc, aşadar, ca numărul din această toamnă al
revistei să se deschidă cu un fragment de eseu despre „ereticul” Pasolini, semnat de Bogdan-Alexandru Stănescu, unul dintre criticii
şi comentatorii cei mai avizaţi, la noi, ai operei scriitorului şi regizorului
italian. Încă de la începutul anilor 2000, BAS era unul dintre admiratorii şi
partizanii operei lui PPP, amănunt care cântăreşte decisiv, cred, în
traiectoria intelectuală a actualului director editorial de la Polirom, pe care
încă îl cred în stare, din devotament pentru poezia lui Pasolini, să sprijine
cât poate apariţia, la anul, a unei antologii cuprinzând texte esenţiale din Bestemmia, opul de 2400 de pagini ce
cuprinde întreaga operă poetică a acestui uriaş scriitor italian.
Portretul din
numărul 14 îl are în centru pe Octavian Soviany, poet, prozator, critic,
traducător şi dramaturg 80-ist (deşi, ca toţi scriitorii foarte valoroşi, un
atipic al generaţiei sale) care a împlinit pe 23 aprilie 60 de ani. Tonusul
excelent al lui Soviany şi productivitatea sa uimitoare din ultimii ani îl
recomandă pe autorul Scrisorilor din
Arcadia ca pe unul dintre autorii de prim raft ai prezentului. Pe lângă
cronicile la cele mai recente două volume de poezie semnate Octavian Soviany, „Poesis
internaţional” prezintă o mostră convingătoare din Florile răului, volum masiv care apare la Casa de Editură Max
Blecher simultan cu acest număr al revistei, Soviany fiind primul poet şi
traducător român care traduce integral opera poetică baudelairiană (mai puţin
poemele în proză, în plan pentru 2015) şi împlineşte astfel dezideratul de acum
46 de ani al lui Geo Dumitrescu („Ideal ar fi fost, desigur, ca o asemenea
ediţie să fie rezultatul ostenelii unui singur traducător (...), o astfel de
traducere a Florilor răului, completă
şi unitară şi, fireşte, cât mai aproape de înălţimea originalului, rămâne încă
de aşteptat.” – în „Cuvântul înainte” la ediţia
din 1968, apărută la Editura pentru Literatură Universală).
Pe lângă Pasolini şi Baudelaire,
care ţin capul de afiş al numărului 2/2014, „Poesis
internaţional” găzduieşte poeţi din opt literaturi, o
încercare de recuperare a unui excelent prozator postbelic, Alexandru
Monciu-Sudinski, despre care nu se mai ştie nimic din anii ‘90, eseuri,
comentarii critice şi prezentări relevante pentru actualul context cultural,
precum şi un interviu cu tânăra poetă barceloneză Luna Miguel. Câteva argumente
solide pentru consecvenţa cu care ne urmăm programul, indiferenţi la bruiajele
lumii contemporane.