miercuri, 30 iunie 2021

Un dialog cu Lucia Țurcanu

 


          Am mai fost invitat o dată, în primăvara lui 2018, la „Poeți în dialog”, seria de întâlniri ce stă sub egida Memorialului Ipotești / Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”. Atunci am fost chiar la Ipotești împreună cu Emilian Galaicu-Păun și am purtat o discuție frumoasă, însoțită de lecturi. De data asta va fi online, iar dialogul, prins în cadrul Școlii de vară a Facultății de Litere de la „Babeș-Bolyai”, se va purta între Lucia Țurcanu și mine, preț de o oră, vineri dimineață de la ora 11.


marți, 29 iunie 2021

Autoportret în flama de sudură

 

          Autoportret în flama de sudură apare la aproape patru ani de la Maeștrii unei arte muribunde (Cartier, 2017, 2018), care era un fel de new and selected poems, adică în ea am pus laolaltă trei volume de poezie scrise între 2010 și 2017, dintre care unul inedit (Douăsprezece secunde până la dispariția luminii).

          Am decis ca acest nou volum al meu să apară la Casa de Editură Max Blecher (fiind al 110-lea titlu apărut în cei zece ani și opt-nouă luni de când am fondat-o) și sunt destul de mulțumit de ce a ieșit, după o gestație de șase luni, sub direcția Anei Toma, dar și cu sprijinul câtorva prieteni care au avut răbdarea să-l citească, să-mi mai dea câte un sfat prețios și, în cazul Tatianei Țîbuleac și al lui Andrei Gamarț, să scrie textele de ultima copertă, pentru care le rămân recunoscător.

          Apare într-un an în care au ieșit deja volume de versuri pe care le-am citit cu interes, cu plăcere, cu oleacă de încântare, scrise de Svetlana Cârstean, Diana Iepure, Teodora Coman, Angela Marcovici, Șerban Axinte, Vlad Moldovan, Cătălin Pavel, Miruna Vlada (fără a-i mai pune la socoteală pe debutanți). Sunt într-o companie bună.

          Cu excepția poemului cu care se încheie, Autoportret în flama de sudură a fost scrisă între ianuarie 2018 și decembrie 2020. Este cartea unei treceri, a unor treceri, care probabil că va fi urmată de o pauză editorială ceva mai îndelungată. Îmi doresc să ajungă la cei care ar vrea să o citească, adică să mă însoțească în parcursul intim pe care îl redă, cu suișuri și coborâșuri, și care m-a condus aici și acum, când sunt în pragul vârstei de treizeci și opt de ani și într-un moment particular al vieții mele, după ce mi-am lepădat câteva rânduri de piei (sau, cum scria cândva Alexandru Mușina: „în şapte ani celulele toate se schimbă / un om nou la fiecare şapte ani un alt peisaj / case uzine drumuri asfaltate aceleaşi cuvinte”).

          Prima lansare a Autoportret-ului va avea loc peste cinci zile, duminică 4 iulie, la Londohome, de la ora 16, când va ieși pentru prima dată în lume și „Poesis internațional” 27 (1/2021).


Autoportret în flama de sudură
Casa de Editură Max Blecher, 2021

luni, 28 iunie 2021

„Poesis internațional”, nr. 27 (1/2021)

 

            Îmi doream de ceva vreme să găsesc (sau să provoc) o conjunctură favorabilă, un moment prielnic pentru a le propune câtorva dintre poeții, traducătorii și eseiștii foarte buni și îndeajuns de mobili cultural cu care lucrez deja de ani în proiectele cărora m-am dedicat (mai cu seamă „Poesis internațional”) să facem în așa fel încât o personalitate de primă importanță din prima jumătate a secolului XX, Gertrude Stein, să fie prezentată într-un fel care să producă o necesară descoperire a sa și în România. Pentru aceasta eram conștient că printre impedimente sunt și traducerea ei într-o formă inteligibilă, cât și, poate în primul rând, refacerea unui întreg context și a unui parcurs literar și artistic cu care cultura noastră nu a avut, fatalmente, nici la vremea când Stein era un personaj aproape legendar, nici în deceniile următoare (când la noi comunismul a făcut imposibilă o asemenea recuperare) prea multe puncte de convergență.

Să traduci câteva pagini din Gertrude Stein nu poate conduce la mare lucru în absența creionării unui ansamblu de evenimente seminale și de linii de evoluție (care țin deja de istoria mișcărilor artistice occidentale din ultima sută de ani) de care literatura sa nu poate fi separată. Traducerea, acum un deceniu, a Autobiografiei lui Alice B. Toklas a rămas, am impresia, fără cine știe ce urmări. Discuțiile purtate în toamna lui 2019 la Belgrad cu prietenul meu, excepționalul poet, muzicolog și eseist muntenegrean Vladimir Đurišić, un pasionat cunoscător al subiectului, au reprezentat un imbold important. Mai era însă nevoie de o mică schimbare a felului în care este construită „Poesis internațional”. Iar aceasta vine odată cu numărul 27, când revista intră în cel de-al XI-lea an de existență.

Nu vorbim, așadar, începând cu această a treia serie a unei publicații ce are deja în spate 5000 de pagini de poezie, eseu, critică și proză din întreaga lume, despre o transformare de fond, ci despre câteva modificări cărora le simțeam tot mai acut necesitatea. De acum, „Poesis internațional” are un logo nou, înlocuindu-l pe acela cu care am început-o în 2010, o altă modalitate de paginare și de arhitectură a materialului pe care îl conține (iar toate acestea i se datorează Anei Toma, care a înțeles imediat ce era de făcut din punct de vedere grafic). Rubrica intitulată „Portret” este înlocuită de un „Dosar” cu care de acum încolo P.I. se va deschide – iar în centrul primului este Gertrude Stein, cu aproape treizeci de pagini în stare să-i recompună personalitatea artistică și, sper, să împingă cititorii către ulterioare explorări și descoperiri.

După ce a studiat psihologia și medicina, Gertrude Stein a ajuns de pe la douăzeci și nouă de ani, când s-a mutat la Paris în 1903 împreună cu fratele său, Leo, unul dintre cei mai dedicați colecționari de artă modernă, adunând de-a lungul anilor o colecție impresionantă, așa încât s-ar putea spune (s-a vorbit despre asta încă din 1968, când un articol din „New York Times” o credita drept curatoarea primului muzeu modern de artă) că apartamentul său din Rue de Fleurus 27 a fost unul dintre punctele focale de primă importanță pentru arta secolului trecut.

Cât privește literatura sa, odată cu recuperarea datorată mișcării L=A=N=G=U=A=G=E din anii ’70, urmată de perspectivele pe care le-a oferit Marjorie Perloff, Gertrude Stein a fost privită ca o precursoare a literaturii conceptuale. Genealogia acestei „avangarde alternative” de la care se revendică inclusiv Kenneth Goldsmith, pornește în bună măsură de la cărțile sale, greu, dacă nu imposibil de tradus (poate mai puțin Autobiografia, de altfel cartea sa cea mai citită, căci și cea mai blândă cu cititorul). Sintetizând, Stein a „virusat” limbajul, l-a contaminat printr-o serie de procedee care fac din textul său o continuă și obsedantă provocare sintactică, fără a face nici un fel de concesii, conștientă de altfel, după cum afirmă în interviul din 1934 pe care îl publicăm acum, că „a fi inteligibil nu e ceea ce pare”. O provocare încă foarte actuală, căreia poate îi vom găsi, prin dosarul ce-i e dedicat, sensul și limitele.




joi, 24 iunie 2021

Institutul Blecher, ediția 228

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 27 iunie 2021, de la ora 16, în Londohome (Str. David Praporgescu 31, sector 2), la ediția 228. Vor citi poetele Svetlana Cârstean și Ioana Miron. În cadrul evenimentului va fi prezentat volumul Sînt alta (Nemira, 2021) de Svetlana Cârstean.


Svetlana Cârstean (n. 1969, Botoșani) a absolvit Facultatea de Litere și masterul de Teoria literaturii din cadrul Universității București. Membru cofondator al cenaclului Central de la Facultatea de Litere din București, a publicat pentru prima dată poemul „Floarea de menghină” în 1995, în volumul de debut colectiv Tablou de familie (alături de colegii săi Sorin Gherguț, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat și T.O. Bobe). Poetă, jurnalistă și traducătoare, Svetlana Cârstean și-a amânat debutul până în 2008, când a apărut Floarea de menghină, urmată de Gravitație (2015), TRADO (2016, carte scrisă împreună cu poeta suedeză Athena Farrokhzad) și Sînt alta (2021).

Ioana Miron (n. 1989, Botoșani) este poetă și traducătoare și a studiat Litere şi Drept în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A debutat cu volumul de poezie Picaj (2016).


Moderator: Claudiu Komartin


marți, 15 iunie 2021

Concursul de debut în poezie „Max Blecher”, ediția a XI-a

 

          Pentru al unsprezecelea an consecutiv, Casa de Editură Max Blecher organizează concursul de debut în urma căruia au publicat la noi prima carte Matei Hutopila (Copci, 2011), Anatol Grosu (Epistola din Filipeni, 2012), Florentin Popa (Trips, heroes & love songs, 2013), Ștefan Ivas (Mila schimbă gustul cărnii, 2014), Ciprian Popescu (Mile End, 2016), Dan Dediu (4,5 litri de sânge, miliardar, 2017), Ioana Vintilă (Păsări în furtuna de nisip, 2018), Veronica Ștefăneț (scrum, 2019), Mircea Andrei Florea (Larvae, 2020) și Dumitru Fanfarov (stepă și transă, 2020).

           Lucrurile sunt destul de simple: puteți trimite volumul până pe 15 septembrie pe adresa debutmaxblecher@gmail.com, iar un juriu alcătuit din Andreea Pop, Bogdan Crețu și subsemnatul va stabili câștigătorul sau câștigătorii la începutul lunii octombrie, premiul constând în publicarea cărții și în excelentul vin roșu Menestrel de la Cramele Rotenberg.

          Fiind un concurs de debut, evident că trebuie să nu mai fi publicat o carte înainte. Apoi, volumul pe care-l trimiteți să fie decent redactat (adică nici nu mă obosesc să trec de prima pagină a unei cărți fără diacritice) și să nu fie o broșură; asta nu înseamnă că e o limită minimă de pagini sau de poeme, dar am vrea să publicăm o carte de 60-90 de pagini, deci nu o plachetuță și nici un tom. „Manuscrisul” va fi trimis într-un singur fișier, formatul fiind mai puțin important (să spunem că mi se pare normal să fie .doc, .docx, .rtf sau .pdf, că doar n-o să trimiteți un document în excel). Nu e nevoie să vă ascundeți identitatea și alte chestii dintr-astea, pe noi ne interesează exclusiv să publicăm un volum de debut bun, care să ducă mai departe povestea.

          Godspeed!



luni, 14 iunie 2021

Joi, la Muzeul de Artă Recentă

 


 

La Muzeul de Artă Recentă continuă seria de întâlniri având în centru literatura contemporană „Poezie, MARe ți-e grădina”, întreruptă după edițiile care i-au avut ca protagoniști pe Ștefan Manasia și Radu Vancu (octombrie 2019), V. Leac și Andrei Gamarț (noiembrie 2019), Răzvan Țupa și Olga Ștefan (iunie 2020). Așadar, la aproape un an de la întâlnirea de anul trecut, CSA (Clubul Sportiv al Artelor), cea mai recentă expoziție a Muzeului, primește vizita ACME (Atletic Club Mihai Eminescu), o grupare lirică ad-hoc, a cărei singură partidă oficială va avea loc joi 17 iunie, de la ora 18. Vor citi Sorin Gherguț, Irina-Roxana Georgescu și Radu Nițescu, arbitrați de Claudiu Komartin.

 

Sorin Gherguț (n. 1973, București) e absolvent de Litere (română-franceză) la Universitatea București (1996) și a fost în studenție membru al cenaclului condus de Mircea Cărtărescu. A publicat în volumele colective Tablou de familie (1995) și Marfă (1996). Prin câștigarea concursului de debut „Aurel Dumitrașcu”, a apărut prima sa carte, Time Out (1998), urmată de Orice. uverturi și reziduuri (2011) și Trei (2016, cu reproduceri după lucrări de Nicolae Comănescu). Traducător din engleză (Burroughs, Bukowski, Paul Auster, Bob Dylan), a participat în ultimii ani la mai multe volume collective.

Irina-Roxana Georgescu (n. 1986, Medgidia) este doctor în Filologie cu o teză despre Influența criticii occidentale asupra criticii literare postbelice româneşti (1960-1980) (2016). A debutat în limba franceză cu volumul de poezie (Intervalle ouvert), apărut la editura L’Harmattan (2017), și în românește cu Noțiuni elementare (2018).

Radu Nițescu (n. 1992, București) a urmat trei ani cursurile Facultatății de Litere a Universității din București și a absolvit Științe Economice la Universitatea Hyperion din București. A colaborat cu diverse publicații în care a publicat poeme proprii sau traduceri de poezie contemporană. A publicat volumele de poezie Gringo (2012), Dialectica urșilor (2016) și Satao (2020).


vineri, 11 iunie 2021

Institutul Blecher, ediția 227

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 13 iunie 2021, de la ora 16, în Londohome (Str. David Praporgescu 31, sector 2), la ediția 22t a Clubului de lectură Institutul Blecher. Vor citi poezie Mugur Grosu și Oigăn. În cadrul evenimentului va fi prezentat volumul Piese de schimb pentru păsări călătoare (Curtea Veche, 2021) de Oigăn.

Mugur Grosu (n. 1973) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți și al Asociației ASALT, la Constanța. Poet, publicist, grafician și activist, fost redactor al revistei „Tomis”, Grosu a debutat cu volumul de poezie Haltera cu zurgălăi (2001), urmat de un volum de publicistică, Măcelărie (2006), trei volume-experiment (sms: ei respiră și fac dragoste ca și fluturii, 2006; press / troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot, 2007; status, 2013) și Grossomodo (2011). Pregătește o nouă carte, la două decenii de la debut și la zece ani de la ultimul volum de poezie publicat. A citit de trei ori la Institutul Blecher, prima oară la ediția a 7-a, din 22 noiembrie 2009.

Oigăn (pseudonimul lui Eugen Nuțescu, n. 1970) este muzician, membru fondator, alături de Kovács András, al trupei Kumm (1997). Pe lângă albumele dintre 2000 și 2014 ale acestui grup, Oigăn a mai scos albumul solo Sex with Onions (2009) și cântă, de asemenea, alături de Moon Museum (cu care a scos în 2018 From No to Nowhere) și Robin and the Backstabbers. În 2021 a publicat volumul de poezie Piese de schimb pentru păsări călătoare.

Moderator: Claudiu Komartin


vineri, 4 iunie 2021

Institutul Blecher, ediția 226

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 6 iunie 2021, de la ora 16, în Londohome (Str. David Praporgescu 31, sector 2), la ediția 226 a Clubului de lectură Institutul Blecher. Vor citi poezie Diana Iepure și Lena Chilari. În cadrul evenimentului va fi prezentat volumul În rest, viața e frumoasă (Casa de Editură Max Blecher, 2021) de Diana Iepure.



Diana Iepure (n. 1970) a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității de Stat din Chișinău. A publicat volumele de poezie Liliuța (2004), O sută cincizeci de mii la peluze (2011) și În rest, viața e frumoasă (2021). A tradus din limba rusă cărți de Boris Akunin, Alexei Salnikov și Serghei Timofeev, precum și două antologii din clasici ai literaturii ruse: Iarnă rusească (2013) și Pagini alese din literatura rusă a secolului XIX (2017).


Lena Chilari (n. 1995) a studiat Literele la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, unde trăiește. Anul trecut a câștigat, alături de Antonia Mihăilescu, cea de-a XII-a ediție a concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina” și, ca urmare, a publicat la Editura Tracus Arte volumul o cană de noviciok la bătrânețe (2020).



Moderator: Claudiu Komartin


joi, 3 iunie 2021

Vineri, la Brașov



         Povestea „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets” a-nceput cu Robert G. Elekes și cu mine, pe 23 octombrie 2015, în localul nostru preferat din Brașov, Tipografia, condus de către Valentin Bărbat. De atunci au fost multe ediții, câteva de neuitat, două minifestivaluri de poezie, apoi a venit virusu' și lucrurile s-au oprit. Totuși, pe fondul relaxării măsurilor anti-pandemice, mâine 4 iunie 2021, de la ora 18, „Dactăr Nicu's...” se reia, invitații lui Robert fiind Merlich Saia (care a fost prima oară la Tipo pe 25 martie 2016, când a citit alături de Alexandra Turcu într-o întâlnire pe care am comoderat-o împreună cu Robert), Anastasia Gavrilovici (ea o să citească din ediția a doua a volumului cu care n-a mai apucat să ajungă la-nceputul lui 2020 la Brașov, și anume Industria liniștirii adulților) și o să recit și eu niște versuri mai vechi și mai noi. Vor fi câteva revederi mult așteptate. Vă așteptăm.