duminică, 18 octombrie 2020

„Pater noster”, de Jacques Prévert


Jacques Prévert (1900-1977)
 

Tatăl nostru care ești în ceruri

Rămâi acolo

Iar noi vom rămâne pe pământ

Care e uneori atât de drăguț

Cu misterele New York-ului

Și apoi cu cele ale Parisului

Care fac la fel de mult precum cel al Treimii

Cu micuțul canal Ourcq

Marele Zid din China

Cu râul de la Morlaix

Zahăr candel

Oceanul Pacific

Și cele două bazine din Grădinile Tuileries

Cu puștii cuminți și cu oamenii răi

Cu toate minunile lumii

Care sunt aici

Pur și simplu pe pământ

Oferite tuturor

Împrăștiate

Ele însele minunându-se de propria minunăție

Și neîndrăznind s-o mărturisească

Ca o fată drăguță și goală ce nu îndrăznește să se arate

Cu îngrozitoarele nefericiri ale lumii

Care sunt legiune

Cu legionarii

Și torționarii

Și cu toții stăpânii acestei lumi

Stăpânii cu preoții cu trădătorii și cu mercenarii lor

Cu anotimpurile

Și anii

Cu fetele simpatice și cu bătrânii dobitoci

Cu paiul mizeriei putrezind în oțelul tunurilor.


traducere de Claudiu Komartin

miercuri, 14 octombrie 2020

Poem

 lui Mircea Tiberian

Nici măcar trântorii cu fericirea lor de scurtă durată
înainte de fumigația neanunțată a stupului
nici adicțiile contrabandiștilor de odoare
nici la inaugurarea pleoapelor nu a scos nimeni icnetele obișnuite
din pragul miracolului minor sublimat în tranșee urbane
întrerupți din nou de sirene pe muzicieni i-a podidit plânsul
și asta e singura melodie pe care o ascultăm aproape cucernici
ultima industrie de succes rămâne cea producătoare de spaimă
și nevroza croșetează cu mânuțele ei mici și murdare
măști negre și mici pentru vietățile cele mai încăpățânate ale Domnului
nici zidurile din care atârnă perfuzii cu var
nici mama nu își mai recunoaște de luni bune înneguratul chip
deși Asia a resuscitat instituția venerabilă a talismanului
și moartea e noul Tenerife
pentru cei ce nu mai pot trece strada fără să se asigure
că pericolul invizibil nu pândește de peste tot și de nicăieri.

marți, 13 octombrie 2020

Zece poezii de Blaise Cendrars

 
Blaise Cendrars

 
Costumul alb
 
 
Mă plimb pe pod în costumul meu alb cumpărat la Dakar
Încălțat cu espadrilele luate din Villa Garcia
Ținând în mână basca pe care am adus-o de la Biarritz
Buzunarele-mi sunt pline cu Țigări Caporal Ordinaire
Din când în când prizez din cutiuța de lemn găsită-n Rusia
Fac să zornăie mărunțișul din buzunare și o monedă de-o liră din aur
Am batista mea mare calabreză și chibrituri de ceară dintre acelea lungi cum nu găsești decât la
Londra
Sunt curat spălat frecat mai îngrijit decât e puntea
Fericit ca un rege
Bogat ca un miliardar
Liber precum un om.
 
 
 
Viață periculoasă
 
 
Sunt astăzi poate cel mai fericit om din lume
Dețin tot ce nu îmi doresc
Iar de singurul lucru la care țin în viața asta m-apropii cu fiecare turație a elicei
Și poate că odată ajuns acolo voi fi pierdut totul 
 
 
 
Bahia
 
 
Lagune biserici case cubice
Mari bărci cu câte două vele rectangulare întoarse ce se aseamănă celor doi craci ai unor pantaloni imenși pe care vântul îi umflă
Lotci cu aripioare de rechin săltând printre curenții de adâncime
Mari nori perpendiculari umflați colorați ca niște ulcele
Galbene și albastre
 
 
 
Villa Garcia
 
 
Trei crucișătoare rapide o navă-spital
Sub pavilion englezesc
Semnale optice luminoase
Doi carabinieros dorm în fotoliile de pe punte
Plecăm în sfârșit
Însoțiți de vânturile dulcege
 
 
 
Laborator
 
 
Vizită la sere
Termosifonul păstrează o temperatură constantă
Pământul e saturat de acid formic de mangan și de alte substanțe ce imprimă vegetației o putere formidabilă
De la o zi la alta frunzele cresc florile-apar fructele se coc
Grație unui dispozitiv ingenios rădăcinile sunt scăldate de un curent electric ce asigură creșterea aceasta monstruoasă
Tunurile anti-grindină distrug nimbus și cumulus
Ne-ntoarcem în oraș traversând landele
Zorii sunt radioși
Cețurile de un purpuriu sumbru iar drobițele aurii nu s-au deschis încă
Pescărușii și nalbele mov trasează mari cercuri în albastrul ușor al cerului
 
 
 
Capul
 
 
Ghilotina e capodopera artei plastice
Declicul ei
Creează mișcarea perpetuă
Toată lumea cunoaște oul lui Cristofor Columb
Care era un ou plat, un ou fix, oul unui inventator
Sculptura lui Archipenko este primul ou ovoid
Menținut într-un echilibru intens
Ca un titirez imobil
Pe vârful său animat
Viteză
Își leapădă
Undele multicolore
Zonele de culoare
Și se rotește în profunzime
Nud.
Nou.
Total.
 
 
 
Cablu de telegraf
 
 
Vedeți acest cablu de telegraf în fundul văii al cărui traseu rectiliniu taie pădurea către munții din față
Toți stâlpii îi sunt de fier
Când a fost instalată stâlpii erau din lemn
După numai trei luni din ei creșteau ramuri
Atunci au fost smulși replantați cu capul în jos și rădăcinile-n aer
După încă trei luni le creșteau ramuri noi prindeau iar rădăcini reîncepeau să trăiască
A trebuit să-i smulgă până la ultimul pentru a trage alt cablu au adus cu mari cheltuieli stâlpi de fier de la Pittsburg
 
 
 
Trezire
 
 
Dorm întotdeauna cu ferestrele deschise
Am dormit ca un om singur
Sirenele cu aburi și cu aer comprimat nu au prea reușit să mă trezească
 
În dimineața aceasta mă aplec pe fereastră
Văd
Cerul
Marea
Gara maritimă din care plecam la New York în 1911
Baraca de pilotaj
Și
La stânga
Fumul hornurile cuptoarelor cocorii felinarele electrice în contre-jour
Primul tramvai tremură în zorii-nghețați
Iar mie mi-e prea cald
Adio Paris
Bună ziua soare
 
 
 
Botanică
 
 
Araucaria atrage toate privirile
Îi admirăm talia gigantică
Și îndeosebi crengile
Ce se nasc la diferite-nălțimi
Se înalță în felul candelabrelor
Și se opresc cu toate la același nivel pentru a alcătui un platou de o perfectă egalitate
Mai vedem și înalta cruciuliță cu flori galben-aurii arbuștii de mirt
Terebintaceele
Compozeea atât de comună botezată Alecrim do campo rozmarin de câmp
Și micuțul arbust cu frunze trifoliate nr. 1204 bis
Dar cea mai mare bucurie este de a nu putea lipi un nume de mulțimea de plante una mai frumoasă decât alta
Și pe care nu le știu
Și pe care le văd pentru prima dată
Și pe care le admir
 
 
 
Provizii
 
 
Micul port e foarte animat în dimineața asta
Coolies – tagali, chinezi, malayezi – descarcă sârguincioși o joncă mare cu pupa aurită și vele din bambus împletit
Încărcătura e alcătuită din porțelanuri venite din marea insulă a Niponilor
Cuiburi de rândunici recoltate din peșterile Sumatrei
Castraveți-de-mare
Prăjituri cu ghimbir
Muguri de bambus gătiți în oțet
Toți negustorii sunt excitați
Mr. Noghi îmbrăcat pretențios cu un costum în carouri de fabricație americană vorbește foarte repede în engleză
Limba în care se poartă discuția între acești domni
Japonezi Canaci Tahitieni Papuași Maori și Fijieni.
 
 
 
traducere din limba franceză
de Claudiu Komartin

vineri, 9 octombrie 2020

Nu mi-a folosit la nimic

 lui Andrei Codrescu


Am fost cel mai iubit chelner din Babilon,
Un amant răpciugos printre brusturii legănați
De vântișorul spornic de mai.
Am fost un reddit scos din minți de spaima de a nu
Deveni inutil. Să nu se renunțe la mine așa,
Definitiv, așa, dintr-odată.

Nu mi-a folosit la nimic să crestez limba câinelui
Ce învățase citate potrivnice păcii la care s-a lucrat
Trei sferturi de secol. Atâta timp în care
N-am ieșit din cancelariile pline de prinții aceia
Perverși cu peruci
Înfiorător de murdare. Mare brânză.

Sfârșitul a venit într-o duminică, când am crezut că lumea s-a
Domolit și mă pregăteam de un prânz copios pe terasă.
A fost o după-amiază foarte lungă, și apoi
Un univers sterilizat o mână maternă mângâind
Mai multe feluri de întuneric decât
Ne-am fi închipuit că există.


Cluj-București, octombrie 2016 / octombrie 2020

miercuri, 7 octombrie 2020

Lit Out Loud, joi 8 octombrie, la Manasia Hub

 

Am salutat cu mare interes în septembrie, când au început, aceste întâlniri sub titlul „Lit Out Loud”, la Manasia Hub (Stelea Spătarul nr. 13, sect. 3, București), loc prin care am mai trecut (e drept că nu foarte des) din 2015 de când s-a deschis.

Joi, 8 octombrie, de la ora 19, sunt invitatul lui Tiberiu Neacșu la cea de-a patra ediție a acestor evenimente cu autori contemporani, și voi participa alături de un alt vechi prieten, Cosmin Perța, la o lectură și discuție înainte de meciul din Islanda al naționalei României. Meci pe care poate vom și reuși să-l facem uitat sau să-l eclipsăm dacă vom fi într-o formă bună, iar mușteriii de pe terasa de la Manasia vor fi îngăduitori și prietenoși cum îi știu (sau, mai degrabă, presimt).

E cu rezervări, ca totul în vremurile astea pandemice, ori la adresa de e-mail manasiahub@gmail.com, ori dând un telefon la 0736760063.



luni, 5 octombrie 2020

Ediția a X-a a Concursului de debut „Max Blecher”, la final

 


          Câștigătorii stabiliți de juriu anul acesta, primind același punctaj, sunt Dumitru Fanfarov și Mircea Andrei Florea. A fost a zecea ediție a unui concurs în urma căruia au publicat la Casa de Editură Max Blecher poeții Matei Hutopila (Copci, 2011), Anatol Grosu (Epistola din Filipeni, 2012), Florentin Popa (Trips, heroes & love songs, 2013), Ștefan Ivas (Mila schimbă gustul cărnii, 2014), Ciprian Popescu (Mile End, 2016), Dan Dediu (4,5 litri de sânge, miliardar, 2017), Ioana Vintilă (Păsări în furtuna de nisip, 2018) și Veronica Ștefăneț (scrum, 2019).

          Volumele de debut semnate de Florea și Fanfarov vor apărea la sfârșitul lunii noiembrie.

          Le mulțumim pentru încredere tuturor celor care și-au trimis manuscrisele (impropriu spus, căci vorbim despre niște documente electronice, dar să trecem peste) cu încredere și, probabil, emoție. Am citit și anul acesta mai multe cărți potențiale care sigur vor fi publicate în viitorul apropiat și nu vor trece neobservate. Baftă tuturor!


vineri, 2 octombrie 2020

„La feminin” – cinci ediții online ale Institutului Blecher


„La feminin” este un proiect demarat de Livia Lucan-Arjoca prin intermediul Asociației 7 ARTE și cofinanțat de AFCN, având ca obiectiv promovarea poeziei contemporane și scoaterea în evidență a multitudinii (și varietății) de prezențe feminine din poezia actuală. Clubul de lectură Institutul Blecher și Casa de Editură Max Blecher au devenit parteneri ai acestei acțiuni inițiate în luna iulie cu scopul creării unei serii de douăzeci de videopoeme realizate de regizorul Andrei Mihai Purcărea.
În iulie și august, în fiecare vineri, pe contul de Instagram 7 ARTE a fost postat cate un videopoem, iar campania continuă în septembrie și octombrie pe Facebook, cu postări lunea și vinerea, dar și cu cinci ediții online ale Institutului Blecher, fiecare dintre ele având în centru câte o autoare care a debutat scânteietor între 2006 și 2019. Ana Donțu, Livia Ștefan, Rita Chirian, Anastasia Gavrilovici și Teodora Coman au fost rugate să invite pentru fiecare dintre cele cinci ediții ale Institutului câte o poetă tânără nedebutată în volum care să le însoțească în aceste evenimente care vor avea mai multe segmente și sunt gândite ca niște emisiuni de și despre poezie de circa 45-60 de minute.
Așadar, în cele cinci sâmbete din luna octombrie, de la ora 19.30, le veți putea privi și asculta pe Ana, Livia, Rita, Anastasia și Teodora, precum și pe invitatele lor, poete care promit foarte mult, cu vârste cuprinse între 17 și 23 de ani: Antonia Mihăilescu, Maria Miruna Solomon, Iulia Iaroslavschi, Alexandra Mălina Lipară, respectiv Cătălina Suditu.
Zece autoare contemporane, născute între 1976 și 2003, și câteva apariții-surpriză (la fiecare ediție vor vorbi despre poezia invitatei câte o scriitoare sau un scriitor, punându-le în perspectivă și în contextul mai larg al literaturii scrise la noi în primele două decenii ale acestui secol).
3 octombrie – Ana Donțu & Antonia Mihăilescu
10 octombrie – Rita Chirian & Iulia Iaroslavschi
17 octombrie – Livia Ștefan & Maria Miruna Solomon
24 octombrie – Anastasia Gavrilovici & Alexandra Lipară
31 octombrie – Teodora Coman & Cătălina Suditu
Ana Donțu a publicat volumul de poezie „Cadrul 25” (Casa de Editură Max Blecher, 2015), pentru care a primit premiul „Tânărul poet al anului 2015“ la Gala Tinerilor Scriitori, Premiul Revistei „Accente“ și Premiul Național „Iustin Panța“. I-a mai apărut volumul de povestiri „Varșava” (Nemira, 2019)
Rita Chirian a publicat volumele de poezie „Sevraj” (Vinea, 2006), pentru care a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut; „poker face” (Vinea, 2010); „Asperger” (Cartea Românească, 2012) și „Casa fleacurilor” (Casa de Editură Max Blecher, 2016), pentru care i s-a decernat Premiul „Tânărul scriitor al anului 2016” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. Doctor în Litere, a tradus mai multe cărți din limba franceză.
Livia Ștefan a debutat cu „re.volver” (CDPL, 2012), căruia i-au urmat „Lolita32” (Casa de Editură Max Blecher, 2016) și „Thanato Hotel” (Casa de Editură Max Blecher, 2019). Punkistă înrăită, cântă în trupa Oedip Piaf.
Anastasia Gavrilovici a debutat cu „Industria liniștirii adulților” (Casa de Editură Max Blecher, 2019), volum care a luat Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul „Tânărul Poet al anului 2019” la Gala Tinerilor Scriitori și este nominalizat la Premiile „Observator cultural”. A tradus cărți de Kurt Vonnegut și Ernesto Cardenal.
Teodora Coman a debutat în volumul colectiv „Ziua cea mai lungă” (Herg Benet, 2011) și a publicat trei volume de poezie: „Cârtița de mansardă” (Casa de Editură Max Blecher, 2012) – Premiul Premiul Național „Iustin Panța“, Premiul Revistei „Accente”; „foloase necuvenite” (Casa de Editură Max Blecher, 2017) și „soft guerrilla” (Casa de Editură Max Blecher, 2019).

marți, 29 septembrie 2020

Joi, 1 octombrie, la Muzeul Național al Literaturii Române

 

În vara lui 2019 am participat pe la mijlocul lunii iulie la festivalul „Luna autorilor”, având o serie de lecturi în cinci orașe din Cehia, Slovacia, Polonia și Ucraina. Privind retrospectiv, aș spune că cele mai reușite (sau cele care mi-au plăcut cel mai mult și în care am simțit publicul cu adevărat prezent și implicat) au fost cele din Brno, Ostrava și Wrocław. Joi de la ora 19, la MNLR (Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, București) voi avea o lectură și o discuție cu scriitoarea Magda Cârneci despre experiența cehă de anul trecut, într-un eveniment organizat de Centrul Ceh din București în colaborare cu Muzeul Literaturii din București. O să fie antrenant, literatura cehă mi-e foarte dragă, iar amintirile din Brno și Ostrava încă proaspete & înmiresmate ca o berărie din Moravia.




vineri, 25 septembrie 2020

Institutul Blecher, ediția 220

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 27 septembrie 2020, de la ora 15, în Green Hours (Calea Victoriei, 120), la evenimentul George Vasilievici & friends. În cadrul întâlnirii va fi prezentată și se va citi din Antologia George Vasilievici (Hyperliteratura, 2020), proiect coordonat de Claudiu Komartin și Andrei Ruse.


George Vasilievici (3 iunie 1978 - 10 aprilie 2010) a făcut parte din Cenaclul de Marți din Constanța, Asociația Arte/Litere ASALT și a fost redactor, apoi pentru o perioadă redactor-șef al revistei „Tomis”. A debutat la sfârșitul adolescenței cu un volum ulterior repudiat, Îngerul negru (1998). După 2000, când devine unul dintre membrii de bază ai grupării chiustengene din jurul Cenaclului de Marți, publică volumele de poezie Gabi78 (2001), Featuring (volum colectiv scris alături de Ștefan Caraman și Ondine Dietz, 2004), Cerneală (2004), O cameră cu două camere (2006) și W.C.-rul (2007), precum și romanul Yoyo (2008). Al doilea său roman, Viseptol, rămas în manuscris, a apărut postum, în 2011. În vara lui 2020, Claudiu Komartin și Andrei Ruse au îngrijit și editat la Editura Hyperliteratura Antologia George Vasilievici, cuprinzând o selecție robustă din poezia scrisă de Vasilievici între 2000 și 2009, inclusiv un grupaj de inedite, precum și cele două romane pe care acesta le-a scris, precedate de două povestiri scurte/scenarii. 


miercuri, 23 septembrie 2020

Concursul de debut „Max Blecher”, ediția a X-a. Lista scurtă

 


Ne-a luat ceva mai bine de o săptămână să trecem prin toate cărțile potențiale primite la cea de-a zecea ediție a concursului anual de debut pe care Casa de Editură Max Blecher îl organizează începând din 2011. Am avut șaizeci și șase de propuneri, din care mai întâi am selectat douăzeci și două, iar în a doua fază am recitit și restrâns lista din care vom alege câștigătorul (pe care sper să-l putem anunța luni, 5 octombrie) la numai zece „manuscrise”. Acestea sunt:

  

Alexandru Madian, hapworth

Denisa Ștefan, și plath dansa prin bucătărie

Ana-Maria Cioroianu, acrobații fac detox ultimii

Anda Vahnovan, Sechele

Ramona Boldizsar, antiteze

Dumitru Fanfarov, ikarus 263

Alex Higyed, nimic personal

Mircea Andrei Florea, larvae

Emanuel Zian, Începutul care nu se oprește

Matus Adrian, paris nord-aachen hbf


Fiind a zecea ediție, și întrucât editura împlinește și ea zece ani în octombrie, voi încerca să fac ceva nou, care să pună în lumină volumele propuse spre publicare: în următoarele zece zile voi posta zilnic câte ceva din fiecare dintre acești zece autori, fiecare cu disponibilitățile, (p)referințele și înzestrările sale cel puțin promițătoare (în cazul unora, veți vedea, lucrurile sunt deja clare & sigure).


vineri, 18 septembrie 2020

Institutul Blecher, ediția 219

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 20 septembrie 2020, de la ora 15, în Green Hours (Calea Victoriei, 120), la întâlnirea cu poeții Florin Dumitrescu, Vlad Drăgoi și Andreea Drăghici.


Florin Dumitrescu (n. 1966) a absolvit Politehnica și Facultatea de Limbi Străine (franceză-italiană) la Universitatea București. Este poet, textier pentru formații ca Direcția 5, Pasărea Rock, Jazzapella, Sarmalele Reci, fost publicitar și traducător din italiană. A debutat în volumul colectiv Marfă (1996) și a publicat volumele de versuri Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007) și dodii (2016). În 2013 a publicat eseul de antropologie Bâlciul Universităţii. Descoperind spiritul târgoveţ în Bucureştiul postsocialist. Între 2010 și 2013, studiază antropologia cu prof. dr. Vintilă Mihăilescu, iar în 2014 susține teza doctorală Supermarketizarea tradițiilor. Anul trecut a publicat volumele Retorica sloganului. Manual de copywriting în limba română și Publi-Cetatea. Branduri de poveste.

Vlad Drăgoi (n. 1987) este absolvent de Litere la Universitatea „Transilvania” din Brașov. A debutat cu volumul de proză Istoria artelor sau memoriile unui veleitar incognito (2009), urmat de volumele de poezie Metode (2013) și Eschiva (2015), de Sergio Leone (poeme în proză, 2017) și de romanul Mica mea inimă de om singuratic (2019). Pregătește un nou volum de poezie, intitulat Aer, păsări, bere. 

Andreea Drăghici (n. 1996) a absolvit Facultatea de Litere (română-germană), apoi a continuat studiile de masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. A publicat articole și texte în diferite reviste online și offline, precum Iocan, scena.ro sau Dissolved Magazine. În prezent este editor de carte și, din când în când, traduce.


Moderator: Florin Iaru


joi, 17 septembrie 2020

Două poeme din Sofia

 

Jenski Pazar, intrarea dinspre Podul cu lei

 

cu cine e mai nedreaptă istoria – cu leii

sau cu femeile?

celor ce cunosc răspunsul le sunt smulse limbile

însă înainte de asta strigătul lor răsună

ca o mie de găleți și ligheane lovite la unison

în Jenski Pazar.

până și cei ce nu vor să audă nimic

vor auzi multă vreme după ce ecoul

protestului se va fi risipit în nepărtinitorul văzduh.

cine vrea să mănânce limbă de poet

sau de revoltat

o să afle: îți trebuie stomacul și hotărârea unui leu

sau ale unei femei

pentru a digera un organ atât de suplu

în stare să rostească adevărul

chiar și dintr-o gură străină.

 

 

Квадратът на толерантността

 

și dacă fiecare membru al unui om

ar fi de altă confesiune?

am putea oare să fim în armonie

cu noi înșine și cu celălalt –

pe care îl luăm atât de des drept altcineva decât este?

ce-ar scrie mâna mea dreaptă mozaică

în vreme ce stânga cea ortodoxă

ține pagina aceasta să n-o zboare vântul?

cum s-ar potrivi pe străzile înguste pasul

piciorului musulman

cu cel al piciorului meu catolic?

cum ne-am îmbrățișa,

cum am mângâia,

cum am aplauda,

cum ne-am da unul altuia uleiul și sarea,

toate ustensilele privilegiate

cu care zgândărim golul

transformându-l în biserici, sinagogi sau

moschee?

ar fi atunci trupurile noastre în sfârșit

patrulatere ale toleranței?

și dacă fiecare membru al unui om ar afla

că putem fi coerenți,

întregi doar așa?


Sofia, 12 septembrie 2020

joi, 3 septembrie 2020

Institutul Blecher revine. Prima ediție a celui de-al doisprezecelea an

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 6 septembrie 2020, de la ora 15, în Londohome (Str. David Praporgescu, nr. 31, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Bogdan Ghiu, Andreea Apostu și Adelina Pascale.

 

Bogdan Ghiu (n. 1958) este poet, eseist, critic cultural, traducător şi jurnalist. A fost membru al Cenaclului de Luni, debutând în volumul colectiv Cinci (1982), alături de Mariana Marin, Alexandru Mușina, Romulus Bucur și Ion Bogdan Lefter. Este autorul volumelor de poezie: Manualul autorului (1989), Poemul cu latura de un metru (1996), Arta consumului (1996), Arhipelogos (1997), Pantaloni și cămașă (2000), Manualul autorului (ediție completă și definitivă, 2004), (Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte (2006), Opera poetică (2017) și Cu Orice este posibil (2019). A publicat numeroase studii și eseuri critice, printre care Evul Media sau Omul terminal (2002), Eu(l)artistul. Viața după supraviețuire (2008), Contracriza (2011), Linia de producție. Lucrând cu arta (2014) sau Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest) (2015). A tradus din limba franceză cărți semnate de Georges Bataille, Michel Foucault, Pierre Bourdieu, Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Jean Baudrillard, André Breton, Henri Bergson, Charles Baudelaire, Marguerite Duras, Antonin Artaud, Didier Anzieu, Annie Le Brun, Michel Leiris, Sade.

Andreea Apostu (n. 1990) este absolventă de Litere la București și a făcut un doctorat în cotutelă între Școala Doctorală Studii literare și culturale, din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității București și Școala Doctorală Lettres, pensée, arts et histoire a Universității din Poitiers. Este membră ARCEN, contribuind la organizarea Nocturnelor de Poezie Contemporană. În prezent este asistent de cercetare în cadrul Institutului de Teorie și Critică Literară „G. Călinescu” și predă cursuri de limba franceză.

Adelina Pascale (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere și un masterat la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Parte a Nocturnelor de Poezie Contemporană, a mai citit la Institutul Blecher în primul an de facultate (la ediția 95 din 1 noiembrie 2014) și a publicat în antologia Subcapitol (2015).

 

Moderator: Claudiu Komartin


vineri, 28 august 2020

A douăsprezecea ediție a Maratonului de Poezie și Jazz

 

Luni, 31 august, de la ora 16, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București, are loc a douăsprezecea ediție a Maratonului de Poezie și Jazz, care se întâmpla de obicei în luna mai. Pe atunci lucrurile erau încă foarte neclare, așa că Maratonul are anul ăsta loc în ultima zi de vară: vor citi douăzeci și doi de poeți (Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia, Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu, Robert Șerban și subsemnatul), însoțiți de acordurile de blues și jazz ale unor muzicieni binecunoscuți: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit.

Voi citi poeme care nu au apărut în cărți, și pe care le-am regăsit și recitit în ultimele zile, încercând să-mi dau seama de ce, la vremea alcătuirii volumelor mele dintre 2009 și 2017  Un anotimp în Berceni (2009, 2010), Cobalt (2013), respectiv secțiunea de inedite cu care se deschide Maeștrii unei arte muribunde (2017, 2018) – nu le-am considerat potrivite în arhitectura lor. Voi chestiona, așadar, actualitatea câtorva dintre poemele inedite pe care le-am lăsat în urmă, scrise cu destui ani în urmă, curios fiind cum vor suna ele rostite în grădina de la MNLR în cele cinci-șase minute pe care le voi avea la dispoziție.




joi, 13 august 2020

Vineri, 14 august, la Nocturnele ARCEN

 

Am mai citit în vara lui 2017 la Nocturnele de Poezie ARCEN. L-am avut atunci alături pe Radu Nițescu, însă treaba s-a schimbat din pricina pandemiei și, deși voi citi mâine la o Nocturnă la care celălalt invitat este Ștefan Manasia, vom avea „segmente” diferite, eu intrând în scenă de la ora 22, moderat fiind de către Răzvan Țupa. Tot pe acoperișul clădirii Magheru One, unde însă nu mai pot veni decât poate un sfert sau o cincime (limita e de patruzeci de persoane în public) dintre cei care participau de obicei. Oricum, admir curajul celor de la ARCEN, care și-au asumat o treabă nu tocmai ușoară într-o perioadă haotică și plină de impedimente.

luni, 10 august 2020

Adela Greceanu, „Iar eu nu mai stau la rădăcina flăcării, / am intrat”

 

Adela Greceanu a fost unul dintre primii poeți ai generației născute după 1971-1973 care au debutat în volum, anticipând oarecum „douămiismul”, deși scriitura ei păstrează destul de puțin în comun cu autorii ce aveau să publice prima carte după 2000.
Cu cele trei volume ale sale de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000, Adela s-a impus imediat ca o prezență înnoitoare și foarte originală. Am admirat-o enorm când începeam să scriu și cred că, fiind foarte atentă cu ceea ce publică, după cele trei volume care au confirmat-o, Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult... (1997), Domnișoara Cvasi (2001) și Înțelegerea drept în inimă (2004), discreția sa a făcut ca poezia pe care o scrie să fie prea puțin cunoscută de generația care are azi douăzeci și ceva de ani.
Adela Greceanu a mai publicat în ultimii doisprezece ani doar două cărți, romanul Mireasa cu șosete roșii (2008) și volumul de poezie Și cuvintele sunt o provincie (2014). Ar fi, cred, foarte nimerită și binevenită o antologie din poezia Adelei Greceanu, pe care sper să o văd publicată în anii aceștia.

joi, 6 august 2020

Cristina Hermeziu, „între timp îți vezi de viața ta”


Cristina Hermeziu, între timp îți vezi de viața ta (Junimea, 2020)


*

ce fac oamenii 
împreună
când nimeni
nu vede
cu ochiul celuilalt

când nimeni
nu vorbește

cu gura altuia
ce fac oamenii
împreună
când nimeni nu tremură
cu pielea altuia

când nimeni
nu sângerează
cu sângele celuilalt

ce fac oamenii
împreună
când nimeni
nu urlă
cu urletul altuia

când nimeni
nu-și amintește
amintirile altuia

ce fac oamenii
împreună
când nimeni
nu îmbătrânește
în carnea altuia


*

bunica a cusut un strugure indigo pe un pătrat
de etamină albă
punctul în cruce e bombat uniform pe dos e
harta africii

(ziua și lumina scad împreună de dimineață
e o scurgere pe undeva)

le beaujolais nouveau est arrivé țipă radioul
cu baterii și energie de black friday
în bucătărie e frig

umezesc lipesc
mileul de geam
colmatez


*

întreabă-mă iar
cine sunt

răspund iar

sunt 
o coloană de porfir

sunt
un izvor roșu

sunt 
un fulger de sânge

întreabă-mă iar

și iar

marți, 28 iulie 2020

post-scriptum


răzbesc cu greu printre strigătele eroice ale epocii,
dar tu mă vei răbda cât o să rostesc un koan
ireproductibil printre claxoanele girofarurile și sirenele
ambulanțelor care ne salvează clipă de clipă

*

mi-aș fi scos și ochii dacă așa aș fi putut vedea
ce se ascunde și înflorește în prăbușire
în toate abandonurile și pierderile subite
imaginea de o împovărătoare frumusețe a
găurii negre pe care au fotografiat-o
la o distanță dincolo de orice înțelegere omenească

*

salvarea îndelung așteptată o să vină din ladă,
din lada de zestre-a bunicii,
asta ar vrea ei să mă facă să cred, cât se împrăștie
în noapte cu căștile pe urechi
și libidoul atrofiat ca o glandă arhaică
pe care nu ai decât s-o denunți

*

cu elocvența cu care ți-ai zidi capul
într-un cap străin

*

când acoperi cu cârpe spărtura când îți ții nasul
sau scoți scârbită batista să știi că asta e tot
ce rămâne din mândria stupidă o fosă
plină de căcat centenar nu consolare nici vreun fruct
zemos în care să-ți înfigi dinții
în patria asta care nu e decât un bypass pe o ruină

*

aș vrea să-mi fie puțin teamă pentru ei
să fiu mai ocrotitor măcar cu ceea
ce e aproape de pielea mea

*

nu-mi răspunde: știm amândoi că speranța e scorojită
și s-a retras în reci buzunare de carne aici e ultima
stație a colapsului aici au înlocuit nirvana cu city breakurile

*

pe mine apocalipsa m-a prins în pădure
căutam ierburi de leac pentru nebunia fraților mei