luni, 31 martie 2014

George Almosnino, Sefardul



Fericit poetul despre volumele căruia scriu cu entuziasm câţiva excelenţi cititori de poezie, fie ei poeţi, fie critici, şi care poate fi recitit extensiv la câteva decenii de la momentul de maximă intensitate al scrisului său. Pentru că, oricât de „tăcută” îi e prezenţa în literatura anilor ’70 şi ’80 (şi în anii de după Revoluţie), poezia lui George Almosnino (1936-1995) primeşte de la prima carte publicată, Laguna (1971), aprecieri superlative şi cronici scrise empatic şi aplicat de către Florin Mugur, Gheorghe Grigurcu, Dinu Flămând, Constantin Abăluţă, Liviu Antonesei, dar şi de o tânără poetă încă nedebutată, Mariana Marin. Era anul 1980 când aceasta scria despre Nisipuri mişcătoare (1979) în revista „Amfiteatru”: „Toată această carte este impregnată de o durere surdă care, fie că însoţeşte stările de revoltă, fie că rezolvă un demers ironic, fie că se lipseşte de orice strategie şi tactică retorică, uneşte un poem de celălalt, obligând la o lectură profundă, adevărată”. Să primim, aşadar, cu bucurie şi gratitudine antologia Fotoliul verde, care cuprinde o selecţie întinsă din cele cinci cărţi publicate de acest poet original şi introvert, un excelent text introductiv semnat de Eugen Negrici, apoi o evocare a figurii poetului din perspectiva soţiei sale, Nora Iuga. George Almosnino este un poet senzorial şi prozaic, un spirit meridional care ar putea fi apropiat de poeţii „intimişti” ai epocii, de poeţii obiectelor (Vasile Petre Fati, Constantin Abăluţă) şi, până la un punct, de onirici (Mazilescu, Vintilă Ivănceanu, Nora Iuga), toate aceste influenţe şi opoziţii reciproce definind câteva dintre direcţiile cele mai interesante din poezia anilor ’70. „Voluptatea subestimării” a acestui autor cu o gesticulaţie redusă la minim, obosită şi vulnerabilă, îl apropie într-o oarecare măsură de umilinţa bine cântărită a lui Umberto Saba, sau de acea „discreţie absolută” pe care critica a găsit-o în poezia lui Mircea Ivănescu.  Melancolia sefardului Almosnino se colorează diferit decât la Ivănescu, gestul banal, monotonia, prozaismul, tuşele chagalliene („şi eu deasupra aşezărilor fericite în patul meu trec mările” e, poate, emblematic) sunt tratate mereu într-un decor auster, cu „frânturi de pantomimă” şi „scurte erupţii vizionare curmate la fel de neaşteptat cum s-au ivit” (Eugen Negrici). Fără podoabe inutile, această poezie e încărcată de o tristeţe adâncă, întreruptă de învolburări tăcute, de mici implozii aproape insesizabile din afară. În plus, poemele lui Almosnino vorbesc în limba unei vechi înţelepciuni, aceea a hakham-ului sefard, astfel că profilul acestei poezii este asianic, interiorizant şi citadin, iar ca posibil precursor poate fi citat Kavafis, însă cu discontinuităţi şi retrageri permanente, o poezie ca un munte măcinat, amintind de învăţăturile lui Avicenna despre relaţia dintre suflet şi intelectul uman. Sufletul omului este ca o tablă ştearsă şi are o facultate prin care este dispus să primească forme sau intenţii ale lucrurilor” şi intelectul este în act atunci când sufletul este desăvârşit de cunoaşteri sau de intenţiile lucrurilor inteligibile” spune Avicenna, iar aceasta e o cheie de lectură în care poate fi citită Fotoliul verde, antologie care permite în sfârşit o reconsiderare a poeziei lui George Almosnino, al cărui ultim volum, Marea tăcere (1995, ieşit din tipar la scurtă vreme după dispariţia poetului), demonstrează rafinamentul unui discurs în care cuvintele îşi păstrează, ca în toată opera poetică pe care o avem în faţă – întinsă de-a lungul unui sfert de secol –, aura de mister şi tăcere.

(în Poesis internaţional”, nr. 13, în curs de apariţie)

miercuri, 26 martie 2014

Institutul Blecher, ediţia 86



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, sâmbătă 29 martie 2014, de la ora 19:00, la Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Dan Mihuţ, Andrei Zbîrnea şi Viku Zen.

Dan Mihuţ (n. 1973, Turnu Severin) a fost redactor-şef al revistei „Tomis”, profesor de limba română şi de limba engleză în Poarta Albă, Constanţa şi Bucureşti. A publicat două volume de poezie: „AutoDaFé” (2008) şi „trei mese pe zi” (2012).

Andrei Zbîrnea (n. 1986, Urziceni) este absolvent de Politehnică şi a publicat volumul de poezie „Rock în Praga” (2011). Redactor-şef al site-ului cultural SemneBune.ro, pregăteşte o nouă plachetă de versuri.

Viku Zen (n. 1989, Bucureşti) a debutat cu volumul „A iubi nu e verb” (2013). În prezent urmează un master în Tehnici şi Strategii de creaţie în Sculptură la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.

miercuri, 19 martie 2014

Sâmbătă seara, la Tramvaiul 26, Chill Pill, ep. 2


Al doilea episod al seriei începute pe 22 februarie, Chill Pill, sâmbătă 22 martie, la Tramvaiul 26 (Str. Cercului nr. 6, sect. 2, Bucureşti), cu Bandesnaci, Miriam Toma, Delia Andrieş, subsemnatul şi prietenii (data trecută a citit şi Radu Niţescu, acum poate vor fi şi alţi performeri şaolini dornici să ni se alăture...).


luni, 17 martie 2014

osişoare


Jam pregătitor pentru Chill Pill 2, din 22 martie: Miriam Toma (pian) + Bandesnaci (controllerism, electro dub) + Komartin (spoken word, voice fx) feat. Virgil Mazilescu

„câinele se îndreaptă şchiopătând spre pădure
în urma lui omul este aproape bătrân
şi ne aflăm în decembrie – luna când palidă
frângi şi împarţi la repezeală osişoare
ay osişoarele tale dragi ay câinele tău credincios”

virgil mazilescu, „decembrie (cântecul administratorului)”

 

vineri, 14 martie 2014

Institutul Blecher 85




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, sâmbătă 15 martie 2014, de la ora 19:00, la Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Tiberiu Neacşu, Mircea Moroianu și Anastasia Gavrilovici.


Tiberiu Neacşu (n. 1981, Timişoara) a absolvit Facultatea de Litere la Craiova, urmând apoi cursuri de masterat, încheiate cu o lucrare despre poezia lui Ion Barbu. A debutat, ca urmare a câştigării concursului „Porni Luceafărul”, cu volumul „Nebuna” (2000). A doua sa carte a apărut, după o lungă pauză, la Editura Tracus Arte: „Acrobat în zece paşi” (2013).

Mircea Moroianu (n. 1981, Bucureşti) a absolvit Facultatea de Inginerie în Limbi Străine din cadrul Universităţii Politehnica. În 2013, a participat la cea de-a treia ediţie a concursului de debut Max Blecher – Herg Benet, iar manuscrisul său, Frumoasele dezechilibre”, a ieşit pe locul doi în urma voturilor celor cinci membri ai juriului.  

Anastasia Gavrilovici (n. 1995, Iaşi) este elevă în ultimul an la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Suceava. Membră a cenaclului „Săgetătorul” şi redactor-şef adjunct al revistei „Alecart”. A câştigat în ultimii ani numeroase premii la concursurile pentru poeţi nedebutaţi în volum.

marți, 11 martie 2014

vineri, 7 martie 2014

Institutul Blecher 84




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 9 martie 2014, de la ora 18:30, la Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu poeții Lucian Vasilescu și Sorin Despot. Lucian Vasilescu va citi din volumul Ţara mea, viaţa mea, dragostea mea – despre modesta mea ratare personală (Rentrop & Straton, 2014).


Lucian Vasilescu (n. 1958, Ploieşti) a făcut parte în anii ‘90 din nucleul cenaclului Universitas” condus de Mircea Martin. A debutat cu volumul Evenimentul zilei – un poem văzut de Lucian Vasilescu (1995), urmat de Ingineria poemului de dragoste (1996), Sanatoriul de boli discrete (1996), Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară (2000), Confort 2 îmbunătăţit (2004, în colaborare cu Ioan Es. Pop), Fără de care ar fi în zadar (2006), Unse pe suflet... (2008, în colaborare cu Ovidiu Genaru), aproape. atât de departe. close. so far away (2009, ediţie bilingvă română-engleză) şi Institutul de Poezie Legală (2010, în două volume recapitulative). Este prezent în câteva dintre cele mai importante antologii de poezie românească din ultimele două decenii, precum şi în antologia Generaţiei 90, Manualul de literatură (2004).

Sorin Despot (n. 1985, Buzău) a citit la prima ediţie a Institutului Blecher, din 20 septembrie 2009. A debutat în volum ca urmare a câştigării concursului de debut al USR, publicând apasă (2010), pentru care i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. Pregăteşte o revenire spectaculoasă, după ce în ultimii ani a experimentat o gamă largă de forme şi substanţe poetice, a fost moderator, performer, PR manager, jurnalist, redactor de carte şi poet laureat al parcului Cişmigiu.