Să ne imaginăm o țară

 

Să ne imaginăm o țară din care a dispărut dragostea.

Și într-o familie-i cumplit când se întâmplă asta,

ce să mai vorbim de un întreg popor

plin de hachițe și prost orientat din născare.

Să ne imaginăm un loc unde oamenii nu se mai recunosc

și se pândesc unii pe alții

și nu se rușinează de nimic.

În care membrul-fantomă amenință, suduie,

oftează în somn după satârul care l-a retezat.

Să ne imaginăm o placă de metal

trântită cu ciudă peste proiectele tale de viață.

Cămășile verzi și cămășile brune,

semn că unele mode nu apun niciodată,

taberele de instrucție, marșurile, ordinele lătrate.

Primii creieri scurși pe asfalt

într-o încăierare cu ăia care ne dușmănesc.

Să ne imaginăm limbile

tăiate și azvârlite iar ca vreascurile pe foc.

Să ne imaginăm flăcările

și să păstrăm în minte imaginea asta

ea ne-ar putea opri de la încă o mare ticăloșie.

Să ne imaginăm florile și oasele de sub flori.

Singurătatea. Mirosul ei de smoală încinsă.

Regretele prea târzii.

Să ne imaginăm o țară.

Forumul Dilemma. Dialogues on Europe

 

Particip de mâine până duminică, alături de alți invitați din Ungaria, Polonia, Slovacia, Serbia, Croația, Lituania, Armenia, Georgia și, desigur, Ucraina, la un forum organizat de think-tank-ul The Institute for Central European Strategy, cu titlul/tema „Dialogues on Europe”, în Transcarpatia, la Ujhorod. Iar duminică voi participa, alături de alți șapte scriitori central-europeni, la un eveniment în Cafeneaua Europa din Vynohradiv.

Nicolae Coande, „Noul interzis”

 

Cele douăsprezece volume și două antologii publicate din 1995 până azi fac din Nicolae Coande unul dintre poeții români de primă linie din postcomunism. Dublat de un excelent eseist și critic de poezie (deși nu a ținut să-și facă un titlu de glorie din asta), Coande este, alături de numai câțiva congeneri, unul dintre cei care au rămas la un nivel foarte înalt, de la debutul cu În margine până la Noul interzis.

De o admirabilă coerență cu sine, scriitura lui este deja marcă înregistrată, iar faptul că și-a păstrat independența, ținându-se departe de coterii și de jocurile istovitoare de putere ale „lumii literare” e pentru mine o garanție că, dincolo de marile calități ale literaturii pe care o scrie, Coande se numără printre cei mai îndărătnici și mai asumați poeți ai acestor vremuri haotice.

Miercuri, la MNLR

 

Miercuri, 7 mai, de la ora 18, voi citi alături de Iulian Tănase, iar cu noi vor fi Mike Godoroja & Blue Spirit, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din Str. Nicolae Crețulescu, 8. 

Institutul Blecher, ediția 316

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 4 mai, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Florin Dumitrescu și Alberto Păduraru.

Florin Dumitrescu (n. 1966, București) debutează ca textier pentru Timpuri Noi la sfârșitul anilor ‘80 (pe disc în 1992). Se consacră cu Sarmalele Reci, cărora le este unic textier din 1993. În următorii treizeci de ani, compune texte pentru o varietate de muzicieni de pop, rock, folk și jazz. Cel mai recent proiect muzical este colaborarea cu saxofonistul și compozitorul Mihai Iordache pentru albumul Zeuții (2022), transpus într-un spectacol de jazz experimental și spoken word. A publicat volumele de poezie Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007), Dodii (2016) și Sentimentul naturii (2023) și a tradus literatură din italiană și din franceză.

Alberto Păduraru (n. 2000, Botoșani) studiază Jurnalismul la București, după studii neterminate de Drept la Cluj. Poet și jurnalist cultural, a publicat volumele de poezie Cartea cu moace (2023) și Titlul este ultima problemă (2024) și traduce din franceză și engleză. 

Moderator: Claudiu Komartin

Institutul Blecher, ediția 315

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 27 aprilie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Mihai Ignat și gabimitan. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie Lumina citește chipul ca pe un text scris în Braille (Cartier, 2024) de Mihai Ignat.

Mihai Ignat (n. 1967) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, unde și-a luat doctoratul în 2004. Predă, din 2000, la Universitatea „Transilvania” din Brașov. În 1995, debutase în volumul colectiv Tablou de familie și individual cu placheta Klein, urmată de alte volume de poezie, printre care Eu (1999), kleinpoeme (2004), Cangrena e un animal de casă (2005), Klein spuse Klein (2006), Klein reloaded (2014), Frigul (elegie) (2018), Forme de apus (2020) și de piese de teatru: Patru cepe degerate, Crize sau încă o poveste de dragoste, Meserii și fundături, Black Sitcom, Fermoare, nasturi și capse ș.a.

gabimitan (n. 2002) este student la Academia de Studii Economice din București. A citit la cenaclul Matca și Laboratoarele Visceral și este performer fruntaș la „Conspirații și controverse”.

Moderator: Claudiu Komartin

Centenarul Ernesto Cardenal, la Institutul Cervantes din București

Vineri, 25 aprilie, de la ora 18, la Institutul Cervantes (Bd. Regina Elisabeta 38), vom urmări un documentar despre personalitatea poetului, preotului și revoluționarului nicaraguan Ernesto Cardenal (despre care am scris, cu ocazia apariției, în 2019, a antologiei Noua ecologie și alte poeme militante), vom vorbi despre Cardenal și vom citi din poezia sa, găzduiți de Alina Cantacuzino și de directorul Institutului, Abel Murcia Soriano.

Institutul Blecher, ediția 314

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 13 aprilie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Adela Greceanu și Irina Francisca Ion. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului (Casa de Editură Max Blecher, 2025) de Irina Francisca Ion.

Adela Greceanu (n. 1975, Sibiu) este poetă, prozatoare și jurnalistă de radio. A publicat volumele de poezie Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult... (1997), Domnișoara Cvasi (2001), Înţelegerea drept în inimă (2004), Și cuvintele sînt o provincie (2014) și antologia Șuruburi, șaibe, cuie, piulițe. Poeme alese 1997-2014 (2021), romanul Mireasa cu șosete roșii (2008) și Povestea lui Vasile Alecsandri (2018). 

Irina Francisca Ion (n. 1998, Caracal) a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, coordonează Cenaclul și Laboratoarele „Visceral” și a publicat poezie în antologia Vederi (2024), debutând în volum cu orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului (2025).

Moderator: Claudiu Komartin

Performance în Zadar

 

Mâine, sâmbătă 12 aprilie, de la ora 20, performance de poezie & muzică sub titlul „partea plină a sertarului”, în Zadar (str. Mircea Vulcănescu 23, București). Voi fi alături de Florin Dumitrescu, Anca Chimoiu, Șerban Mihalache și Miruna Romanciuc, acompaniați de OBEAH & Sound of Art to Come.

Irina Francisca Ion, „orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului”

Irina Francisca Ion, orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului

Casa de Editură Max Blecher, 2025

Colecția „Opera prima”

„Când ne lipim la loc e mereu un punct lipsă / prin care trece lumina”, scrie undeva Irina Francisca Ion, remixându-i simultan pe Rumi & pe Leonard Cohen. Ca și ei, e convinsă că lumina intră în noi prin spărturi – pe care le vindecă. E extraordinară forța gravitațională a poeziei ei, în care intră literalmente totul: de la comunitatea mare la comunitatea familiei (tatăl, mama, bunicii – „nu-i poți salva pe niciunul”, acuză ea furioasă poezia; dar acuza subîntinde convingerea că poezia poate & trebuie să salveze – și își ratează misiunea atunci când nu poate salva). Irina Francisca Ion vine deopotrivă din marea poezie a familiei (de la Aglaia Veteranyi la Cristian Popescu) & din marea poezie socială (de la Mariana Marin la Elena Vlădăreanu). Pentru ea, poezia înseamnă comunitate. Construcție de comunități – și salvare de comunități. Orașe mici – pe care gravitația poeziei le trece prin inima limbajului. Și le salvează, unul câte unul. Și ne salvează. (Radu Vancu)

Stratificarea din volumul Irinei Francisca Ion presupune o deconstrucție și reconstrucție a unei lumi marginale pe care poeta o reformulează în termeni proprii. Limbajul puternic referențial așază cu precizie cititorul într-un muzeu afectiv al obiectelor și imaginilor – colecție cu amprente ale unei memorii colective, reflectate în dezvăluirea traumei transgeneraționale. Împărtășit senzorial și afectiv prin amalgamarea imaginilor scurte și concentrate ca niște șocuri electrice, imaginarul poetic nu se limitează doar la vizual, miza fiind descoperirea experimentală a unei realități care se organizează în formule precis controlate. Jocul pe care îl propune poeta debutantă este unul cât se poate de serios – de o precizie matematică – fără a lăsa loc echivocului. (Andreea Roxana Ghiță)

Institutul Blecher, ediția 313

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 30 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu prozatorul Marian Coman și poetul Gheorghi Gavrilov. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie Ultimul Buenos Aires (Casa de Editură Max Blecher, 2024) de Gheorghi Gavrilov, în traducerea Iuliei Bahovski.

Marian Coman (n. 1977, Mangalia) este absolvent de Psihologie la Iași și de Litere la Galați. Prozator, editor, jurnalist și scenarist de benzi desenate, a publicat volumele de proză Nopți albe, zile negre (2005), Testamentul de ciocolată (2007), Haiganu. Fluviul șoaptelor (2015), TFB (roman grafic, 2016), Haiganu. Furia oarbă (2017), Omulețul din perete și alte povestiri fantastice (2019, 2023) și Ultima carte (2024), precum și volumul de publicistică Teoria flegmei. Apel la mitocănie (2008). Este redactor-șef al Armada, imprint dedicat literaturii SF, Fantasy și Thriller al Grupului editorial Nemira. 

Gheorghi Gavrilov (n. 1991, Sofia) este absolvent al Facultății de Fizică din cadrul Universității „Sf. Kliment Ohridski” din Sofia și al unui masterat în Fizică nucleară și Particule elementare. A debutat în 2015 cu volumul de poezie  Корабен дневник на книжната лодка [Jurnalul de bord al bărcii din hârtie], primit ca o revelație și urmat de Пиета [Pietà] (2016), Сините часове [Ore albastre] (2019) și Последният Буенос Айрес [Ultimul Buenos Aires] (2023). Conduce editura Scribens și a fondat la Sofia „Hralupata”, spațiu de întâlnire pentru tinerii poeți și artiști bulgari contemporani.

Moderator: Claudiu Komartin

„Krampack” la Craiova

 

Vineri, la Teatrul Național din Craiova, lansăm Krampack, antologia de anul trecut a lui Ionel Ciupureanu, care ne zice că „După 30 de ani – altă poezie nu scriu”.

Goranovo proljeće, ed. 62

 

Mă întorc, după 13 ani, la festivalul care-l sărbătorește pe poetul croat clasic al secolului trecut, Goran Kovačić, la Zagreb, Rijeka și în satul său natal, Lukovdol.

Poezie la Soundart Festival

 

Mâine, pe 16 martie, de la ora 19, în cadrul Soundart Festival, voi citi poezie, alături de Șerban Mihalache și Ania Vilal, la Hidden (str. Doamna Chiajna 26, București), unde va mai performa Amarthalos (muzică ambientală / transcendentală).

Institutul Blecher, ediția 312

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 9 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poetele Cristina Ispas și Andreea Roxana Ghiță și prozatorul Remus Boldea.

Cristina Ispas (n. 1979, Corabia) a publicat volumele de poezie fetița. mixaj pe vinil (2007), rezervația (2011) și 40. să înceapă jocurile (2018). Doctor în filologie cu o teză despre fenomenul poetic românesc postdecembrist, a coordonat mai multe antologii de poezie și proză contemporană.

Remus Boldea (n. 1993, Motru) a debutat cu volumul de proză scurtă A râs și tata (2022), iar a doua sa carte, Degeaba ai citit atâtea cărți, e în curs de apariție. 

Andreea Roxana Ghiță (n. 2000, București) este absolventă de Litere cu o lucrare de licență despre poezia 2000-istă și membră a Cenaclului și a Laboratoarelor Visceral. 

Moderator: Claudiu Komartin

Institutul Blecher, ediția 311

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 2 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Caius Dobrescu și Miruna Romanciuc. În cadrul întâlnirii, va avea loc prezentarea volumului Bolyai la Timișoara. O epopee onirică (Tracus Arte, 2024) de Caius Dobrescu.

Caius Dobrescu (n. 1966, Brașov) este profesor universitar, specialist în teoria literaturii, și autor al volumelor de poezie Pauză de respirație (1991, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu și Marius Oprea), Efebia (1994), Spălându-mi ciorapii (1994), Deadevă (1998), Odă liberei întreprinderi (2009, tradus în limba germană și distins cu premiul oraşului Münster pentru poezie europeană), al mai multor cărți de eseuri, studii și romane, dintre care unul în versuri, Euromorphotikon (2010).

Miruna Romanciuc (n. 1996, București) este medic redizent, specializată în radiologie și imagistică medicală. A publicat poezie în reviste online și offline, printre care „Familia”, „Tomis”, „Echinox”, „Euphorion” și „Steaua”. Prezentă în antologia colectivă Generația O Mie de Semne (2022). 

Moderator: Claudiu Komartin

Institutul Blecher, ediția 310

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 23 februarie 2024, de la ora 18.30, în Hidden (Str. Doamna Chiajna, nr. 26), la lansarea antologiei Moartea mea din flori (Casa de Editură Max Blecher, 2025) de Cristian Popescu, cu participarea Danei Popescu-Jourdy.

Cristian Popescu, „Moartea mea din flori”

 

Antologia Moartea mea din flori apare la trei decenii de la moartea lui Cristian Popescu și la aproape treizeci și opt de ani de la apariția, în colecția „Cartea cea mai mică” editată de Atelier Literar, a legendarei „Familia Popescu”. Selecția pe care am făcut-o conține ce a lăsat mai valoros un extraordinar poet de la sfârșitul secolului XX, figură particulară și esențială a literaturii 90-iste. Cartea este recomandată pe ultima copertă de către Daniela Vizireanu și Emanuel Lupașcu, doi critici și comentatori de literatură născuți în 1999 (când apărea numărul faimos al revistei „Manuscriptum” cuprinzând manuscrisele fotocopiate ale lui Popescu).

Moartea mea din flori are pe coperta IV un QR Code a cărui scanare trimite către înregistrări cu Cristian Popescu recitându-și poemele, din Arhiva Societății Române de Radiodifuziune.

Pe prima copertă, care e-o bijuterie, se găsește o instalație a Anei Toma / Tomagraph, inspirată, desigur, de poezia popesciană („Băiatul mamei. Tu nu știi. Dar când ai împlinit 13 ani, ai venit acasă cu o colivie mare pe măsura ta. Și de-atunci, în fiecare an de ziua ta și a mea, te înghesui, te mai împingem și noi că vrei să-ncapi din nou în colivia aia. Și ne citești de acolo ziarul și-ncerci să strigi la noi cum strigai când ai ieșit din mine.”)

Lansare „aici viața se bea și moartea se uită” de Ioan Es. Pop

 

Duminică, de la ora 17, la Centrul Cultural Armean (Str. Armenească 13, București) ne adunăm să vorbim despre Ioan Es. Pop și poezia sa, lansând antologia aici viața se bea și moartea se uită (Cartier, 2024), în selecția lui Sorin Despot.

Gheorghi Gavrilov, „Ultimul Buenos Aires”

Ecourile războiului din Ucraina s-au făcut simțite în poezia prezentului încă din primele săptămâni ale năvalei rusești în țara vecină; nici nu putea fi altfel, unda de șoc a catastrofei pe care a provocat-o revizionismul putinist afectând întreaga lume contemporană, iar poeții, cu senzorul lor ultrasensibil la silnicie și suferință, au avut un răspuns prompt și spontan de ordin existențial. Dacă, în cazul multora, rezultatele artistice nu au fost la nivelul intențiilor (căci inflamarea subită a nervului etic, ca orice „dereglare” și exces, se poate dovedi înșelătoare atunci când nu este dirijată cu suficientă iscusință sau rezervă artizanală), lui Gheorghi Gavrilov i-a reușit pe deplin în Ultimul Buenos Aires, poetul bulgar asumându-și „calitatea de martor” într-un epos apocaliptic care îi angajează fără șovăieli atât vizionarismul, cât și compasul moral. Publicată în românește la mai puțin de un an și jumătate de la apariția ei în Bulgaria, cartea lui Gavrilov este în egală măsură un strigăt împotriva disoluției și un document al pierderii umanității în vremuri copleșite de torente de ură. Ultimul Buenos Aires depune, în plin „armaghedon mediatic”, o crâncenă mărturie despre acea latură a naturii noastre pe care o crezuserăm cu naivitate zăvorâtă în catastifele autodistrugerii.

Dactăr Nicu's Skyzoid Poets, ediția 67

Vineri 31 ianuarie, la Brașov, în Tipografia (Str. Postăvarului nr. 1, colț cu Diaconu Coresi), prima ediție din 2025 a seriei de întâlniri Dactăr Nicu's Skyzoid Poets (și prima de la 40 de ani a fondatorului și organizatorului ei, Robert Elekes), cu Ștefan Manasia și Cristina Drăghici și volumele lor apărute anul trecut, Sursele obscure (Casa de Editură Max Blecher, 2024), respectiv Un râs ca un zgomot de sticle sparte (Cartier, 2024).

Discuția secretă 14, la Botoșani

 

Joi, 16 ianuarie, de la ora 20, în Wenge Bistro (Str. Octav Onicescu 9, Botoșani).

Institutul Blecher, ediția 309

 

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, miercuri 15 ianuarie 2024, de la ora 15, în Cafeneaua Artelor (Bulevardul Mihai Eminescu 36A, Botoșani), la întâlnirea cu Laura Francisca Pavel, Olga Ștefan și Ligia Keșișian. În cadrul întâlnirii, va avea loc prezentarea semestrialului Poesis internațional, nr. 34 (2/2024)

Laura Francisca Pavel este istoric literar, cercetătoare științifică, profesoară universitară și poetă. A publicat cărți despre Eugen Ionescu, Nicolae Breban și Dumitru Țepeneag și volumele de poezie Trucuri urbane (2022), Acțiuni și protocoale (2023) și Zona de surescitare (2024).

Olga Ștefan este poetă și profesoară, cu un doctorat în Filologie. A publicat volumele de poezie: Toate ceasurile (2006), Saturn, zeul (2016), Charles Dickens (2017), Civilizații (2020), Resursa (2022) și Bestia de zahăr (2024).

Ligia Keșișian este poetă, traducătoare și curatoare de festivaluri. A publicat volumele de poezie Mici cutremure (2017), Miss Houdini (2019) și Anul tigrului de apă (2023) și a tradus o antologie din opera poetică a lui Mario Benedetti.

Moderator: Claudiu Komartin

56000 de motive

 

nu pot fi sociabil oricât m-aș screme

nici ironic cum poate credeați sau au vrut

să-mi impună atleții nimicului de pe dâmbovița

cât timp de când fac scenarii morbide

cu gândul la ai mei ghemuit într-un cap

de olmec neîndurător ghiftuit și buzat

pentru că sunt neurastenic şi memoria a prins mucegai

odată cu altruismul și cu candoarea

fiindcă disimulez şi nu tac şi am peste 56000 de

motive recomandate de motoarele de căutare

să mă urc pe pereți admirând efortul istoric al intendenților

de a ne întoarce la bâtă și praștie

cumințenie a pământului fă-te singură zob

fii solidară cu mamele umilite cu mamele

iubitoare și sinucigașe din ierihon