Dacă sunteți în Bruxelles și aveți jinduri poetice, voi fi la Festivalul EuropaNova „Pământuri mitice” luni, de la ora 18, la Clos du Parnasse, 11E, în Ixelles.
Poezia e forma de rezistență a unui koala față în față cu buldozerele trimise de Corporație.
Dacă sunteți în Bruxelles și aveți jinduri poetice, voi fi la Festivalul EuropaNova „Pământuri mitice” luni, de la ora 18, la Clos du Parnasse, 11E, în Ixelles.
Un bărbat bine, care nu își arată vârsta, un bonom și un tonic gata oricând să-ți sară în ajutor, un om care iubește viața, și de aceea nu se dă-napoi nici de la râs, nici de la plâns, nici de la împărtășit cele trăite: așa mi s-a înfățișat la primele noastre întâlniri Goran Simić. Probabil că Goran, de-abia reîntors în orașul său după optsprezece ani prin străini, încerca să atenueze posibilele șocuri pe care le-aș fi putut avea în cele trei săptămâni petrecute la Sarajevo. Mai ales că eram dărâmat și mă temeam la fiecare pas că mă voi pierde. Și, într-adevăr, orașul m-a emoționat și m-a tensionat în destule momente – un loc în care mai multe decât cicatricile sunt doar rănile deschise. Despre ele scrie Simić în poezia lui, despre sursa ororii, despre memorie și imposibila reîntoarcere, cu sensibilitatea dublată de un nerv etic pe cât de treaz, pe-atât de vulnerat. Traducerea poeziei sale în românește, pe care mi-am promis să o realizez de-ndată ce am descoperit-o, în vara lui 2013, îmi produce genul acela de bucurie pe care nu o resimți decât în prezența frățietății și a poeziei ispășitoare.
Mâine, de la ora 18, la Muzeul „Ion Jalea” din Constanța, un spațiu frumos și primitor în care mă întorc după paisprezece ani (și unde e în perioada asta o expoziție cu lucrările admirabilului sculptor Aurel Vlad). Vom lansa numărul 11 al lunarului „Tomis”, vom discuta pe tema „Trădarea intelectualilor”, se va recita poezie.
Goran Simić s-a născut în 1952 la Vlasenica, pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Considerat un important poet al fostei Iugoslavii, a trecut prin experiența tumefiantă a asediului orașului Sarajevo. A emigrat cu familia în Canada în 1995, unde a început să scrie în limba engleză, fiind comparat cu Iosif Brodski și Zbigniew Herbert. A scris numeroase volume de poezie și proză scurtă, precum și texte teatrale și librete de operă, fiind prezent în notabile antologii internaționale, printre care Scanning the Century: The Penguin Book of Twentieth Century Poetry. S-a întors la Sarajevo în 2013.
Antologia Războiul s-a terminat, dragostea mea cuprinde poeme apărute
în trei volume de la începutul acestui secol: Immigrant Blues (2003), From
Sarajevo, with Sorrow (2005) și Sunrise in the Eyes of the Snowman
(2010).
Întârziată cu câțiva ani de o pandemie, iar apoi de o mulțime de lucruri care au tot apărut și nu s-au lăsat amânate, antologia Noi, cei care am râs apare la împlinirea a o sută de ani de la nașterea lui Miroslav Holub (13 septembrie 1923 – 14 iulie 1998), strălucit om de știință și poet ceh pe care cititorii români au ocazia să îl descopere la o jumătate de secol de la momentul în care faima sa depășise granițele Cehoslovaciei, poezia acestuia fiind tradusă în mai bine de treizeci de limbi, în special lumea anglo-saxonă descoperindu-l prin intermediul traducerilor lui Ewald Osers și George Theiner (1967), respectiv Ian și Jarmila Milner (1971), ca pe o personalitate de prim rang a vremii sale.
Selecția pe care am realizat-o și transpus-o în românește împreună cu Jiřina Vyorálková cuprinde o sută de poeme din paisprezece volume publicate între 1958 și 1998 – anul morții lui Holub și, printre altele, al realegerii lui Václav Havel ca președinte al Cehiei – și a fost gândită astfel încât să surprindă o imagine ilustrativă a unei opere poetice întinse și substanțiale.
Desigur, această carte ar fi avut un alt impact dacă ar fi apărut cu patruzeci sau chiar cu douăzeci și cinci de ani în urmă, însă recuperarea unui poet atât de original și de greu încadrabil este și justă, și necesară când constați că textele și-au păstrat prospețimea și autenticitatea în pofida schimbărilor de paradigmă, de mode și modele literare; transformările prin care trec societățile și limbajul, căderea în desuetudine (sau, dimpotrivă, consacrarea) unor coduri și stilistici specifice altei epoci fac cu atât mai relevante, de nu chiar revelatoare, o viziune și o poetică de coerența și consistența pe care opera lui Miroslav Holub și le-a revendicat.
Publicând între 1958 și 1963 șapte volume bine primite și receptate, Miroslav Holub se impusese deja la începutul anilor ‘60 ca o personalitate puternică și înnoitoare a poeziei cehoslovace. Absolvent de Medicină (1953), Holub și-a luat în anul în care a debutat cu Tura de zi doctoratul la Institutul de Microbiologie al Academiei de Științe Medicale. Cariera sa ca patolog și imunolog a fost la fel de eclatantă precum cea în domeniul literar: autor a 130 de articole științifice și a trei monografii, participant la conferințe și simpozioane internaționale, M.H. a fost întotdeauna disputat de cele două ocupații ale sale, pe care le vedea ca fiind în esență similare, cu toate că între ele există, după cum mărturisea, o relație dificilă: „În cercurile științifice, încerc să ascund faptul că scriu versuri. Oamenii de știință tind să fie suspicioși față de poeți; ei simt că poeții sunt cumva iresponsabili.”
Dacă, într-o primă fază, poemele lui Holub demonstrează versatilitate și inteligență ironică, având o dimensiune satirică pusă în operă prin intermediul alegoriei și al fabulei, cotitura descumpănitoare a țării după Primăvara de la Praga, înăbușită în august 1968 de trupele Pactului de la Varșovia, va orienta scrisul lui Holub către o viziune mult mai încruntată, în care se infiltrează scepticismul și o încrucișare mereu neliniștitoare între suprarealism și absurd. Un rol determinant îl joacă limbajul științific, cu care poetul își perfuzează textele, alternând răceala raționalistului cu jerbele metaforice ale unui imagist pasional. Tot mai stilizat și mai complex sintactic și semantic, poemul problematizează în dimensiune etică, încărcătura dramatică a acestor texte fiind în nedezmințit acord cu ceea ce polonezul Zbigniew Herbert numea „sentimentul responsabilității pentru conștiința umană”.
Rămas în afara volumelor, poemul intitulat „Praga lui Jan Palach” făce referire directă la protestul extrem, cu dimensiune sacrificială, al tânărului Jan Palach (1948-1969), rămas un gest istoric de revoltă împotriva abuzului totalitar sovietic la care Cehoslovacia a fost supusă. Citit astăzi, textul dedicat lui Palach (pe care l-a publicat în revistă la patru zile de la moartea acestuia) pare să fie o răscruce în opera poetică a lui Holub. Cele șapte volume pe care poetul Nașterii lui Sisif le-a scris între 1969 și 1998 afirmă, odată cu toate achizițiile poetului ajuns la deplina maturitate, o conștiință lucidă și neconcesivă, devotată până la capăt idealurilor umaniste și alerteții intelectuale a cuiva în scrisul căruia au încăput, dintr-o necurmată pasiune pentru investigarea sufletului omenesc, mitologia, științele medicale, paleontologia, istoria și filosofia.
Publicarea acestei antologii restrânse, dar – credem noi – reprezentativă pentru universul, temele și explorările marelui poet ceh Miroslav Holub ar putea constitui un prețios punct de inflexiune în relația destul de firavă dintre poezia românească și poezia cehă de ieri și de azi.
Sâmbătă și duminică voi fi la Sibiu pentru a doua ediție a ASTRA Poetic. Întâlnirile se vor ține, desigur, la Muzeul ASTRA, adică-n Pădurea Dumbrava (în aer liber). Sâmbătă de la ora 17 voi citi poezie alături de Anastasia Gavrilovici, Rita Chirian și Dan Coman, iar duminică de la aceeași oră vom lansa recentul Kaddish al lui Radu Vancu și numărul 31 (1/2023) al revistei „Poesis internațional”, cu participarea specială a actorului, cântărețului (într-un cuvânt: performerului) Claudiu Fălămaș. Tot duminică vor mai citi poezie Teodora Coman, Simona Sigartău și Andrei Zbîrnea.
Sâmbătă, care se anunță a fi cea mai călduroasă zi din 2023, voi rosti poezie alături de Șerban Mihalache, de la 19.30 la Daravere (Piața Haralambie Botescu nr. 2), iar de la 21 după colț, la Zadar (Str. Mircea Vulcănescu, 23), unde mai apoi vor cânta Călin Torsan și Marius Achim, adică multumult.
Vineri 21 iulie, de la ora 17, în Doors (Str. Traian nr. 68A, Constanța), voi citi împreună cu Mugur Grosu cu ocazia lansării nr. 9 / iulie 2023 al revistei „Tomis”.
Cu Ucenicul soarelui (Casa de Editură Max Blecher, 2023), apărută în Croația acum șase ani sub titlul Zemlja, zemlja și tradusă excelent în limba română de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić, unul dintre cei mai buni poeți europeni ai generației sale, Marko Pogačar, vine la festivalul „Poezia e la Bistrița” de anul acesta. Salutat la debutul din 2006 ca o revelație și un poet de forță imagistică și inventivitate lexicală, supranumit la douăzeci și ceva de ani „Rimbaud al poeziei croate”, Pogačar rămâne un iconoclast capabil de neașteptate însuflețiri în fața unei dimineți „frumoase precum o ghilotină cuprinsă de flăcări”.
Deși familiarizat cu literatura polonă a veacului trecut și a începutului de secol XXI (care a dat numeroși scriitori de anvergură, printre care cinci nobelizați între 1905 și 2018), am aflat doar recent de remarcabilul intelectual și poet Aleksander Wat – al cărui nume e posibil să-l fi întâlnit de-a lungul timpului, însă în absența traducerilor în limba română nu l-am perceput ca pe o personalitate de anvergură care i-a precedat pe mult mai cunoscuții Miłosz, Różewicz, Szymborska, Herbert sau Zagajewski. Menționarea sa la superlativ în Thinking the Twentieth Century, convorbirile ultime ale lui Tony Judt cu Timothy Snyder, m-a trimis de îndată la Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european, apărută și la noi acum nouă ani în traducerea lui Constantin Geambașu. Lectura acestui volum masiv și fascinant ce rezumă un destin și o epocă mi-a impus o figură excepțională, de mare erudiție și claritate a reflecției, nemaivorbind de formidabila memorie a lui Aleksander Wat. Descoperind apoi, prin intermediul câtorva traduceri în engleză, poezia și proza de tinerețe a polonezului, am realizat că Dosarul cu care se deschide numărul 31 din „Poesis internațional” ar putea fi o introducere consistentă (care să conducă poate, în viitorul apropiat, la publicarea în volum a literaturii sale) pentru cititorii români, puterea de atracție a modernismului ilustrat de Wat fiind, intuiam, neîndoielnică odată ce te cufunzi în rețeaua subtilă și minuțios întocmită de teme, obsesii și explorări din Bezrobotny Lucyfer, Wiersze śródziemnomorskie și Ciemne świecidło. Le datorăm foarte competentelor poloniste Ioana Diaconu-Mureșan și Marina Ilie (care duc mai departe munca eminentului traducător și profesor Constantin Geambașu) versiunile în românește ale textelor lui Aleksander Wat apărute în „Poesis internațional”.
O mențiune peste care nu se poate trece în prezentarea acestui număr: eseul Oxanei Zabujko, tradus anterior și publicat în 22 de țări, în contextul în care războiul din Ucraina se desfășoară deja de cincisprezece luni, principala sa urmare fiind cu totul alta decât crezuse în februarie 2022 țarul kaghebist de la Kremlin – națiunea ucraineană s-a redefinit în forță sub presiunea invaziei rusești și se găsește astăzi pe un drum sigur, care este cel al democrației și europenității.
Pe lângă acestea, numărul 31 conține textele a optsprezece poeți din România, Statele Unite ale Americii (grupajul Louisei Glück prefigurează apariția, anul viitor, a unei antologii ce va cuprinde poezia acesteia dintre 1962 și 2012 în traducerea Anastasiei Gavrilovici), Olanda, Suedia, Danemarca, Norvegia, Slovenia, Lituania, Polonia și Australia, proza Daciei Maraini despre Pier Paolo Pasolini, articole și cronici de carte, de film și de artă, evocarea făcută de celebrul fotograf Cato Lein predecesorului său Lütfi Özkök la o sută de ani de la nașterea acestuia din urmă...
„Poesis internațional” a intrat în cel de-al 13-lea an de existență și trebuie să admitem că nu este chiar un adolescent tipic al zilelor noastre.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 7
mai 2023, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la
întâlnirea cu poeții Anastasia Gavrilovici, Andrada Strugaru și Ioan Matei Rusu. În cadrul întâlnirii va fi prezentat
Anastasia Gavrilovici (n. 1995) a absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava, Facultatea de Litere a Universității București, studii de masterat la CESI, iar în prezent face un doctorat cu tema „Discursul poetic la feminin în România. Între literatură și ideologie”. A fost redactor-șef adjunct la „Alecart”, apoi redactor „Z9”, iar în prezent este în colegiul de redacție al „Poesis internațional”. A publicat Industria liniștirii adulților (2019, 2021) și traduce din engleză și spaniolă (Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal, Louise Glück).
Andrada Strugaru (n. 2002) a absolvit Colegiul Național din Iași, fiind în timpul liceului redactor-șef adjunct al „Alecart”. În prezent este studentă în anul II la Litere în cadrul Universității „Al. I. Cuza” și coordonează Clubul Alecart. A publicat în „Timpul”, „Apostrof”, „Z9”.
Ioan Matei Rusu (n. 2004) este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Iași. A publicat în „Euphorion”, „Tomis” și pe platformele „O mie de semne” și „Revista Golan”.
Moderator: Claudiu Komartin
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 7
mai 2023, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la
întâlnirea cu Codruța Simina, Daniela Bîrzu și Lucian Brad.
Codruța
Simina este cunoscută îndeosebi ca jurnalistă (RISE Project, PressOne, Scena9,
Misreport). A publicat Dragonul arămiu
(2015).
Daniela
Bîrzu a publicat trei volume de poezie, cel mai recent fiind Zone de acces (2020).
Lucian
Brad a debutat cu Un om mai important
decât oamenii (2020).
Moderator: Claudiu Komartin
Autoportret în flama de sudură a apărut în iunie 2021, iar acum are o viață nouă, odată cu această ediție a doua în care se găsește poemul inedit „Ultimii saci” (pe care nici nu mai știu ce proces mental m-a făcut să nu-l includ în prima). Coperta face trimitere, în maniera subtilă și inteligentă ce este o marcă a Anei Toma, la coperta primei întrupări a acestui volum care sper să-și găsească prieteni noi și înțelegători care să-l ia așa cum e. Apropo, luna asta se împlinesc douăzeci de ani de la apariția volumului meu de debut, Păpușarul și alte insomnii.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 9 aprilie 2023, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu romancierul Mihai Radu și poetul Alexandru Funieru.
Mihai Radu (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este jurnalist la săptămânalul „Cațavencii” și scrie pentru emisiunea „Starea Nației”. După volumul de proză scurtă Hobby și alte povestiri (2009), a publicat, împreună cu Simona Tache, Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut (2013) și Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor (2015). Este autorul romanelor Sebastian, ceilalți și-un câine (2014), Extraconjugal (2017, 2018), Contaminare (2019) și Repetiție pentru o lume mai bună (2022) – cel din urmă pus recent în scenă de regizorul Radu Afrim.
Primul volum pe care Casa de Editură Max Blecher îl publică în 2023 este debutul lui Alexandru Funieru, candelabre în valul artificial, recomandat pe ultima copertă de Caius Dobrescu și Andrei Dósa. O carte așteptată, la care Funieru a lucrat vreo unsprezece ani, în descendența lui Alexandru Mușina și a poeților Grupului de la Brașov, candelabre în valul artificial este al 21-lea titlu din colecția „Opera prima”, în care și-au făcut intrarea, din 2011 încoace, Matei Hutopila, Anatol Grosu, Teodora Coman, Ligia Pârvulescu, Florentin Popa, Victor Țvetov, Ana Donțu, Ciprian Popescu, Ioana Vintilă, Veronica Ștefăneț, Anastasia Gavrilovici, Dumitru Fanfarov, Mircea Andrei Florea sau Adelina Pascale.
Conceptul grafic al cărții îi aparține lui Paul Burcia, cu care am ajuns la cea de-a treia colaborare, după copertele făcute anul trecut la Nu sînt eu bestia de Nicolae Coande și buncărul de origami a Ioanei Vintilă.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 2 aprilie 2023, de la ora 18.30, în Hidden (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu prozatoarele Maria Tănăsescu și Alexandra Rusu.
Maria Tănăsescu (n. 1979) a studiat la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. A publicat proză scurtă în „Poesis Internațional” și în antologia Izolare (Nemira, 2020) și a tradus numeroase cărți pentru copii și adolescenți, dar și proză scurtă semnată de Guadalupe Nettel. Cu o activitate de peste zece ani ca traducător, redactor și interpret, a coordonat mai multe colecții de literatură pentru copii la diferite edituri din țară, iar în prezent este editor de carte și locuiește în București.
Alexandra Rusu (n. 1981) a studiat literatura la București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, și la Berlin, European College of Liberal Arts. A coordonat mai multe colecții de ficțiune străină, la diverse edituri din România. A contribuit la antologia De la Waters la Similea: Oameni cool scriu despre muzica lor (Humanitas, 2013) și a publicat două cărți pentru copii: Cartea năsoaselor, un basm contemporan (Arthur, 2022) și Huptilup: O poveste megatare cu un burete de mare (AHA BOOKS, 2022), o poveste pe tema neurodiversității.
Moderator: Anastasia Gavrilovici
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 26 martie 2023, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Robert Gabriel Elekes și Dóra Mărcuțiu-Rácz.
Robert Gabriel Elekes (n. 1985, Brașov) a publicat volumele aici îmi iau dinții-n spinare și adio (2015, Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut) și o dronă care să mă vrea în sfârșit doar pe mine (2018, Premiul „Tânărul scriitor al anului”). În 2015 a pornit în localul brașovean Tipografia seria de lecturi „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”. Poet, performer și traducător, doctor în filologie cu o lucrare ce trata opera scriitorilor germani din România anilor ʻ70-ʻ80.
Dóra Mărcuțiu-Rácz (n. 1996, Oradea) este scriitoare și traducătoare. Absolventă de Litere (maghiară-engleză) la Universitatea „Babeș-Bolyai”, este redactor al revistei literare clujene „Helikon” și traduce din română și engleză. În 2020 a publicat volumul de poezie Már minden nő hazament (Toate femeile au plecat deja acasă). Trăiește în Cluj-Napoca.
Moderatori: Claudiu Komartin și Ioana Tătărușanu
Luni 20 martie, de la ora 19, la Cărturești Verona (despre Pier Paolo Pasolini)
& marți 21 martie, de la ora 18.30, la Cărturești Carusel (despre Judith Mészáros).
Clubul
de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 19 martie 2023, de la ora
18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la
întâlnirea cu prozatorii Bogdan Răileanu și Radu Găvan.
Bogdan
Răileanu (n. 1980, Buftea) este
absolvent de Jurnalism la București. A debutat cu volumul de proză scurtă Tot spațiul dintre gândurile mele
(2017), urmat de romanele Dinții ascuțiți
ai binelui (2018), Teoria apropierii
(2019), Să nu lași moartea să te găsească
(2020) și Preda. Adevărul ca o pradă
(2022) și monografia Povestea lui
Costache Negruzzi (2018). Prezent în volumul colectiv 16 prozatori de azi (2018).
Radu
Găvan (n. 1978, București) a publicat
romanele Exorcizat (2014), Neverland (2015), Diavoli fragili (2017), Isus
din întuneric (2021) și volumul de poezie Bestia
obișnuinței (2019). A mai publicat proză scurtă în volumele colective Treisprezece (2021) și Dragostea când te doare (2022).
Moderator: Claudiu
Komartin
Primul număr al unei noi serii din „Tomis”, revistă în care scriam cu cincisprezece ani în urmă și care a fost desființată în 2010, a apărut în noiembrie trecut. Sunt și eu părtaș la revitalizarea acestei publicații care a fost și poate va fi din nou o instituție pentru cultura scrisă constănțeană. Tocmai a apărut nr. 5 / martie 2023, pe care îl vom lansa vineri, de la ora 18, în Doors (Strada Traian nr. 68A, Constanța). Invitați speciali sunt Dan Perșa, venit special de la Bacău, și Iulia Pană.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 12 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, sector 3), la întâlnirea cu poeții Mugur Grosu și Ștefan Manasia.
Mugur Grosu (n. 1973, Constanța) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți și al Asociației ASALT. Poet, performer, publicist și grafician, fost redactor al revistei „Tomis”, Grosu a publicat volumele de poezie Haltera cu zurgălăi (2001), Grossomodo (2011) și principala morengo (2021), o carte de publicistică, Măcelărie (2006), și trei volume experiment – sms: ei respiră și fac dragoste ca și fluturii (2006), press / troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot (2007) și status (2013).
Ștefan Manasia (n. 1977, Pitești) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. A fondat în 2008 la Cluj clubul de lectură „Nepotu’ lui Thoreau” (alături de Szántai János și François Bréda). A publicat volumele de poezie: Amazon și alte poeme (2003, 2005, 2020), Cartea micilor invazii (2008), Motocicleta de lemn (2011), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013), Cerul senin (2015) şi Gustul cireşelor (2017), două cărți de proză, Cronovizorul (2020) și Platanii din Samothraki (2022), și volumul de eseuri şi cronici literare Stabilizator de aromă (2016).
Moderatori: Claudiu Komartin și Ioana Tătărușanu
Marți seară, în compania lui Cosmin Perța, care va lansa antologia În mijlocul unei istorii tragice, imobile (Poeme alese 2002-2022), voi vorbi și voi citi din Îngeriada Judithei Mészáros, întâlnirea fiind moderată de Miruna Vlada.
La 99 de ani de la nașterea scriitorului Ben. Corlaciu, soția și fiica sa, trăitoare în Franța de aproape o jumătate de secol, revin la București și organizează o întâlnire ce va prefața centenarul din martie 2024, despre sărbătorirea căruia am discutat și care va coincide cu apariția unei antologii din poezia excepționalului autor al Manifestului Liric și al Stării de urgență, unul dintre copiii teribili ai generației războiului, mort la Paris în 1981.
Din nou „la Bistritz, deasupra mării”, după mai bine de patru ani și jumătate, la Casa cu Lei, cu o zi înainte de finisajul expoziției Tomagraph.
Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 19 februarie 2023, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Răzvan Țupa, Andreea Petcu și Laur M. Amanolesei.
Răzvan Țupa (n. 1975) a debutat cu volumul Fetiș (2001), republicat doi ani mai târziu într-o ediție revăzută, sub titlul Fetiș – o carte românească a plăcerii (2003). Poet, publicist, performer, a mai publicat Corpuri românești (2005), poetic. cerul din delft și alte corpuri românești (2011), poetic. relația grafică (2022, cu desene de Ioana Miron) și poetic: interfața sonoră (2022). A organizat, între 2005 și 2010, mai multe serii de întâlniri și evenimente având în centru literatura contemporană și a fost vreme de doi ani (2006-2008) redactor-șef al revistei „Cuvântul”.
Andreea Petcu (n. 1997) a absolvit Facultatea de Litere la Iași. A citit la „Noaptea albă a poeziei” din cadrul FILIT și la „Nepotu’ lui Thoreau” și i-au apărut poeme în „Apostrof”, „Timpul”, omiedesemne.ro, „Poesis internațional”.
Laur M. Amanolesei (n. 1997) este absolvent al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, specializarea Relații Internaționale și Studii Europene, a Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” și al unui masterat la București. A debutat publicistic în „Tomis”. Locuiește și studiază în Mainz.
Moderatori: Claudiu Komartin și Ioana Tătărușanu
Deși eram anunțat pe afiș, n-am reușit să ajung la ediția 50, de acum zece luni, a seriei „Dactăr Nicu's Skyzoid Poets”, pe care am pornit-o împreună cu prietenul meu, Robert G. Elekes, în toamna lui 2015. Voi fi însă la Tipografia (str. Postăvarului 1, colț cu Diaconu Coresi) vinerea asta de la ora 18, împreună cu Olga Ștefan și cu Alexandru Funieru. Olga vine cu ultimele exemplare din prima ediție a cărții pe care i-am publicat-o anul trecut, Resursa, iar Alexandru va citi dintr-un volum la care migălește de zece ani și care va apărea în primăvara asta la CdE Max Blecher. În plus, nu mă voi întoarce în localul lui Valentin Bărbat cu mâna goală, ci cu Îngeriada lui Judith Mészáros și cu „Poesis internațional” 30 (2/2022). Iar întâlnirea va fi condusă de către Robert (pe care-l vom sărbători la 38 de anișori) și Andrei Dósa. O să fie di granda.
![]() |
Sunt aproape cinci ani (L.E. am fost și-n ianuarie 2020, ca prinț consort al premiatei din anul acela) de când n-am mai ajuns la Ipotești, era-n martie 2018 când am fost invitat pentru un dialog cu Emilian Galaicu-Păun, iar pe 15 ianuarie voi fi alături de Octavian Soviany, cu care voi discuta de la ora 13.30 despre marile secrete ale poeziei (Lucia Țurcanu este cea care ne va modera), iar la urmă vom citi fiecare, atât din neprețuitele noastre opere, cât și din Mihai Eminescu, dacă tot împlinește frumoasa vârstă de 173 de ani.