miercuri, 13 decembrie 2023

Festivalul de Poezie „Ion Monoran”



Invitat la Festivalul „Ion Monoran” de la Timișoara, voi participa între 14 și 16 decembrie la mai multe evenimente pe care le aștept cu interes. Primul e joi de la ora 17 la sediul Fundației Art Encounters (Str. Take Ionescu 46C), în spațiul în care are loc expoziția Ioanei Nemeș, „Rituals, Keepers and Storms”. Am intitulat întâlnirea „Aici se ridică Bertolt Brecht” și vom citi Mirela Iacob originalele în germană, iar eu în românește traducerile din Brecht realizate de Robert G. Elekes, Alexa Stoicescu și Andrei Anastasescu și apărute în cel mai recent număr, 32 (2/2023), al revistei „Poesis internațional”.

Vineri, la 18.30, în librăria „La Două Bufnițe” are loc lansarea volumelor de poezie publicate la OMG de Constantin Vică și Cătălin Șuteu.

Iar sâmbătă e ziua cea mai plină a Festivalului: la ora 16 are loc un Tur istoric – Tramvaiul Revoluției / Timiș 2, cu Viorel Marineasa și Gabriel Timoceanu; la 18.30, tot „La Două Bufnițe” se lansează opera poetică a lui Ion Monoran, Dragă poezie; iar la ora 20 se va citi poezie la Reciproc Café din Piața Ionel I. C. Brătianu.


joi, 7 decembrie 2023

Institutul Blecher, ediția 291




Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 10 decembrie 2023, de la ora 19, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Radu Nițescu și Șerban Mihalache. În cadrul evenimentului va fi lansat volumul vom trece de Marte dar nu imediat (Casa de Editură Max Blecher, 2023) de Șerban Mihalache.

Radu Nițescu (n. 1992, București) a publicat volumele de poezie gringo (2012), Dialectica urșilor (2016) și Satao (2020), pentru cel din urmă primind Premiul Tânărul scriitor al anului 2020. A participat la cele mai importante festivaluri literare din România și a avut lecturi la Berlin, Sofia, Istanbul. Citește pentru a zecea oară la Institutul Blecher, debutând la ediția 38 din 10 aprilie 2011.

Șerban Mihalache (n. 1993, București) a urmat studiile de licență și masterat la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației a Universității Politehnica din București, unde predă începând cu 2017. În 2023 și-a definitivat doctoratul, având ca temă utilizarea sistemelor cu inteligență artificială pentru recunoașterea emoțiilor, stresului și minciunilor din vorbire. A mai publicat demo-volumul de poezie M (2020).

Moderatori: Claudiu Komartin și Anastasia Gavrilovici


miercuri, 6 decembrie 2023

Joi, la Muzeul Storck

 


Dragoș-Radu Dumitrescu a studiat biologia, fiind un fotograf de vocație, format la Școala de Fotopoetică a lui Francisc Mraz. Moartea lui acum cinci luni la numai 38 de ani a fost un șoc pentru toți cei care îl cunoșteau și îi admirau arta. Expoziția „Dobrogea lui Dragoș”, găzduită de Muzeul Storck într-un fost atelier de sculptură (str. Vasile Alecsandri, nr. 16) și curatoriată de Alexandra Mihailciuc, a fost vernisată la sfârșitul lunii octombrie și are finisajul mâine de la ora 18.30, ocazie cu care Institutul Blecher se va alătura Comunității Fotopoetica: Ligia Keșișian și cu mine vom citi poezie în conturul fotografiilor dobrogene ale lui Dragoș Dumitrescu, care îmi amintesc de Mexicul obsedant al lui Juan Rulfo.


marți, 28 noiembrie 2023

Duminică, în Control


 

Citesc / recit / performez duminică 3 decembrie, de la ora 19, în Club Control (Str. Constantin Mille nr. 4, București), alături de câțiva indivizi la care țin și pe care îi apreciez (e și un fel de sărbătorire cu două zile-n avans a lui Cosmin Perța) și cred că va fi un show viguros. 


sâmbătă, 25 noiembrie 2023

Institutul Blecher, ediția 290

 

 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 26 noiembrie 2023, de la ora 19:30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Florin Dumitrescu și V. Leac. În cadrul evenimentului va fi lansat volumul Sentimentul naturii (Casa de Editură Max Blecher, 2023) de Florin Dumitrescu, cu 10 desene de Adrian Preda.

Florin Dumitrescu (n. 1966) a debutat ca textier pentru Timpuri Noi la sfârșitul anilor ’80 (pe disc în 1992). Se consacră cu Sarmalele Reci, cărora le este unic textier din 1993. În următorii treizeci de ani, compune texte pentru o varietate de muzicieni de pop, rock, folk și jazz. Ca poet, publică volumele Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007), Dodii (2016) și Sentimentul naturii (2023). Este lector la Universitatea „Transilvania” din Brașov, unde predă antropologie și copywriting.

V. Leac (n. 1973) a fost membru fondator al grupării „Celebrul animal” și al revistei „Ca și cum”. După două volume repudiate, a publicat Seymour: sonata pentru cornet de hârtie (2005), Dicționar de vise (2006), Toți sunt îngrijorați (2010), Unchiul este încântat (2013), Monoideal (2018) și antologia Toți sunt îngrijorați. Poeme 2003-2023 (2023). A coordonat antologiile colective Hotel Cosmos. Poezie românească SF (2019), Generația de aur (2020) și Perturbări în desfășurare (2021).

Moderator: Claudiu Komartin


joi, 23 noiembrie 2023

Șerban Mihalache, „vom trece de Marte dar nu imediat”

 


Versurile lui Șerban Mihalache au ceva din frumusețea stranie și insondabilă pe care ne-o va dezvălui zborul primului condor eliberat în văzduhul planetei Marte după terraformare. Chipul acestei poezii e în multitudine. Afectuos și gracil, incantatoriu și obsedat de invenția lexicală, Șerban propune o poetică în stare să dizolve compuși paradoxali ca autobiograficul și emfaza, romantismul și scientismul, confesivul și conștiința cosmică. Un re-debut (căci volumul de acum trei ani, apărut în plină pandemie, a trecut neobservat și fără consecințe) pe care l-am urmărit captivat cum prindea formă și își nuanța dinamica, gestualitatea și rafinamentele.


miercuri, 22 noiembrie 2023

„Poesis internațional” 32 (2/2023)

 


          După dosarul dedicat polonezului Aleksander Wat în numărul de acum șase luni, un scriitor esențial al secolului XX, Bertolt Brecht, este cel pe care ne-am propus să-l retraducem și să-l descoasem critic cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la naștere. Și nu atât pe dramaturgul Brecht (autor a peste cincizeci de piese și scenarii care încă sunt jucate în lumea întreagă), cât pe poetul și filosoful ascuns (după expresia lui Wolfgang Fritz Haug) a cărui influență a fost durabilă și a lăsat urme importante inclusiv în spațiul românesc, prin literatura angajată, eminamente de stânga, făcută de Aktionsgruppe Banat. Poetul Brecht a rămas însă de multă vreme în umbra dramaturgului – până la volumul Cum cucerești un înger. Poeme erotice, apărut cu nouă ani în urmă la Art în traducerea savuroasă a lui Gabriel H. Decuble, trecuse cam o jumătate de secol de la edițiile tălmăcite de către Demostene Botez și Lazăr Iliescu (1964), respectiv Nina Cassian (1966). Și asta în vreme ce în Statele Unite ale Americii a apărut la sfârșitul lui 2018 The Collected Poems of Bertolt Brecht, în traducerea lui Tom Kuhn și a lui David Constantine, cuprinzând 1200 de poeme selectate din monumentala operă lăsată de Brecht. Explicațiile pentru această situație sunt multiple – și țin atât de inerții culturale ereditare, cât și de resursele limitate ale editurilor din România care mai publică astăzi poezie în traducere. Am mai discutat pe marginea acestui subiect în editorialul numărului 30, dedicat lui Pier Paolo Pasolini, a cărui poezie a apărut la noi pentru prima oară în volum toamna trecută, adică la 47 de ani de la moartea violentă a acestuia pe plaja de la Ostia... Așa încât cele 25 de texte poetice și cele 16 însemnări teoretice care apar în nr. 32 (2/2023) – și a căror transpunere în românește le-o datorăm lui Robert G. Elekes, Lorin Ghiman, Andrei Anastasescu și Alexei Stoicescu –, însoțite de patru articole și eseuri sprintene și pătrunzătoare semnate de Bogdan-Alexandru Stănescu, Radu Vancu, Mihai Lukács și Victor Morozov, ar putea fi, alături de colecția de erotice din 2014, un punct de plecare pentru redescoperirea extraordinarei opere poetice a lui Bertolt Brecht, care a lăsat peste 2000 de poeme. Poeme care mai întâi au anticipat, iar apoi au însoțit, până la dispariția sa timpurie în 1956, teatrul angajat și militant al lui B.B., pentru care este așezat în canonul literaturii germane alături de Friedrich Schiller, cu toată contradicția de fond dintre cei doi: kantianul Schiller fiind un artist și un estetician focalizat pe individual, în vreme ce marxistul Brecht e ghidat de materialismul dialectic și de colectivism.

*

          Nu am nici cel mai mic dubiu legat de centralitatea canonică a marii marginale care a fost Angela Marinescu – e lucru sigur pentru oricine pricepe ceva din evoluțiile poeziei românești din ultimele decenii: dacă până la sfârșitul anilor ‘80 A.M. se afla încă într-un secundariat în raport cu faimele poeziei șaizeciste (în ciuda atâtor cărți extraordinare care i-au cimentat reputația: e de ajuns să menționăm Structura nopții, Blindajul final și Var), volumele sale post-decembriste, de la Parcul, Blues și mai ales Fugi postmoderne, până la Întâmplări derizorii de sfârșit, Limbajul dispariției, Probleme personale și Intimitate, strânse acum opt ani în cele două volume masive intitulate Subpoezie, au impus-o definitiv ca pe cea mai puternică și mai influentă poetă care a scris în limba română. I-am dedicat la 75 de ani un dosar consistent în nr. 17 (1/2016) al revistei, în care au scris despre poezia marinesciană Ruxandra Cesereanu și Teodora Coman, dar și încă foarte tinerii Anastasia Gavrilovici și Ștefan Baghiu. Dispariția Angelei, la 82 de ani, are ceva ireal – pentru poetele și poeții ultimelor decenii, ea a fost probabil principalul reper și un fel de donator universal, care și-a luat de fiecare dată înapoi ceea ce infuzase poeziei tinerilor din trei promoții succesive.

          Ne luăm rămas-bun de la această scriitoare intensă și insurgentă prin publicarea interviului luat de Ruxandra Cesereanu în toamna lui 2005, încredințați că anii cât am fost contemporani cu ea reprezintă o mare șansă ce ni s-a dat – și pe care nimeni (nici măcar establishment-ul mumificat al Uniunii Scriitorilor) nu va putea să o treacă sub tăcere în anii ce vor urma.


joi, 16 noiembrie 2023

Institutul Blecher, ediția 289

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 19 noiembrie 2023, de la ora 18:30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Florin Partene și Alexandru Frandeș. În cadrul evenimentului va fi lansat volumul Poezii pentru începători (Charmides, 2023) de Florin Partene.

Florin Partene (n. 1974) a debutat în volumul colectiv Camera (1995, împreună cu Dan Coman și Marin Mălaicu-Hondrari). A publicat Reverența (2007, Premiul Național „Mihai Eminescu” Opera prima), căreia i-au urmat Liber de causis (2013) și Poezii pentru începători (2023).

Alexandru Frandeș (n. 2005) este elev la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița.


Nu ar fi de mirare ca revenirea lui Florin Partene cu Poezii pentru începători (Charmides, 2023) să fie unul dintre evenimentele anului în poezia de la noi (am mai anunțat ca o cheerleaderiță acum o jumătate de an apariția unor volume către care m-am dus cam ca înspre proverbialul pom lăudat, dar parcă acesta chiar e ce trebuie).
Din cartea apărută în octombrie, la un deceniu de la Liber de causis (aceea pe mine nu prea m-a convins, poate și fiindcă în 2007 Partene ne cucerise pe toți cu Reverența, debutul lui, o mică bijuterie pentru scrântiți & rafinați), John – după cum îl alintă prietenii & admiratorii – va citi duminica aceasta la ediția 289 a Institutului Blecher.
Alături de el, un alt autor de pe meleaguri bistrițene, Alexandru Frandeș, care e cu doar un an mai mare decât era liceanul Alex Văsieș când a citit în vara lui 2010 „la Blecher”.

miercuri, 15 noiembrie 2023

Ligia Keșișian în Daravere și Zadar

 


Prima lansare la Anul tigrului de apă (Casa de Editură Max Blecher, 2023) a Ligiei Keșișian are loc sâmbătă, în cadrul unui eveniment din două părți: mai întâi o întâlnire la Daravere (Piața Haralambie Botescu 2), de la ora 17, urmată de un show la Zadar (Str. Mircea Vulcănescu 23), de la 20.30, unde Ligia va citi acompaniată de muzicienii Mohammad Hagi Mogoci și Lucas Molina.


marți, 14 noiembrie 2023

„Sentimentul naturii”, de Florin Dumitrescu


 

Dincolo de pledoaria ecologistă, care nu capătă neapărat tonalități de manifest, notele defensive conținându-se implicit în invocările jucăuș-șfichiuitoare ale eternei relații om-natură, această carte oferă un splendid spectacol al limbajului și versificației. Făcând școală bună la Barbu, Arghezi, Dimov, Brumaru și Foarță, Florin Dumitrescu anulează granițele dintre registrele stilistice și, cu dezinvoltură și virtuozitate, pune alături mursecătura de stupoare, lasă să rimeze prișnițele cu coropișnițele, nautilii cu cochilii și jeleul cu eul supraeul, creează holorime, comite gesturi oximoronice descoperind îngeri zăluzi sau include în categoria firescului acțiunea de tămâiere a hardului – toate acestea, transpuse în ritmuri ce imită fie tonalitățile înălțătoare ale odei sau imnului, fie cântul tânguios al doinei, fie rostirea incantatorie a descântecului.

Replică dată receptării clișeizate a uneia dintre marile teme ale poeziei din toate timpurile și, totodată, îndemn la regândirea principiilor de coexistență a noastră cu nonumanul, Sentimentul naturii este, întâi și-ntâi, o carte în care esteticul asimilează elegant ideologicul, lăsând poezia să emane frumusețe.

Lucia Țurcanu


Înrudit structural și prin dexteritate cu acei patru-cinci mari poeți autohtoni care au împins jocul lexical dincolo de limitele convenționale ale spectacularului prozodic, Florin Dumitrescu revine cu un setlist lirico-imagistic indubitabil eclatant. Sentimentul naturii, rezonând la frecvențele unui trecut inocent-ecocentric, de comunicare genuin-simbiotică, e aici animat de incursiunile îndrăznețe ale umanului în regnurile vegetal și animal. Uluitor e nu numai felul cum incantațiile poematice iau, deseori, forma unor negocieri în filigran protoplasmatic (agitând taxonomia, precum și sediul celor mai intime nostalgii, ca pe un glob cu zăpadă), ci și că ele, înainte de a marșa pe ideologie, reușesc să-și detoneze, cu asupra de măsură și dezinteresat, catharsisul. De o oralitate aproape interactivă, partiturile solare pe care naturalul și sinteticul existențial, reverberate «peste vremi», se îngână și-și răspund ar trebui să reprezinte pentru mai tinerele generații de versificatori dacă nu obiecte de pelerinaj estetic, barem, întru ferigire, refrene de evocat în momente de cumpănă.”

Mihók Tamás


joi, 9 noiembrie 2023

Institutul Blecher, ediția 288

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 12 noiembrie 2023, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Lena Chilari și Nelu Antocian.


Lena Chilari (n. 1995, Pepeni, Raionul Sângerei) a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. A debutat cu volumul o cană de noviciok la bătrânețe (2020), pentru care a primit la Chișinău Premiul pentru debut în literatură, în cadrul Galei Premiilor „B. P. Hasdeu”. Educatoare, performer și organizatoare de evenimente poetice, Lena Chilari pregătește revenirea cu un nou volum.
Nelu Antocian (n. 2004, Chișinău) studiază Litere (engleză-germană) la Universitatea de Vest din Timișoara.

Moderatori: Claudiu Komartin și Anastasia Gavrilovici

marți, 7 noiembrie 2023

Sâmbătă, la Cărturești Verona

 


Revista „Poesis internațional”, în parteneriat cu Institutul Polonez și PEN România, vă invită sâmbătă 11 noiembrie 2023, de la ora 18:30, în librăria Cărturești Verona, la o discuție în jurul volumului 31 (1/2023).
Vor participa Radu Vancu, Ioana Diaconu-Mureșan, Marina Ilie, Claudiu Komartin, pornind de la textele semnate în „Poesis internațional” de scriitorii Aleksander Wat, Oxana Zabujko și Roman Honet.


marți, 31 octombrie 2023

„Anul tigrului de apă”, de Ligia Keșișian

 


Anul tigrului de apă este, în cele din urmă, un jurnal ținut cu grijă la un punct de frontieră dezafectat, de un grănicer care nu mai cere de multă vreme pașapoartele celor care trec granița dintre cele două țări: țara realului și țara imaginarului. Așa se face că personaje, lucruri, întâmplări din cele două ținuturi se amestecă imprevizibil, conviețuiesc, se complică și se explică unele prin altele, într-o devălmășie pașnică. Pe această contrabandă între real și imaginar este clădită lumea poeziei Ligiei Keșișian și versurile sale sunt ca niște ferestre plutind deschise pe suprafața unui lac liniștit, în zidul orizontal de apă.” (Ion Mureșan)


vineri, 27 octombrie 2023

Institutul Blecher, ediția 287

 


La ediția 287 a Institutului Blecher citesc în premieră patru tineri poeți nedebutați din București, Suceava și Timișoara: Irina Francisca Ion, Alexandru-Codruț Ivașcu, Alexia Plăcintă și Răzvan Stoicovici. Duminică 29 octombrie 2023, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Place (Str. Doamna Chiajna 26, sector 3).


vineri, 20 octombrie 2023

Marți, la Chișinău

 

Pentru a șaptea oară la Chișinău (prima a fost în 2010  ar fi trebuit să fie 2009, când a apărut Un anotimp în Berceni, dar am fost împiedicat de protestele din primăvara aceea, numite și „Revoluția tinerilor”), voi merge în câteva școli, iar marți 24 octombrie, de la 18.15, am o lectură la Librăria din Centru. Am mai participat la una dintre „serile poetice” organizate la cunoscuta librărie de pe Bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, în urmă cu șase ani – acolo, tipicul e ca invitatul să invite la rândul său cinci poeți: în octombrie 2017 i-am avut alături de mine pe Irina Nechit, Em. Galaicu-Păun, Iulian Fruntașu, Dumitru Crudu și Moni Stănilă, iar marți mă voi sprijini pe Marcela Benea, Nicolae Popa, Ion Buzu, Artiom Oleacu și Dumitru Fanfarov. Poeți unul și unul, care vor participa astfel la târzia lansare a volumului publicat toamna trecută, Inoculare. Hore pentru zădărnicirea combaterii, parcă cea mai defavorizată carte a mea (poate și din cauza formulei / a temei, poate și fiindcă am fost eu prins cu atâtea altele încât nu am avut timp să o plimb mai mult). Oricum, întoarcerea la Chișinău e mereu ceva ce mă pune în mișcare și îmi ascute simțurile pohetice.



joi, 12 octombrie 2023

Institutul Blecher, ediția 286



 

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 15 octombrie 2023, de la ora 18:30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Bogdan-Alexandru Petcu și Simona Sigartău. 

Bogdan-Alexandru Petcu (n. 1995), poet și librar cu studii neterminate de Filosofie, a publicat unul dintre cele mai bine primite debuturi din ultimii ani, Transcender (Charmides, 2022).
Simona Sigartău (n. 1993) a studiat Literatură Română și Literatură Universală și Comparată la Cluj și este doctor în Filologie cu o lucrare despre comunitățile periferice în proza românească de după 2000.

Moderator: Claudiu Komartin

luni, 2 octombrie 2023

Miercuri, la Suceava

 


Voi ajunge din nou la Suceva, unde voi citi miercuri 4 octombrie, de la ora 16, în cocheta aulă a Colegiului Național „Petru Rareș”, în compania unor poeți consacrați, precum și a câtorva dintre tinerii premiați în cadrul celei de-a 30-a ediții a Festivalului „Nicolae Labiș”.


miercuri, 27 septembrie 2023

Institutul Blecher, ediția 285

 


La a treia ediție a Institutului Blecher din toamna asta vin să citească poetul croat Marko Pogačar și poetul maghiar transilvănean André Ferenc. Lui Marko i-a apărut astă vară la Casa de Editură Max Blecher volumul Ucenicul soarelui, tradus de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić, iar Ferenc se întoarce la București, unde a avut în ultima vreme câteva lecturi și slamuri apreciate. Cei doi vor citi împreună pentru a doua oară anul acesta, după ce au mai făcut-o în iulie la Festivalul „Poezia e la Bistrița”. Duminică 1 octombrie, de la 18.30, la Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, sector 3).


sâmbătă, 23 septembrie 2023

La Bruxelles, Festivalul EuropaNova

 

     Dacă sunteți în Bruxelles și aveți jinduri poetice, voi fi la Festivalul EuropaNova „Pământuri mitice” luni, de la ora 18, la Clos du Parnasse, 11E, în Ixelles.


duminică, 17 septembrie 2023

Institutul Blecher, ediția 284

 


Un bărbat bine, care nu își arată vârsta, un bonom și un tonic gata oricând să-ți sară în ajutor, un om care iubește viața, și de aceea nu se dă-napoi nici de la râs, nici de la plâns, nici de la împărtășit cele trăite: așa mi s-a înfățișat la primele noastre întâlniri Goran Simić. Probabil că Goran, de-abia reîntors în orașul său după optsprezece ani prin străini, încerca să atenueze posibilele șocuri pe care le-aș fi putut avea în cele trei săptămâni petrecute la Sarajevo. Mai ales că eram dărâmat și mă temeam la fiecare pas că mă voi pierde. Și, într-adevăr, orașul m-a emoționat și m-a tensionat în destule momente – un loc în care mai multe decât cicatricile sunt doar rănile deschise. Despre ele scrie Simić în poezia lui, despre sursa ororii, despre memorie și imposibila reîntoarcere, cu sensibilitatea dublată de un nerv etic pe cât de treaz, pe-atât de vulnerat. Traducerea poeziei sale în românește, pe care mi-am promis să o realizez de-ndată ce am descoperit-o, în vara lui 2013, îmi produce genul acela de bucurie pe care nu o resimți decât în prezența frățietății și a poeziei ispășitoare.

Ne vedem cu Goran Simić și cu tânăra poetă Anca-Ioana Câdă duminică 17 septembrie, de la 18.30, la Hidden, unde vom lansa împreună cu Anastasia Gavrilovici cartea pe care i-am tradus-o lui Goran, Războiul s-a terminat, dragostea mea.
Goran Simić s-a născut în 1952 la Vlasenica, pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Considerat un important poet al fostei Iugoslavii, a trecut prin experiența tumefiantă a asediului orașului Sarajevo. A emigrat cu familia în Canada în 1995, unde a început să scrie în limba engleză, fiind comparat cu Iosif Brodski și Zbigniew Herbert. A scris numeroase volume de poezie și proză scurtă, precum și texte teatrale și librete de operă, fiind prezent în notabile antologii internaționale, printre care Scanning the Century: The Penguin Book of Twentieth Century Poetry. S-a întors la Sarajevo în 2013.
Antologia Războiul s-a terminat, dragostea mea cuprinde poeme apărute în trei volume de la începutul acestui secol: Immigrant Blues (2003), From Sarajevo, with Sorrow (2005) și Sunrise in the Eyes of the Snowman (2010).

joi, 14 septembrie 2023

Vineri, la Muzeul „Ion Jalea” din Constanța

 

Mâine, de la ora 18, la Muzeul „Ion Jalea” din Constanța, un spațiu frumos și primitor în care mă întorc după paisprezece ani (și unde e în perioada asta o expoziție cu lucrările admirabilului sculptor Aurel Vlad). Vom lansa numărul 11 al lunarului „Tomis”, vom discuta pe tema „Trădarea intelectualilor”, se va recita poezie.


miercuri, 13 septembrie 2023

Goran Simić, „Războiul s-a terminat, dragostea mea”

 

 

Goran Simić s-a născut în 1952 la Vlasenica, pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Considerat un important poet al fostei Iugoslavii, a trecut prin experiența tumefiantă a asediului orașului Sarajevo. A emigrat cu familia în Canada în 1995, unde a început să scrie în limba engleză, fiind comparat cu Iosif Brodski și Zbigniew Herbert. A scris numeroase volume de poezie și proză scurtă, precum și texte teatrale și librete de operă, fiind prezent în notabile antologii internaționale, printre care Scanning the Century: The Penguin Book of Twentieth Century Poetry. S-a întors la Sarajevo în 2013.

Antologia Războiul s-a terminat, dragostea mea cuprinde poeme apărute în trei volume de la începutul acestui secol: Immigrant Blues (2003), From Sarajevo, with Sorrow (2005) și Sunrise in the Eyes of the Snowman (2010).


sâmbătă, 9 septembrie 2023

Institutul Blecher, ediția 283

 


L-am citit mai întâi pe Miroslav Holub în „Modern Poetry in Translation”, revistă de poezie fondată-n 1965 de Ted Hughes și Daniel Weissbort cu care am colaborat ca traducător într-un număr de acum zece ani, transpunând în limba engleză împreună cu Stephen Watts câteva poeme de Gellu Naum și Mariana Marin, ceea ce mi s-a părut atunci (și cred și acum că a fost) o realizare prețioasă (măcar pentru mine, și tot).
Holub apăruse cu un grupaj în primul număr din „MPT” (care, între altele fie spus, a constituit o inspirație și un model greu de atins pentru munca mea cu „Poesis internațional”), iar către sfârșitul deceniului trecut l-am putut citi pe remarcabilul poet și om de știință ceh prin intermediul masivei traduceri în limba engleză Poems Before & After (ediția definitivă din 2006, de la Bloodaxe). Și, cu toate că mai nimic nu părea să mă lege de Holub, lectura poemelor sale (a căror traducere în engleză aveam să aflu ceva mai târziu câte hibe și scăpări are) m-a tensionat creativ, obligându-mă să-l traduc. Primele încercări au fost, inevitabil, pline de imprecizii (pe care vreau să cred că le-am compensat cât de cât prin pasiune, exigență și prin experiența mea de traducător, iar aceste poeme au apărut în „Poesis internațional” nr. 24 / 2019), însă nu aveam s-ajung să traduc o întreagă antologie fără ajutorul Jiřinei Vyorálková, care mi-a lămurit o mulțime de lucruri ce țin de un imaginar poetic care combină suprarealismul, absurdul, mitologicul și limbajul științific și de alcătuiri semantice greu de deslușit și de transpus în românește fără o cunoaștere intimă a limbii cehe.
A ieșit Noi, cei care am râs (Poeme alese 1958-1998), o colecție de 100 de poeme care apare la Casa de Editură Max Blecher cu ocazia centenarului acestui tip foarte interesant și provocator, nici modernist, nici chiar postmodernist, nici pactizant, nici opozant al regimului comunist cehoslovac, și pe care o vom lansa la prima ediție din toamna asta a Institutului Blecher, cu trei zile înaintea aniversării a o sută de ani de la nașterea lui Miroslav Holub. Adică duminică 10 septembrie, de la ora 18.30, la Hidden (Str. Doamna Chiajna 26, sector 3), cu participarea Jiřinei Vyorálková, a cărei traducere în cehă a „Crailor de Curtea Veche” stă să apară, și care vine special de la Praga pentru Noi, cei care am râs – cu concursul Centrului Ceh din București.
Începem astfel cel de-al 15-lea an al clubului, curioși ce vom mai descoperi și lansa în perioada următoare.

joi, 31 august 2023

„Noi, cei care am râs. Poeme alese (1958-1998)” de Miroslav Holub

 


„O trudă de două milioane de ani”


Întârziată cu câțiva ani de o pandemie, iar apoi de o mulțime de lucruri care au tot apărut și nu s-au lăsat amânate, antologia Noi, cei care am râs apare la împlinirea a o sută de ani de la nașterea lui Miroslav Holub (13 septembrie 1923 – 14 iulie 1998), strălucit om de știință și poet ceh pe care cititorii români au ocazia să îl descopere la o jumătate de secol de la momentul în care faima sa depășise granițele Cehoslovaciei, poezia acestuia fiind tradusă în mai bine de treizeci de limbi, în special lumea anglo-saxonă descoperindu-l prin intermediul traducerilor lui Ewald Osers și George Theiner (1967), respectiv Ian și Jarmila Milner (1971), ca pe o personalitate de prim rang a vremii sale.

Selecția pe care am realizat-o și transpus-o în românește împreună cu Jiřina Vyorálková cuprinde o sută de poeme din paisprezece volume publicate între 1958 și 1998 – anul morții lui Holub și, printre altele, al realegerii lui Václav Havel ca președinte al Cehiei – și a fost gândită astfel încât să surprindă o imagine ilustrativă a unei opere poetice întinse și substanțiale.

Desigur, această carte ar fi avut un alt impact dacă ar fi apărut cu patruzeci sau chiar cu douăzeci și cinci de ani în urmă, însă recuperarea unui poet atât de original și de greu încadrabil este și justă, și necesară când constați că textele și-au păstrat prospețimea și autenticitatea în pofida schimbărilor de paradigmă, de mode și modele literare; transformările prin care trec societățile și limbajul, căderea în desuetudine (sau, dimpotrivă, consacrarea) unor coduri și stilistici specifice altei epoci fac cu atât mai relevante, de nu chiar revelatoare, o viziune și o poetică de coerența și consistența pe care opera lui Miroslav Holub și le-a revendicat.

Publicând între 1958 și 1963 șapte volume bine primite și receptate, Miroslav Holub se impusese deja la începutul anilor ‘60 ca o personalitate puternică și înnoitoare a poeziei cehoslovace. Absolvent de Medicină (1953), Holub și-a luat în anul în care a debutat cu Tura de zi doctoratul la Institutul de Microbiologie al Academiei de Științe Medicale. Cariera sa ca patolog și imunolog a fost la fel de eclatantă precum cea în domeniul literar: autor a 130 de articole științifice și a trei monografii, participant la conferințe și simpozioane internaționale, M.H. a fost întotdeauna disputat de cele două ocupații ale sale, pe care le vedea ca fiind în esență similare, cu toate că între ele există, după cum mărturisea, o relație dificilă: „În cercurile științifice, încerc să ascund faptul că scriu versuri. Oamenii de știință tind să fie suspicioși față de poeți; ei simt că poeții sunt cumva iresponsabili.”

Dacă, într-o primă fază, poemele lui Holub demonstrează versatilitate și inteligență ironică, având o dimensiune satirică pusă în operă prin intermediul alegoriei și al fabulei, cotitura descumpănitoare a țării după Primăvara de la Praga, înăbușită în august 1968 de trupele Pactului de la Varșovia, va orienta scrisul lui Holub către o viziune mult mai încruntată, în care se infiltrează scepticismul și o încrucișare mereu neliniștitoare între suprarealism și absurd. Un rol determinant îl joacă limbajul științific, cu care poetul își perfuzează textele, alternând răceala raționalistului cu jerbele metaforice ale unui imagist pasional. Tot mai stilizat și mai complex sintactic și semantic, poemul problematizează în dimensiune etică, încărcătura dramatică a acestor texte fiind în nedezmințit acord cu ceea ce polonezul Zbigniew Herbert numea „sentimentul responsabilității pentru conștiința umană”.

Rămas în afara volumelor, poemul intitulat „Praga lui Jan Palach” făce referire directă la protestul extrem, cu dimensiune sacrificială, al tânărului Jan Palach (1948-1969), rămas un gest istoric de revoltă împotriva abuzului totalitar sovietic la care Cehoslovacia a fost supusă. Citit astăzi, textul dedicat lui Palach (pe care l-a publicat în revistă la patru zile de la moartea acestuia) pare să fie o răscruce în opera poetică a lui Holub. Cele șapte volume pe care poetul Nașterii lui Sisif le-a scris între 1969 și 1998 afirmă, odată cu toate achizițiile poetului ajuns la deplina maturitate, o conștiință lucidă și neconcesivă, devotată până la capăt idealurilor umaniste și alerteții intelectuale a cuiva în scrisul căruia au încăput, dintr-o necurmată pasiune pentru investigarea sufletului omenesc, mitologia, științele medicale, paleontologia, istoria și filosofia.

Publicarea acestei antologii restrânse, dar – credem noi – reprezentativă pentru universul, temele și explorările marelui poet ceh Miroslav Holub ar putea constitui un prețios punct de inflexiune în relația destul de firavă dintre poezia românească și poezia cehă de ieri și de azi.


marți, 29 august 2023

Pe marginea unei controverse recente

 


PEN România a urmărit cu atenție discuția amplă din jurul romanului lui Bogdan-Alexandru Stănescu, „Copilăria lui Kaspar Hauser”, declanșată de un articol al lui Valeriu Nicolae din „Libertatea”.
Cu toate că unii comentatori au dedus că domnul Nicolae îl acuză pe domnul Stănescu de rasism, articolul e limpede: ceea ce pune în discuție dl Nicolae nu este atât dreptul artei de a descrie medii și personaje rasiste, ci dreptul etic al juriilor de a premia astfel de obiecte artistice. De asemenea, dl Nicolae derivă din această întrebare centrală una secundară: există oare minorități pentru care e tolerată o astfel de reprezentare (în speță, minoritatea romă)? Și, convers: există oare minorități care au reușit să impună o protecție, eventual prin mijloace punitive, în fața unor astfel de reprezentări?
Aceasta e așadar întrebarea centrală din articolul domnului Nicolae: e acceptabil etic să fie premiate obiecte artistice care conțin medii/personaje rasiste? Cu întrebarea secundară: au cumva juriile și mediile artistice tipuri diferite de toleranță în funcție de diferitele minorități reprezentate in astfel de moduri degradante?
PEN România consideră că o astfel de discuție este validă. Ea s-a purtat, și se poartă încă, în culturi care au ajuns la un grad de auto-conștientizare și de maturitate a lucidității care le permite să își chestioneze critic trecutul, cu toate abominațiile lui – printre care, firește, și rasismul.
În astfel de culturi, a produce obiecte artistice care descriu medii/personaje rasiste nu este câtuși de puțin un gest blamabil sub raport etic. Dimpotrivă, acest efort al artistului este văzut de regulă ca parte din efortul general al societății de a își chestiona critic trecutul. Mai mult, culturile acestea își premiază la rândul lor artiștii (y compris scriitorii) care reușesc să construiască astfel de obiecte artistice la standarde estetice ridicate. Așa cum au reușit, de pildă, Philip Roth în „Complotul împotriva Americii” – în care imaginează o victorie electorală a nazismului în Statele Unite, sau Toni Morrison în „Beloved” – care chestionează sclavia în Statele Unite dinaintea Războiului Civil.
E firesc ca minoritățile reprezentate negativ în astfel de romane să simtă revoltă și suferință în fața unor asemenea reprezentări – cum, de altfel, e firesc să fie revoltat și îndurerat orice om realmente democrat, indiferent de originile lui etnice și rasiale. Dar revolta și suferința sunt parte necesară din procesul de chestionare critică a trecutului; ele indică faptul că ne-am dezvoltat receptori critici în fața acestor orori – și că, cel mai probabil, am ști să le recunoaștem și să reacționăm mai eficient împotriva lor în viața reală decât au făcut-o antecesorii noștri istorici.
Scriitorii (și artiștii în general) trebuie să aibă libertatea de a (re)crea astfel de lumi și de personaje. Atât victime ale acelor orori (cum se întâmplă în romanul citat al lui Toni Morrison), cât și generatori ai ororilor (cum se întâmplă în romanul lui Roth). E, cu cuvintele lui Toni Morrison însăși dintr-o carte despre „whiteness and literary imagination”, egal de important să reprezentăm atât victime, cât și abuzatori – pentru a înțelege în ce fel ideologiile răului modifică gândirea și imaginația. Arta ne oferă această șansă enormă – pe care nu trebuie cu nici un chip să o pierdem.
A interzice artei să vehiculeze astfel de reprezentări, într-adevăr scandaloase, duce în mod direct nu doar la sărăcirea patrimoniului nostru de imaginație și de cunoaștere – ci la lumi cenzoriale care devin universuri de exterminare. Este convingerea lui Salman Rushdie, exprimată aproape în acești termeni în „Limbajele adevărului”. Artistul trebuie să își facă pe cât poate mai precis și mai intens munca de reprezentare a ororii – fără a fi obligat în vreun fel să se detașeze didactic și pedagogic de ea. Ne revine nouă, cititorilor, sarcina etică de a contempla răul reprezentat – și de a trage concluziile de rigoare. Nici Toni Morrison, nici Philip Roth, nici alți artiști majori (scriitori, regizori etc.) nu au procedat altfel: nu s-au comportat profesoral și didactic compunându-și operele, nu și-au întrerupt periodic romanele sau filmele pentru a explica cititorului/spectatorului ce anume e reprezentat în obiectul artistic, și în ce scop, și ce concluzii ar trebui să tragă etc. Ci au construit cât au putut mai veridic obiectul artistic, mizând pe inteligența și simțul etic al fiecărui cititor/spectator în parte.
Iar cititorii au știut să vadă – și juriile au știut să premieze.
Întrebarea domnului Valeriu Nicolae își găsește așadar răspunsul în practica acestor culturi cu tradiție mai consistentă decât a noastră în chestionarea critică a propriului trecut: da, artiștii au voie să vehiculeze reprezentări ale unui trecut rasist, cu toată constelația de reprezentări scandaloase ale respectivei orori descrise. Da, juriile pot premia astfel de obiecte artistice, fără să ceară artistului o disociere explicită de oroarea reprezentată.
Ceea ce înseamnă că nu, domnul Bogdan-Alexandru Stănescu nu e rasist. (Ceea ce domnul Nicolae, de altfel, nici n-a afirmat vreodată.) El este un artist care a reprezentat un astfel de mediu – suficient de convingător artistic pentru ca un juriu sau mai multe să îl premieze.
Cât privește a doua întrebare, despre posibila diferență de tratament autohton între obiectele artistice care vizează reprezentări scandaloase ale minorității evreiești, PEN România observă că, în alte culturi, astfel de romane (ca să rămânem la literatură) au fost produse – ca să ne referim doar la câteva exemple de vârf, amintim „Operațiunea Shylock” de Philip Roth, „Cimitirul din Praga” de Umberto Eco, „Binevoitoarele” lui Jonathan Littell. Au fost primite și cu reacții adverse, absolut normale, cum spuneam – ele sunt un indicator al reactivității civice și etice la temă și trebuie înțelese ca atare. Dar au fost, de asemenea, și premiate. În ce privește mediul literar autohton, PEN România nu are cunoștință de cazuri similare – și, în orice caz, nu poate răspunde în numele unor jurii. Sperăm doar că, atunci când va fi cazul, juriile românești să procedeze cu competența și onestitatea celor din culturile la care ne-am referit. Ar fi, și acesta, un bun indicator al maturizării noastre culturale.
PEN România speră că vom ajunge și în cultura română la un grad cât mai înalt de auto-conștientizare și de chestionare critică a trecutului. Pentru aceasta, e nevoie ca artiștii să aibă curajul de a ataca astfel de teme sensibile. Și de a avea siguranța faptului că, dacă o fac, nu vor fi tratați drept rasiști sau filo-totalitari etc. În același timp, PEN România militează pentru dreptul oricui de a reacționa critic la obiectul artistic – atâta vreme cât reacția va privi obiectul, și nu artistul. Libertatea de expresie trebuie să fie deopotrivă a artistului și a consumatorului de artă. Ea nu trebuie niciodată exercitată prin etichetarea și stigmatizarea celuilalt (fie el scriitor sau cititor).
De aceea, PEN România va apăra întotdeauna dreptul artiștilor de a trata cu toate mijloacele artei lor orice teme consideră de cuviință. Ei vor produce prin aceasta artă bună sau proastă; dar nu vor deveni rasiști sau filo-totalitari, după cum istoricul care reconstituie orori istorice nu devine un avocat al acestora. În mod similar, PEN România apără dreptul cititorului de a se exprima liber, fără să fie stigmatizat pentru opiniile lui privitoare la obiectul artistic. Arta nu poate funcționa decât în mediul libertății depline – deopotrivă a scriitorilor și a cititorilor.

joi, 10 august 2023

Sâmbătă și duminică, ASTRA Poetic la Sibiu

 

Sâmbătă și duminică voi fi la Sibiu pentru a doua ediție a ASTRA Poetic. Întâlnirile se vor ține, desigur, la Muzeul ASTRA, adică-n Pădurea Dumbrava (în aer liber). Sâmbătă de la ora 17 voi citi poezie alături de Anastasia Gavrilovici, Rita Chirian și Dan Coman, iar duminică de la aceeași oră vom lansa recentul Kaddish al lui Radu Vancu și numărul 31 (1/2023) al revistei „Poesis internațional”, cu participarea specială a actorului, cântărețului (într-un cuvânt: performerului) Claudiu Fălămaș. Tot duminică vor mai citi poezie Teodora Coman, Simona Sigartău și Andrei Zbîrnea.




vineri, 21 iulie 2023

Sâmbătă, poezie și jazz, la Daravere și Zadar

 


Sâmbătă, care se anunță a fi cea mai călduroasă zi din 2023, voi rosti poezie alături de Șerban Mihalache, de la 19.30 la Daravere (Piața Haralambie Botescu nr. 2), iar de la 21 după colț, la Zadar (Str. Mircea Vulcănescu, 23), unde mai apoi vor cânta Călin Torsan și Marius Achim, adică multumult.


joi, 20 iulie 2023

Vineri, la Constanța


 

Vineri 21 iulie, de la ora 17, în Doors (Str. Traian nr. 68A, Constanța), voi citi împreună cu Mugur Grosu cu ocazia lansării nr. 9 / iulie 2023 al revistei „Tomis”.


duminică, 16 iulie 2023

„Ucenicul soarelui”, de Marko Pogačar

 


Cu Ucenicul soarelui (Casa de Editură Max Blecher, 2023), apărută în Croația acum șase ani sub titlul Zemlja, zemlja și tradusă excelent în limba română de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić, unul dintre cei mai buni poeți europeni ai generației sale, Marko Pogačar, vine la festivalul „Poezia e la Bistrița” de anul acesta. Salutat la debutul din 2006 ca o revelație și un poet de forță imagistică și inventivitate lexicală, supranumit la douăzeci și ceva de ani „Rimbaud al poeziei croate”, Pogačar rămâne un iconoclast capabil de neașteptate însuflețiri în fața unei dimineți „frumoase precum o ghilotină cuprinsă de flăcări”.


vineri, 30 iunie 2023

Marți 4 iulie, în amintirea lui Adrian Diniș

 


În ziua în care Adi ar fi împlinit 37 de ani, cu două săptămâni înaintea comemorării de 5 ani de la trecerea sa dintre noi, ne întâlnim să vorbim despre el și să citim din poezia pe care ne-a lăsat-o, adică din Toate zborurile au fost anulate (Casa de Editură Max Blecher, 2020).


luni, 26 iunie 2023

Avalanșa e pe sfârșite. Antologie de poezie islandeză contemporană


 

       Una dintre direcțiile pe care le-am considerat de primă importanță când am pornit Casa de Editură Max Blecher a fost poezia străină în traducere, așa încât am căutat să publicăm, pe lângă volume individuale, antologii din diverse literaturi contemporane care să ofere o imagine a unor spații lingvistice și culturale pe care le cunoaștem, din punct de vedere poetic, puțin sau deloc. La drept vorbind, dincolo de evidența că avem de douăzeci și ceva de ani încoace posibilitatea, unică în istorie, să găsim pe net o profuziune de cunoștințe ce pot da impresia înșelătoare că ne informează „în timp real” cu tot ce se întâmplă lângă noi și aiurea (inclusiv fluvii de literatură mai bună sau mai puțin bună din întreaga lume, în care e greu să te orientezi oricât de meticulos ai fi), selecția autorilor, plasarea în context și mai ales traducerea lor în românește rămân foarte importante pentru o privire coerentă asupra lucrurilor.
       Avalanșa e pe sfârșite. Antologie de poezie islandeză contemporană este a șaptea carte de acest fel apărută la Casa de Editură Max Blecher după Colonia poetică (2011), Lumina ultimei zile (2014), liniște, pace, perversiuni, heppiend (2016), Aviz generațiilor viitoare (2019), Către Saturn, înot (2021) și Salutare, barbarilor! (2022). Vorbim despre o antologie de 150 de pagini care cuprinde grupajele a doisprezece poeți islandezi de astăzi născuți între 1961 și 1992 (Gyrðir Elíasson, Sjón, Kristín Ómarsdóttir, Gerður Kristný, Ragnar Helgi Ólafsson, Sigurbjörg Þrastardóttir, Eiríkur Örn Norðdahl, Kári Tulinius, Magnús Sigurðsson, Bergþóra Snæbjörnsdóttir, Fríða Ísberg și Brynja Hjálmsdóttir), în traducerea Ioanei Miron. Dintre ei, Sjón este singurul care a fost anterior publicat în limba română, fiind poate cel mai proeminent scriitor islandez al ultimelor decenii.


vineri, 26 mai 2023

Casa de Editură Max Blecher la Bookfest și Institutul Blecher, ediția 279

 



Casa de Editură Max Blecher merge la târgul de carte Bookfest cu cele două cărți noi publicate în primăvara asta, candelabre în valul artificial de Alexandru Funieru și Kaddish de Radu Vancu, precum și cu două reeditări, Resursa Olgăi Ștefan și Autoportret în flama de sudură. De asemenea, de vineri se va găsi la stand „Poesis internațional” 31 (1/2023). Facem și lansări, c-așa e-n tenis:
* vineri de la ora 19: Resursa & Autoportret în flama de sudură. Vorbesc Cristina Ispas și Victor Cobuz
* sâmbătă de la 14.30: Kaddish. Cuvântează Octavian Soviany
* sâmbătă de la 15.30, candelabre în valul artificial, cu participarea lui Florin Dumitrescu
* duminică, lansare neîntreruptă, cât e ziua de lungă, la „Poesis internațional” nr. 31
De asemenea, Institutul Blecher, ediția 279, duminică seara de la ora 20, în Hidden (str. Doamna Chiajna 26), cu Valery Oișteanu, Mihók Tamás și Daniela Vizireanu.

marți, 23 mai 2023

„Poesis internațional” 31 (1/2023)

 


       Deși familiarizat cu literatura polonă a veacului trecut și a începutului de secol XXI (care a dat numeroși scriitori de anvergură, printre care cinci nobelizați între 1905 și 2018), am aflat doar recent de remarcabilul intelectual și poet Aleksander Wat – al cărui nume e posibil să-l fi întâlnit de-a lungul timpului, însă în absența traducerilor în limba română nu l-am perceput ca pe o personalitate de anvergură care i-a precedat pe mult mai cunoscuții Miłosz, Różewicz, Szymborska, Herbert sau Zagajewski. Menționarea sa la superlativ în Thinking the Twentieth Century, convorbirile ultime ale lui Tony Judt cu Timothy Snyder, m-a trimis de îndată la Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european, apărută și la noi acum nouă ani în traducerea lui Constantin Geambașu. Lectura acestui volum masiv și fascinant ce rezumă un destin și o epocă mi-a impus o figură excepțională, de mare erudiție și claritate a reflecției, nemaivorbind de formidabila memorie a lui Aleksander Wat. Descoperind apoi, prin intermediul câtorva traduceri în engleză, poezia și proza de tinerețe a polonezului, am realizat că Dosarul cu care se deschide numărul 31 din „Poesis internațional” ar putea fi o introducere consistentă (care să conducă poate, în viitorul apropiat, la publicarea în volum a literaturii sale) pentru cititorii români, puterea de atracție a modernismului ilustrat de Wat fiind, intuiam, neîndoielnică odată ce te cufunzi în rețeaua subtilă și minuțios întocmită de teme, obsesii și explorări din Bezrobotny Lucyfer, Wiersze śródziemnomorskie și Ciemne świecidło. Le datorăm foarte competentelor poloniste Ioana Diaconu-Mureșan și Marina Ilie (care duc mai departe munca eminentului traducător și profesor Constantin Geambașu) versiunile în românește ale textelor lui Aleksander Wat apărute în „Poesis internațional”.
       O mențiune peste care nu se poate trece în prezentarea acestui număr: eseul Oxanei Zabujko, tradus anterior și publicat în 22 de țări, în contextul în care războiul din Ucraina se desfășoară deja de cincisprezece luni, principala sa urmare fiind cu totul alta decât crezuse în februarie 2022 țarul kaghebist de la Kremlin – națiunea ucraineană s-a redefinit în forță sub presiunea invaziei rusești și se găsește astăzi pe un drum sigur, care este cel al democrației și europenității.
       Pe lângă acestea, numărul 31 conține textele a optsprezece poeți din România, Statele Unite ale Americii (grupajul Louisei Glück prefigurează apariția, anul viitor, a unei antologii ce va cuprinde poezia acesteia dintre 1962 și 2012 în traducerea Anastasiei Gavrilovici), Olanda, Suedia, Danemarca, Norvegia, Slovenia, Lituania, Polonia și Australia, proza Daciei Maraini despre Pier Paolo Pasolini, articole și cronici de carte, de film și de artă, evocarea făcută de celebrul fotograf Cato Lein predecesorului său Lütfi Özkök la o sută de ani de la nașterea acestuia din urmă...
       „Poesis internațional” a intrat în cel de-al 13-lea an de existență și trebuie să admitem că nu este chiar un adolescent tipic al zilelor noastre.


vineri, 12 mai 2023

Institutul Blecher, ediția 278

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 7 mai 2023, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Anastasia Gavrilovici, Andrada Strugaru și Ioan Matei Rusu. În cadrul întâlnirii va fi prezentat 

Anastasia Gavrilovici (n. 1995) a absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava, Facultatea de Litere a Universității București, studii de masterat la CESI, iar în prezent face un doctorat cu tema „Discursul poetic la feminin în România. Între literatură și ideologie”. A fost redactor-șef adjunct la „Alecart”, apoi redactor „Z9”, iar în prezent este în colegiul de redacție al „Poesis internațional”. A publicat Industria liniștirii adulților (2019, 2021) și traduce din engleză și spaniolă (Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal, Louise Glück)

Andrada Strugaru (n. 2002) a absolvit Colegiul Național din Iași, fiind în timpul liceului redactor-șef adjunct al „Alecart”. În prezent este studentă în anul II la Litere în cadrul Universității „Al. I. Cuza” și coordonează Clubul Alecart. A publicat în „Timpul”, „Apostrof”, „Z9”.

Ioan Matei Rusu (n. 2004) este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Iași. A publicat în „Euphorion”, „Tomis” și pe platformele „O mie de semne” și „Revista Golan”.

Moderator: Claudiu Komartin