Institutul Blecher 70

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 24 februarie 2013, de la ora 19:00, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Marin Mălaicu-Hondrari și Cătălina Matei.

Marin Mălaicu-Hondrari (n. 1971, Sângeorz-Băi) este unul dintre cei mai apreciați scriitori din ultimul deceniu. A debutat în volumul colectiv Camera (1995, împreună cu Dan Coman și Florin Partene). A publicat Zborul femeii pe deasupra bărbatului (2004), căruia i-au urmat volumul de poezie La două zile distanță (2011) și romanele Cartea tuturor intențiilor (2006, 2008) și Apropierea (2010). Prezent în antologiile Compania poeților tineri (2011) și Cele mai frumoase poeme din 2011 (2012). Este anunțată ecranizarea romanului Apropierea, în regia lui Tudor Giurgiu.

Cătălina Matei (n. 1988, București) a absolvit Academia de Muzică din București și Facultatea de Litere a Universității București, precum și un masterat în Teoria literaturii și literatură comparată. A câștigat mai multe premii și mențiuni la concursuri pentru poeți nedebutați și a susținut, începând din 2010, lecturi publice la AtelieRelaționale, Institutul Blecher și Cenaclul Universitas.

Un ghiolban

Când mă uit la el, îmi dau seama cât de grea și de dureroasă a fost trecerea la postura bipedă.

Poesis international 11 la Institutul Cervantes

Institutul Cervantes din București și revista Poesis international vă invită miercuri, 20 februarie 2013, de la ora 18.30, în Sala Auditorium a Institutului (Bd. Regina Elisabeta, nr. 38, București) pentru prima ediție a Întâlnirilor „Poesis international”.

În cadrul evenimentului va avea loc prezentarea numărului 11 al revistei, precum și lecturi din Jorge Manrique, Pablo Neruda și Luna Miguel, urmate de discuții la care vor participa scriitorii și traducătorii Horia Barna, Elena Borrás García, Mianda Cioba, Claudiu Komartin, Rafael Pisot și Radu Vancu. 

Poesis International 11

Ochii lui Emily peste Amherst

Noaptea asta nu știe cuvintele de introducere

Noaptea asta cu roboței și lasere, cu mașinuțe teleghidate

Noaptea asta murdară de leșie pe mâini

Noaptea asta care-ți aruncă totul în față

Noaptea asta răpește autostopiști și îi închide într-o mansardă cu animăluțe de pluș și clovni

Noaptea asta trage cu ochiul în hârtiile unui poet care nu mai crede

Noaptea asta ca o lungă alegorie

Noaptea asta se tranșează vechile diferende, se trag storurile, se închide casa

Noaptea asta privește emoționată din mulțime alegerea unui nou papă

Noaptea asta în care tigrii albi visează pasărea-arc

Noaptea asta fără limbă și fără ochi o căpățână din care se scurge ceva

Noaptea asta cu laptele ei demachiant, cu blestematele de bretele

Noaptea asta te leagănă, toarce mieros lângă tine, ți se bagă în suflet

Noaptea asta se joacă cu tine frumos și te lasă într-o baltă de sânge

Noaptea asta fumează  în ciuda avertismentului de incendiu

Noaptea asta gâtuită de emoție ca o debutantă

Noaptea asta va scoate din priză câteva suflete

Noaptea asta ieșită de pe porțile Utilajului, gata să se sacrifice pentru o cauză nobilă

Noaptea asta Dantelă și Exterminare

Noaptea asta sculptată-ntr-un lemn

Noaptea asta, camera și distanța, corpurile de tăcere din jur

Noaptea asta mirosind a aluat și a vopsea proaspătă

Noaptea asta, pâinea și carnea sunt negre ca într-un poem de Antonio Gamoneda

Noaptea asta nu știe de glumă când vine vorba de dragoste

Noaptea asta e o comunistă cu sâni puternici și cu idealuri de neatins

Noaptea asta dezarmează focoasele nucleare

Noaptea asta răstoarnă stațiile de forare și le îngroapă la mari adâncimi

Noaptea asta le bagă spaima în sân celor care au crezut că imaginația nu

Noaptea asta cu stele mari și stinse ca ochii lui Emily peste Amherst.

Institutul Blecher 69

Vineri seara, de la ora 19, Institutul Blecher vă invită în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sector 2, București, la 3 minute de Cinema Europa) la cea de-a 69-a ediție (prima ediție a sezonului VIII), în care vor citi Radu Nițescu (poezie) și Helena Corogoda (proză).

Radu Nițescu (n. 1992, București) a debutat cu volumul de poezie Gringo (2012), pe care îl recomandă tuturor cu căldură. A fost conceput pe această melodie: http://www.youtube.com/watch?v=CS9OO0S5w2k. Când e trist, scrie poezii. Când nu e trist, scrie poezie. Una peste alta e mulțumit de toată trebușoara asta.

Helena Corogoda (n. 1987, Rădăuți) a absolvit Facultatea de Filosofie la Iași. Una dintre povestirile sale, „Incienso (Cer deasupra Ligiei)”, a fost selectată printre câștigătoarele concursului CDPL-TIUK!, fiind publicată în Tiuk (nr. 36 / 2012). În prezent, îngrașă un volum de proză scurtă.

Mâine, la Tramvaiul 26, „Liber de literatură. Scrisul extrem". Gheorghe Iova în dialog cu Răzvan Țupa

concept grafic: Ana Toma

Editorialul din Poesis internațional, nr. 11

Poezie și diferență

Al 11-lea număr al revistei „Poesis internațional” reunește autori din douăsprezece țări (pe lângă poezia, proza și critica publicate în limba română) și nu aș invoca această cifră, care ar putea până la urmă să nu însemne nimic, dacă nu aș ști că, pe lângă varietatea de voci și de viziuni pe care o conține acest număr, calitatea lor (care depinde atât de mult de talentul și de experiența traducătorilor înșiși) este principalul argument în favoarea reușitei unui proiect publicistic ce va împlini în curând trei ani. În 2010, ne propuneam să încurajăm și să dinamizăm traducerea de poezie contemporană, dar și să recuperăm autori care nu au fost receptați suficient, sau care, din diverse motive, nu sunt corect citiți sau citați,  precum și pe maeștrii ascunși, pe „marginalii” străluciți (deși să vorbești astăzi despre marginalitate în termenii eroici de acum câteva decenii e de-a dreptul desuet când poezia e peste tot în lume expresia autentică a unei anumite marginalități, a unei diferențe semnificative). Ne-am urmat programul, iar „Poesis internațional” a publicat selecții din poeți excelenți care au toate șansele să devină repere și referințe precise pentru cum se mai poate citi și scrie poezie în lumea de astăzi. Iar în ultimii doi ani, poate nu întâmplător, au reînceput să apară și la noi antologii de poezie străină contemporană bine alcătuite și traduse, care îi obligă pe poeții români să se privească mai atent în oglindă: Colonia poetică (Casa de Editură Max Blecher, 2011), cuprinzând 15 poeți suedezi născuți după 1970; 11 poeți maghiari contemporani (Editura Paralela 45, 2011) și Malul celălalt (Herg Benet, 2012), 38 de poeți sârbi, începând cu Vasko Popa (1922-1991) și încheind cu doi poeți născuți în anii ’70.

Poate că nu e prea departe momentul în care vom putea alcătui o antologie cu textele traduse în românește ale poeților care au fost guest stars ai „Poesis internațional”, pornind de la Tadeusz Różewicz, José Manuel Caballero Bonald, Tomaž Šalamun, Radmila Lazić și Matthew Sweeney – cu acesta din urmă, invitatul din iarna aceasta intră în dialog în poemul său, „Ghost” / „Fantomă”. Pe lângă scoțianul Bill Herbert, unul dintre cei mai importanți poeți britanici ai generației sale, publicăm în numărul 11 doi celebri scriitori ai secolului XX (René Char și Pablo Neruda), un clasic al poeziei hispanice (Jorge Manrique), un reputat poet și eseist israelian, fondatorul unei școli de poezie din proiectul căreia am avea multe de învățat (Amir Or și Societatea Helicon) și un grupaj din textele a patru poeți polonezi din generația afirmată în preajma anului 2000, însoțit de studiul inteligent și empatic semnat de Dariusz Sośnicki (a contat decisiv în realizarea acesui material sprijinul Institutului Polonez din București). La toate acestea îi adaug pe Seymour Mayne (unul dintre seniorii literaturii canadiene, autor a peste 50 de volume în ultimii 48 de ani) și pe Valery Oișteanu, poet american de origine română, emigrat în Statele Unite în 1973, care stau atât de bine alături de poeți acuți și autentici din Spania, Turcia, Serbia, Slovenia și Macedonia și de un poet maghiar din România.

Rubricile care au în prim-plan poeți români îi găzduiesc pe Lucian Vasilescu (autorul „poemului de colecție” din acest număr: „cu prețul ochilor...” /  „pour le prix de mes yeux”, care dă titlul unei antologii de poezie românească în limba franceză pe care o pregătește Jan Mysjkin) și pe Bogdan Ghiu (cu un portret ce include o selecție din volumele sale de poezie de până în 2000). Alături de ei, bilingvul Chris Tanasescu, V. Leac, Ovidiu Pop, Diana Corcan și tinerii poeți brașoveni Sabina Comșa și Vlad Drăgoi, precum și „cronicarii” Ioana Dunea, Grațiela Benga, Andrei C. Șerban, Dan-Liviu Boeriu, Cristina Ispas și Rita Chirian – care scriu despre câteva importante apariții editoriale din ultimul an – completează imaginea acestui număr din „Poesis internațional”. O revistă care nu ignoră profitul enorm pe care îl pot aduce cunoașterea și aprofundarea literaturii celuilalt, cu uimirea și bucuria descoperirii unor linii asemănătoare de evoluție, dar și cu explorarea unor teritorii necunoscute, care se pot dovedi provocatoare și fecunde, în ciuda unei receptări inițiale mai dificile (a fost nevoie de Baudelaire, un francez, pentru ca opera lui Poe să fie redescoperită cu un profit enorm pentru literatura modernă). „Nu se știe cine dă și cine primește” – să-l mai cităm din când în când pe „cerșetorul ingrat” Léon Bloy, cel care își pisălogea tot timpul cunoscuții cerându-le bani...

Mult succes, Nicolae Manolescu!

"Nicolae Manolescu vrea să candideze pentru a treia oară consecutiv la preşedinţia Uniunii Scriitorilor. (...) În statutul USR, modificat în 2009, scrie însă că preşedintele ales are dreptul la cel mult două mandate. (...) Pentru a scăpa de eventualele contestări, Nicolae Manolescu a anunţat (...) că vrea să propună şi schimbarea statutului, astfel încît în 2013 să poată candida din nou, fără nici o apăsare. Pentru asta însă ar trebui ca membrii Consiliului Uniunii să accepte modificarea, cu dedicaţie, a statutului breslei lor, care a ajuns într-o situaţie falimentară. Nicolae Manolescu spune că se gîndeşte la un nou mandat pentru a scoate Uniunea la liman. Cum va face asta – tot aşa, printre picături, făcînd naveta Bucureşti-Paris? Şi mai ales cu ce preţ pentru ceea ce a mai rămas din prestigiul Uniunii? Nicolae Manolescu vrea să transforme mica republică a literelor autohtone, în care preşedintele nu poate avea decît două mandate, într-un cătun ai cărui locuitori pot alege acelaşi primar de cîte ori are el chef să candideze." (Cristian Teodorescu, Cațavencii, nr. 47 / decembrie 2012) 

"La Diverse, dl Mihai Zamfir a propus eliminarea din statutul USR a prevederii ca un membru al USR să poată candida numai pentru două mandate de președinte, propunere care a fost aprobată de către toți cei prezenți." (Comunicat - Întrunirea Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România, din 14 decembrie 2012)

Așadar, Nicolae Manolescu se pregătește să devină președinte etern (ceea ce, desigur la altă scară, nici măcar Ion Iliescu nu s-a gândit să facă), iar întrucât domnia sa, ambasador al României la Unesco și proaspăt însurățel, îi va îngropa probabil în următoarele decenii pe trei sferturi dintre membrii mamutului userist, probabil că membrii comitetului director visează că vitalitatea președintelui lor este contagioasă, și că ea singură va fi de ajuns pentru a salva Titanicul scriitorilor. Nu ne rămâne decât să le urăm tuturor mult succes – și, desigur, să-l felicităm pe domnul Mihai Zamfir (72 de ani) că a făcut această propunere salvatoare, pentru ca domnul Nicolae Manolescu (73 de ani) să poată candida și în 2013 și în toți anii care urmează la președinția venerabilei instituții...

(Pentru amatorii de curiozități și rebusuri, recomand citirea cu atenție voce tare a punctului patru din lista de evenimente importante pe care le pregătește USR în 2013, și anume: "Turnirul de poezie, ediția a III-a, care se va desfășura în Spania între 8 și 15 iunie, iar concurenții vor fi filialele Arad și Cluj"  :)

Mâine se deschide Tramvaiul 26

Sâmbătă, 2 februarie 2013, de pe la 18.30, va avea loc inaugurarea Cafenelei și a librăriei "Tramvaiul 26" (Str. Cercului, nr. 6, București). Va fi o deschidere cu prieteni, cu jazz (Luiza Zan și Jimmy Cserkesz) și poezie (Andra Rotaru, Teodor Dună, Răzvan Țupa, Claudiu Komartin). Îmi pun mari speranțe în ce ar putea să devină acest loc.