vineri, 23 aprilie 2021

Poezie și meștereală


Lucrez de patru luni încercând să închei la toți nasturii un volum de poezie început la sfârșitul lunii ianuarie 2018 și isprăvit cu vreo zece zile înainte de Crăciunul trecut.
După scrierea, în decembrie, a unui poem scurt și concentrat, alcătuit din trei distihuri, am știut că am terminat Autoportret în flama de sudură și că începe un proces foarte important pentru mine, pe care cei mai mulți poeți îl detestă (pentru că-i, da, chinuitor și poate să zdruncine siguranța pe care o aveai, convingerea că ai scris un număr de texte care stau bine laolaltă – care depun mărturie despre o perioadă a vieții tale și despre un parcurs – și că ele s-au închegat într-o carte).
Pe mine, cu experiența (sau poate deformarea) de editor, faza aceasta din „geneza” unui volum e pasionantă – cu toate că n-am mai scris nici un text nou în 2021, partea cu revăzutul și modificatul unor poeme care au doi-trei ani, rearanjarea lor, scoaterea câte unuia care nu mi se mai pare la aceeași temperatură sau disonant în raport cu întregul este, și la optsprezece ani de la debut, deosebit de valoroasă.
Autoportret în flama de sudură îi este dedicat tatălui meu, al cărui profil traversează întreaga carte, și care face din această experiență una dintre cele mai însemnate și mai problematice probe prin care scrisul meu a trecut, deodată cu viața de la 34 la 37 de ani, un arc temporal în care am pierdut un părinte, un bun prieten mort la o vârstă la care alții de-abia încep, m-am căsătorit și am devenit la rândul meu tată. În cele din urmă, dincolo de „jocul” (intelectual, sensibil, psihologic, social etc.) nostru cu scrisul, ar trebui să fie vorba în primul rând despre mărturia pe care o lași, despre felul în care ai traversat câțiva kilometri de viață rămânând un om reactiv, sincer față de tine însuți, neînfrânt și moral în pofida tuturor hârtoapelor existențiale și a momentelor de cumpănă prin care ai trecut.
Aveam nevoie să zic asta în primul rând pentru mine, dar las aici însemnarea pentru toți cei pe care i-ar putea interesa. Cartea va apărea în vara asta; în ea se găsește o poveste spusă prin intermediul a patruzeci și patru de texte + un post-scriptum, în care cei care m-au mai citit în anii din urmă vor descoperi modificări și tăieturi la care cu siguranță nu m-aș fi așteptat și gândit atunci când scriam aceste poeme, dintr-o nevoie deopotrivă presantă și orgolioasă.

luni, 12 aprilie 2021

„Industria liniștirii adulților”, ediția a II-a

 

Industria liniștirii adulţilor a apărut la Casa de Editură Max Blecher în noiembrie 2019. Un al doilea tiraj a fost tras la începutul anului 2020. Volumul a primit Premiul Naţional „Mihai Eminescu” Opus Primum, Premiul „Tânărul poet al anului 2019” la a X-a ediţie a Galei Tinerilor Scriitori, Premiul pentru Debut al revistei „Observator cultural”, Premiul Naţional pentru Debut în Poezie „Iustin Panţa”, Premiul „Cartea de poezie a anului 2019” acordat de ARCCA.

Poeme din Industria liniștirii adulţilor au fost traduse în engleză, germană, franceză, spaniolă, maghiară, turcă, suedeză și bulgară.


Anastasia Gavrilovici, Industria liniștirii adulților
ediția a II-a, Casa de Editură Max Blecher, 2021


vineri, 9 aprilie 2021

Institutul Blecher online #19

 

Duminică 11 aprilie, de la ora 19, Institutul Blecher online, ediția 19. Invitați: poeții
Sebastian Reichmann
,
Simona Nastac
, Mihók
Tamás
și
Andrada Strugaru
. Dintre ei, doar Mihók a mai citit la Institut, la edițiile 153 și 186 (din 21 mai 2017, respectiv 14 octombrie 2018).
Sebastian Reichmann va citi dintr-o carte nouă în pregătire, Edenul tăcerii rele, care ar trebui, dacă toate merg bine, să apară în 2021.
Cei patru protagoniști ai clubului de lectură de duminica asta vor intra în direct din Paris, Londra, București și Iași.

miercuri, 7 aprilie 2021

„La întretăierea drumurilor comerciale”, antologie din poezia Marianei Marin, în pregătire la Editura Cartier


Am primit astăzi de la Editura Cartier contractul pentru o antologie Mariana Marin pe care urmează să o fac în următoarele luni și care va apărea anul acesta la editura din Chișinău fondată în urmă cu mai bine de un sfert de secol de remarcabilul Gheorghe Erizanu.
Se împlinește, astfel, un deziderat pe care îl am de un deceniu, în chiar anul în care Madi Marin ar fi făcut 65.
S-au împlinit, acum o săptămână, 18 ani de la moartea ei, mi se pare neverosimil că a trecut atâta timp, că absența ei și-a dat majoratul!, când ea e atât de vie și de prezentă în poezia pe care a lăsat-o și în amintirile din scurta perioadă cât am fost prieteni (aveam 19 ani, ea ar fi trebuit să scrie prefața volumului meu de debut, însă nu a mai apucat apariția Păpușarului).
În timpul acesta au existat trei ediții (în 2013, 2014 și 2015) care au readus-o în actualitate și au permis textelor sale să circule. Exemplarul din Zestrea de aur (Editura MLR, 2002) pe care îl am eu a trecut prin câteva zeci de mâini și e ferfeniță. M-a bucurat enorm interesul acesta pentru poezia lui Madi și sunt convins că el va fi încă o dată reactivat o dată cu ediția de la Cartier, care se va intitula La întretăierea drumurilor comerciale.
Ca o paranteză necesară, în 1990, imediat după răsturnarea regimului ceaușist, Mariana Marin ajungea la Paris și în acel an îi apărea primul volum tradus într-o altă limbă, Au carrefour des grandes routes commerciales, la editura EST a lui Samuel Tastet, în transpunerea lui
Sebastian Reichmann
.
Antologia aceasta va sta foarte bine lângă Oameni obosiți, poemele alese din opera lui Andrei Bodiu, prima astfel de antologie pe care am făcut-o, în 2016, când „Cartier de colecție” și-a început istoria.
Poemele Marianei Marin din La întretăierea drumurilor comerciale vor fi însoțite de imaginile Anei
Toma
și voi primi în treaba asta valorosul ajutor al Teonei
Farmatu
– care scrie o lucrare / un studiu despre literatura scrisă de Madi Marin.