sâmbătă, 31 octombrie 2020
Alda Merini, „Am nevoie de sentimente”
luni, 26 octombrie 2020
Ruy Belo, „Câteva propoziții despre păsări și despre copaci pe care poetul le încheie cu o referință la inimă”
Păsările
se nasc în vârful copacilor
Copacii
pe care îi văd eu dau păsări în loc de fructe
Păsările
sunt cele mai vii fructe ale copacilor
Păsările
încep unde se termină copacii
Păsările
fac copacii să cânte
La
atingerea păsărilor, copacii se îngroașă și-ncep să se miște
trecând
de la regnul vegetal la cel animal
Ca
păsările se așază frunzele lor pe pământ
când
toamna coboară pe nesimțite peste câmpuri
Aș
vrea să spun că păsările emană din copaci
dar
le voi lăsa această formă de exprimare romancierilor
e
complicată și nu dă bine în poezie
încă
nu a fost izolată de filozofie
Iubesc
copacii în special pe aceia care dau păsări
Cine
le agață acolo de crengi?
A cui
mână o face ale cui nenumărate mâini?
Eu
trec și inima mi se schimbă.
traducere de Claudiu Komartin
duminică, 18 octombrie 2020
„Pater noster”, de Jacques Prévert
Tatăl nostru care ești în ceruri
Rămâi acolo
Iar noi vom rămâne pe pământ
Care e uneori atât de drăguț
Cu misterele New York-ului
Și apoi cu cele ale Parisului
Care fac la fel de mult precum cel al Treimii
Cu micuțul canal Ourcq
Marele Zid din China
Cu râul de la Morlaix
Zahăr candel
Oceanul Pacific
Și cele două bazine din Grădinile Tuileries
Cu puștii cuminți și cu oamenii răi
Cu toate minunile lumii
Care sunt aici
Pur și simplu pe pământ
Oferite tuturor
Împrăștiate
Ele însele minunându-se de propria minunăție
Și neîndrăznind s-o mărturisească
Ca o fată drăguță și goală ce nu îndrăznește să se arate
Cu îngrozitoarele nefericiri ale lumii
Care sunt legiune
Cu legionarii
Și torționarii
Și cu toții stăpânii acestei lumi
Stăpânii cu preoții cu trădătorii și cu mercenarii lor
Cu anotimpurile
Și anii
Cu fetele simpatice și cu bătrânii dobitoci
Cu paiul mizeriei putrezind în oțelul tunurilor.
traducere de Claudiu Komartin
marți, 13 octombrie 2020
Zece poezii de Blaise Cendrars
Încălțat cu espadrilele luate din Villa Garcia
Ținând în mână basca pe care am adus-o de la Biarritz
Buzunarele-mi sunt pline cu Țigări Caporal Ordinaire
Din când în când prizez din cutiuța de lemn găsită-n Rusia
Fac să zornăie mărunțișul din buzunare și o monedă de-o liră din aur
Am batista mea mare calabreză și chibrituri de ceară dintre acelea lungi cum nu găsești decât la
Londra
Sunt curat spălat frecat mai îngrijit decât e puntea
Fericit ca un rege
Bogat ca un miliardar
Liber precum un om.
Dețin tot ce nu îmi doresc
Iar de singurul lucru la care țin în viața asta m-apropii cu fiecare turație a elicei
Și poate că odată ajuns acolo voi fi pierdut totul
Mari bărci cu câte două vele rectangulare întoarse ce se aseamănă celor doi craci ai unor pantaloni imenși pe care vântul îi umflă
Lotci cu aripioare de rechin săltând printre curenții de adâncime
Mari nori perpendiculari umflați colorați ca niște ulcele
Galbene și albastre
Sub pavilion englezesc
Semnale optice luminoase
Doi carabinieros dorm în fotoliile de pe punte
Plecăm în sfârșit
Însoțiți de vânturile dulcege
Termosifonul păstrează o temperatură constantă
Pământul e saturat de acid formic de mangan și de alte substanțe ce imprimă vegetației o putere formidabilă
De la o zi la alta frunzele cresc florile-apar fructele se coc
Grație unui dispozitiv ingenios rădăcinile sunt scăldate de un curent electric ce asigură creșterea aceasta monstruoasă
Tunurile anti-grindină distrug nimbus și cumulus
Ne-ntoarcem în oraș traversând landele
Zorii sunt radioși
Cețurile de un purpuriu sumbru iar drobițele aurii nu s-au deschis încă
Pescărușii și nalbele mov trasează mari cercuri în albastrul ușor al cerului
Declicul ei
Creează mișcarea perpetuă
Toată lumea cunoaște oul lui Cristofor Columb
Care era un ou plat, un ou fix, oul unui inventator
Sculptura lui Archipenko este primul ou ovoid
Menținut într-un echilibru intens
Ca un titirez imobil
Pe vârful său animat
Viteză
Își leapădă
Undele multicolore
Zonele de culoare
Și se rotește în profunzime
Nud.
Nou.
Total.
Toți stâlpii îi sunt de fier
Când a fost instalată stâlpii erau din lemn
După numai trei luni din ei creșteau ramuri
Atunci au fost smulși replantați cu capul în jos și rădăcinile-n aer
După încă trei luni le creșteau ramuri noi prindeau iar rădăcini reîncepeau să trăiască
A trebuit să-i smulgă până la ultimul pentru a trage alt cablu au adus cu mari cheltuieli stâlpi de fier de la Pittsburg
Am dormit ca un om singur
Sirenele cu aburi și cu aer comprimat nu au prea reușit să mă trezească
Văd
Cerul
Marea
Gara maritimă din care plecam la New York în 1911
Baraca de pilotaj
Și
La stânga
Fumul hornurile cuptoarelor cocorii felinarele electrice în contre-jour
Primul tramvai tremură în zorii-nghețați
Iar mie mi-e prea cald
Adio Paris
Bună ziua soare
Îi admirăm talia gigantică
Și îndeosebi crengile
Ce se nasc la diferite-nălțimi
Se înalță în felul candelabrelor
Și se opresc cu toate la același nivel pentru a alcătui un platou de o perfectă egalitate
Mai vedem și înalta cruciuliță cu flori galben-aurii arbuștii de mirt
Terebintaceele
Compozeea atât de comună botezată Alecrim do campo rozmarin de câmp
Și micuțul arbust cu frunze trifoliate nr. 1204 bis
Dar cea mai mare bucurie este de a nu putea lipi un nume de mulțimea de plante una mai frumoasă decât alta
Și pe care nu le știu
Și pe care le văd pentru prima dată
Și pe care le admir
Coolies – tagali, chinezi, malayezi – descarcă sârguincioși o joncă mare cu pupa aurită și vele din bambus împletit
Încărcătura e alcătuită din porțelanuri venite din marea insulă a Niponilor
Cuiburi de rândunici recoltate din peșterile Sumatrei
Castraveți-de-mare
Prăjituri cu ghimbir
Muguri de bambus gătiți în oțet
Toți negustorii sunt excitați
Mr. Noghi îmbrăcat pretențios cu un costum în carouri de fabricație americană vorbește foarte repede în engleză
Limba în care se poartă discuția între acești domni
Japonezi Canaci Tahitieni Papuași Maori și Fijieni.
de Claudiu Komartin
miercuri, 7 octombrie 2020
Lit Out Loud, joi 8 octombrie, la Manasia Hub
Am salutat cu mare interes în septembrie, când au început, aceste întâlniri sub titlul „Lit Out Loud”, la Manasia Hub (Stelea Spătarul nr. 13, sect. 3, București), loc prin care am mai trecut (e drept că nu foarte des) din 2015 de când s-a deschis.
Joi, 8 octombrie, de la ora 19, sunt invitatul lui Tiberiu Neacșu la cea de-a patra ediție a acestor evenimente cu autori contemporani, și voi participa alături de un alt vechi prieten, Cosmin Perța, la o lectură și discuție înainte de meciul din Islanda al naționalei României. Meci pe care poate vom și reuși să-l facem uitat sau să-l eclipsăm dacă vom fi într-o formă bună, iar mușteriii de pe terasa de la Manasia vor fi îngăduitori și prietenoși cum îi știu (sau, mai degrabă, presimt).
E cu rezervări, ca totul în vremurile astea pandemice, ori la adresa de e-mail manasiahub@gmail.com, ori dând un telefon la 0736760063.
luni, 5 octombrie 2020
Ediția a X-a a Concursului de debut „Max Blecher”, la final
Câștigătorii stabiliți de juriu anul acesta, primind același punctaj, sunt Dumitru Fanfarov și Mircea Andrei Florea. A fost a zecea ediție a unui concurs în urma căruia au publicat la Casa de Editură Max Blecher poeții Matei Hutopila (Copci, 2011), Anatol Grosu (Epistola din Filipeni, 2012), Florentin Popa (Trips, heroes & love songs, 2013), Ștefan Ivas (Mila schimbă gustul cărnii, 2014), Ciprian Popescu (Mile End, 2016), Dan Dediu (4,5 litri de sânge, miliardar, 2017), Ioana Vintilă (Păsări în furtuna de nisip, 2018) și Veronica Ștefăneț (scrum, 2019).
Volumele de debut semnate de Florea și Fanfarov vor apărea la sfârșitul lunii noiembrie.
Le mulțumim pentru încredere tuturor celor care și-au trimis manuscrisele (impropriu spus, căci vorbim despre niște documente electronice, dar să trecem peste) cu încredere și, probabil, emoție. Am citit și anul acesta mai multe cărți potențiale care sigur vor fi publicate în viitorul apropiat și nu vor trece neobservate. Baftă tuturor!