sâmbătă, 31 octombrie 2020

Alda Merini, „Am nevoie de sentimente”


Alda Merini (1931-2009)


Nu îmi trebuie bani.
Eu am nevoie de sentimente,
de cuvinte, de cuvinte alese cu grijă,
de florile numite gânduri,
de trandafirii numiți prezențe,
de vise care sălășluiesc în copaci,
de cântece care fac statuile să danseze,
de stele ce murmură la urechea îndrăgostiților.
Eu am nevoie de poezie,
această magie ce arde greutatea cuvintelor,
care trezește emoții și dă culori noi.

Poezia mea este dornică precum focul
o trec printre degete ca pe mătănii
Nu mă rog, pentru că sunt o poetă a nenorocului
ce tace, uneori, ore în șir, în durerile facerii,
sunt poeta care strigă și care cu strigătul ei se joacă,
sunt poeta care cântă și nu își găsește cuvintele,
sunt paiul uscat pe care sunetul îl culcă la pământ,
sunt cântecul de leagăn care-i face să plângă pe copii,
sunt gloria deșartă ce își dă drumul să cadă,
mantia de metal a unei lungi rugăciuni
a durerii trecute care nu vede lumina.


traducere de Claudiu Komartin

luni, 26 octombrie 2020

Ruy Belo, „Câteva propoziții despre păsări și despre copaci pe care poetul le încheie cu o referință la inimă”


Ruy Belo (1933-1978)


Păsările se nasc în vârful copacilor

Copacii pe care îi văd eu dau păsări în loc de fructe

Păsările sunt cele mai vii fructe ale copacilor

Păsările încep unde se termină copacii

Păsările fac copacii să cânte

La atingerea păsărilor, copacii se îngroașă și-ncep să se miște

trecând de la regnul vegetal la cel animal

Ca păsările se așază frunzele lor pe pământ

când toamna coboară pe nesimțite peste câmpuri

Aș vrea să spun că păsările emană din copaci

dar le voi lăsa această formă de exprimare romancierilor

e complicată și nu dă bine în poezie

încă nu a fost izolată de filozofie

Iubesc copacii în special pe aceia care dau păsări

Cine le agață acolo de crengi?

A cui mână o face ale cui nenumărate mâini?

Eu trec și inima mi se schimbă.


traducere de Claudiu Komartin


duminică, 18 octombrie 2020

„Pater noster”, de Jacques Prévert


Jacques Prévert (1900-1977)
 

Tatăl nostru care ești în ceruri

Rămâi acolo

Iar noi vom rămâne pe pământ

Care e uneori atât de drăguț

Cu misterele New York-ului

Și apoi cu cele ale Parisului

Care fac la fel de mult precum cel al Treimii

Cu micuțul canal Ourcq

Marele Zid din China

Cu râul de la Morlaix

Zahăr candel

Oceanul Pacific

Și cele două bazine din Grădinile Tuileries

Cu puștii cuminți și cu oamenii răi

Cu toate minunile lumii

Care sunt aici

Pur și simplu pe pământ

Oferite tuturor

Împrăștiate

Ele însele minunându-se de propria minunăție

Și neîndrăznind s-o mărturisească

Ca o fată drăguță și goală ce nu îndrăznește să se arate

Cu îngrozitoarele nefericiri ale lumii

Care sunt legiune

Cu legionarii

Și torționarii

Și cu toții stăpânii acestei lumi

Stăpânii cu preoții cu trădătorii și cu mercenarii lor

Cu anotimpurile

Și anii

Cu fetele simpatice și cu bătrânii dobitoci

Cu paiul mizeriei putrezind în oțelul tunurilor.


traducere de Claudiu Komartin

miercuri, 14 octombrie 2020

Îndurarea prezentului

pentru Mircea Tiberian

Nici măcar trântorii cu fericirea lor de scurtă durată
înainte de fumigația neașteptată a stupului
nici adicțiile contrabandiștilor de odoare
nici la inaugurarea pleoapelor nu a scos nimeni icnetele obișnuite
din pragul miracolului minor sublimat în tranșee urbane
Întrerupți din nou de sirene pe muzicienii din orchestră i-a podidit plânsul
și asta e singura melodie pe care o ascultăm aproape cucernici
Ultima industrie de succes rămâne cea producătoare de spaimă
și nevroza croșetează cu mânuțele ei mici și murdare
măști negre și mici pentru vietățile cele mai îndărătnice ale Domnului
Nici zidurile din care atârnă perfuzii cu var
nici mama nu își mai recunoaște de atâtea luni chipul
deși Asia a resuscitat instituția venerabilă a talismanului
și moartea e noul Tenerife
pentru cei ce nu mai pot trece strada fără să se asigure
că pericolul invizibil nu pândește de peste tot și de nicăieri.

marți, 13 octombrie 2020

Zece poezii de Blaise Cendrars

 
Blaise Cendrars

 
Costumul alb
 
 
Mă plimb pe pod în costumul meu alb cumpărat la Dakar
Încălțat cu espadrilele luate din Villa Garcia
Ținând în mână basca pe care am adus-o de la Biarritz
Buzunarele-mi sunt pline cu Țigări Caporal Ordinaire
Din când în când prizez din cutiuța de lemn găsită-n Rusia
Fac să zornăie mărunțișul din buzunare și o monedă de-o liră din aur
Am batista mea mare calabreză și chibrituri de ceară dintre acelea lungi cum nu găsești decât la
Londra
Sunt curat spălat frecat mai îngrijit decât e puntea
Fericit ca un rege
Bogat ca un miliardar
Liber precum un om.
 
 
 
Viață periculoasă
 
 
Sunt astăzi poate cel mai fericit om din lume
Dețin tot ce nu îmi doresc
Iar de singurul lucru la care țin în viața asta m-apropii cu fiecare turație a elicei
Și poate că odată ajuns acolo voi fi pierdut totul 
 
 
 
Bahia
 
 
Lagune biserici case cubice
Mari bărci cu câte două vele rectangulare întoarse ce se aseamănă celor doi craci ai unor pantaloni imenși pe care vântul îi umflă
Lotci cu aripioare de rechin săltând printre curenții de adâncime
Mari nori perpendiculari umflați colorați ca niște ulcele
Galbene și albastre
 
 
 
Villa Garcia
 
 
Trei crucișătoare rapide o navă-spital
Sub pavilion englezesc
Semnale optice luminoase
Doi carabinieros dorm în fotoliile de pe punte
Plecăm în sfârșit
Însoțiți de vânturile dulcege
 
 
 
Laborator
 
 
Vizită la sere
Termosifonul păstrează o temperatură constantă
Pământul e saturat de acid formic de mangan și de alte substanțe ce imprimă vegetației o putere formidabilă
De la o zi la alta frunzele cresc florile-apar fructele se coc
Grație unui dispozitiv ingenios rădăcinile sunt scăldate de un curent electric ce asigură creșterea aceasta monstruoasă
Tunurile anti-grindină distrug nimbus și cumulus
Ne-ntoarcem în oraș traversând landele
Zorii sunt radioși
Cețurile de un purpuriu sumbru iar drobițele aurii nu s-au deschis încă
Pescărușii și nalbele mov trasează mari cercuri în albastrul ușor al cerului
 
 
 
Capul
 
 
Ghilotina e capodopera artei plastice
Declicul ei
Creează mișcarea perpetuă
Toată lumea cunoaște oul lui Cristofor Columb
Care era un ou plat, un ou fix, oul unui inventator
Sculptura lui Archipenko este primul ou ovoid
Menținut într-un echilibru intens
Ca un titirez imobil
Pe vârful său animat
Viteză
Își leapădă
Undele multicolore
Zonele de culoare
Și se rotește în profunzime
Nud.
Nou.
Total.
 
 
 
Cablu de telegraf
 
 
Vedeți acest cablu de telegraf în fundul văii al cărui traseu rectiliniu taie pădurea către munții din față
Toți stâlpii îi sunt de fier
Când a fost instalată stâlpii erau din lemn
După numai trei luni din ei creșteau ramuri
Atunci au fost smulși replantați cu capul în jos și rădăcinile-n aer
După încă trei luni le creșteau ramuri noi prindeau iar rădăcini reîncepeau să trăiască
A trebuit să-i smulgă până la ultimul pentru a trage alt cablu au adus cu mari cheltuieli stâlpi de fier de la Pittsburg
 
 
 
Trezire
 
 
Dorm întotdeauna cu ferestrele deschise
Am dormit ca un om singur
Sirenele cu aburi și cu aer comprimat nu au prea reușit să mă trezească
 
În dimineața aceasta mă aplec pe fereastră
Văd
Cerul
Marea
Gara maritimă din care plecam la New York în 1911
Baraca de pilotaj
Și
La stânga
Fumul hornurile cuptoarelor cocorii felinarele electrice în contre-jour
Primul tramvai tremură în zorii-nghețați
Iar mie mi-e prea cald
Adio Paris
Bună ziua soare
 
 
 
Botanică
 
 
Araucaria atrage toate privirile
Îi admirăm talia gigantică
Și îndeosebi crengile
Ce se nasc la diferite-nălțimi
Se înalță în felul candelabrelor
Și se opresc cu toate la același nivel pentru a alcătui un platou de o perfectă egalitate
Mai vedem și înalta cruciuliță cu flori galben-aurii arbuștii de mirt
Terebintaceele
Compozeea atât de comună botezată Alecrim do campo rozmarin de câmp
Și micuțul arbust cu frunze trifoliate nr. 1204 bis
Dar cea mai mare bucurie este de a nu putea lipi un nume de mulțimea de plante una mai frumoasă decât alta
Și pe care nu le știu
Și pe care le văd pentru prima dată
Și pe care le admir
 
 
 
Provizii
 
 
Micul port e foarte animat în dimineața asta
Coolies – tagali, chinezi, malayezi – descarcă sârguincioși o joncă mare cu pupa aurită și vele din bambus împletit
Încărcătura e alcătuită din porțelanuri venite din marea insulă a Niponilor
Cuiburi de rândunici recoltate din peșterile Sumatrei
Castraveți-de-mare
Prăjituri cu ghimbir
Muguri de bambus gătiți în oțet
Toți negustorii sunt excitați
Mr. Noghi îmbrăcat pretențios cu un costum în carouri de fabricație americană vorbește foarte repede în engleză
Limba în care se poartă discuția între acești domni
Japonezi Canaci Tahitieni Papuași Maori și Fijieni.
 
 
 
traducere din limba franceză
de Claudiu Komartin

vineri, 9 octombrie 2020

Nu mi-a folosit la nimic

 lui Andrei Codrescu


Am fost cel mai iubit chelner din Babilon,
Un amant răpciugos printre brusturii legănați
De vântișorul spornic de mai.
Am fost un reddit scos din minți de spaima de a nu
Deveni inutil. Să nu se renunțe la mine așa,
Definitiv, așa, dintr-odată.

Nu mi-a folosit la nimic să crestez limba câinelui
Ce învățase citate potrivnice păcii la care s-a lucrat
Trei sferturi de secol. Atâta timp în care
N-am ieșit din cancelariile pline de prinții aceia
Perverși cu peruci
Înfiorător de murdare. Mare brânză.

Sfârșitul a venit într-o duminică, când am crezut că lumea s-a
Domolit și mă pregăteam de un prânz copios pe terasă.
A fost o după-amiază foarte lungă, și apoi
Un univers sterilizat o mână maternă mângâind
Mai multe feluri de întuneric decât
Ne-am fi închipuit că există.


Cluj-București, octombrie 2016 / octombrie 2020

miercuri, 7 octombrie 2020

Lit Out Loud, joi 8 octombrie, la Manasia Hub

 

Am salutat cu mare interes în septembrie, când au început, aceste întâlniri sub titlul „Lit Out Loud”, la Manasia Hub (Stelea Spătarul nr. 13, sect. 3, București), loc prin care am mai trecut (e drept că nu foarte des) din 2015 de când s-a deschis.

Joi, 8 octombrie, de la ora 19, sunt invitatul lui Tiberiu Neacșu la cea de-a patra ediție a acestor evenimente cu autori contemporani, și voi participa alături de un alt vechi prieten, Cosmin Perța, la o lectură și discuție înainte de meciul din Islanda al naționalei României. Meci pe care poate vom și reuși să-l facem uitat sau să-l eclipsăm dacă vom fi într-o formă bună, iar mușteriii de pe terasa de la Manasia vor fi îngăduitori și prietenoși cum îi știu (sau, mai degrabă, presimt).

E cu rezervări, ca totul în vremurile astea pandemice, ori la adresa de e-mail manasiahub@gmail.com, ori dând un telefon la 0736760063.



luni, 5 octombrie 2020

Ediția a X-a a Concursului de debut „Max Blecher”, la final

 


          Câștigătorii stabiliți de juriu anul acesta, primind același punctaj, sunt Dumitru Fanfarov și Mircea Andrei Florea. A fost a zecea ediție a unui concurs în urma căruia au publicat la Casa de Editură Max Blecher poeții Matei Hutopila (Copci, 2011), Anatol Grosu (Epistola din Filipeni, 2012), Florentin Popa (Trips, heroes & love songs, 2013), Ștefan Ivas (Mila schimbă gustul cărnii, 2014), Ciprian Popescu (Mile End, 2016), Dan Dediu (4,5 litri de sânge, miliardar, 2017), Ioana Vintilă (Păsări în furtuna de nisip, 2018) și Veronica Ștefăneț (scrum, 2019).

          Volumele de debut semnate de Florea și Fanfarov vor apărea la sfârșitul lunii noiembrie.

          Le mulțumim pentru încredere tuturor celor care și-au trimis manuscrisele (impropriu spus, căci vorbim despre niște documente electronice, dar să trecem peste) cu încredere și, probabil, emoție. Am citit și anul acesta mai multe cărți potențiale care sigur vor fi publicate în viitorul apropiat și nu vor trece neobservate. Baftă tuturor!


vineri, 2 octombrie 2020

„La feminin” – cinci ediții online ale Institutului Blecher


„La feminin” este un proiect demarat de Livia Lucan-Arjoca prin intermediul Asociației 7 ARTE și cofinanțat de AFCN, având ca obiectiv promovarea poeziei contemporane și scoaterea în evidență a multitudinii (și varietății) de prezențe feminine din poezia actuală. Clubul de lectură Institutul Blecher și Casa de Editură Max Blecher au devenit parteneri ai acestei acțiuni inițiate în luna iulie cu scopul creării unei serii de douăzeci de videopoeme realizate de regizorul Andrei Mihai Purcărea.
În iulie și august, în fiecare vineri, pe contul de Instagram 7 ARTE a fost postat cate un videopoem, iar campania continuă în septembrie și octombrie pe Facebook, cu postări lunea și vinerea, dar și cu cinci ediții online ale Institutului Blecher, fiecare dintre ele având în centru câte o autoare care a debutat scânteietor între 2006 și 2019. Ana Donțu, Livia Ștefan, Rita Chirian, Anastasia Gavrilovici și Teodora Coman au fost rugate să invite pentru fiecare dintre cele cinci ediții ale Institutului câte o poetă tânără nedebutată în volum care să le însoțească în aceste evenimente care vor avea mai multe segmente și sunt gândite ca niște emisiuni de și despre poezie de circa 45-60 de minute.
Așadar, în cele cinci sâmbete din luna octombrie, de la ora 19.30, le veți putea privi și asculta pe Ana, Livia, Rita, Anastasia și Teodora, precum și pe invitatele lor, poete care promit foarte mult, cu vârste cuprinse între 17 și 23 de ani: Antonia Mihăilescu, Maria Miruna Solomon, Iulia Iaroslavschi, Alexandra Mălina Lipară, respectiv Cătălina Suditu.
Zece autoare contemporane, născute între 1976 și 2003, și câteva apariții-surpriză (la fiecare ediție vor vorbi despre poezia invitatei câte o scriitoare sau un scriitor, punându-le în perspectivă și în contextul mai larg al literaturii scrise la noi în primele două decenii ale acestui secol).
3 octombrie – Ana Donțu & Antonia Mihăilescu
10 octombrie – Rita Chirian & Iulia Iaroslavschi
17 octombrie – Livia Ștefan & Maria Miruna Solomon
24 octombrie – Anastasia Gavrilovici & Alexandra Lipară
31 octombrie – Teodora Coman & Cătălina Suditu
Ana Donțu a publicat volumul de poezie „Cadrul 25” (Casa de Editură Max Blecher, 2015), pentru care a primit premiul „Tânărul poet al anului 2015“ la Gala Tinerilor Scriitori, Premiul Revistei „Accente“ și Premiul Național „Iustin Panța“. I-a mai apărut volumul de povestiri „Varșava” (Nemira, 2019)
Rita Chirian a publicat volumele de poezie „Sevraj” (Vinea, 2006), pentru care a primit Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut; „poker face” (Vinea, 2010); „Asperger” (Cartea Românească, 2012) și „Casa fleacurilor” (Casa de Editură Max Blecher, 2016), pentru care i s-a decernat Premiul „Tânărul scriitor al anului 2016” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. Doctor în Litere, a tradus mai multe cărți din limba franceză.
Livia Ștefan a debutat cu „re.volver” (CDPL, 2012), căruia i-au urmat „Lolita32” (Casa de Editură Max Blecher, 2016) și „Thanato Hotel” (Casa de Editură Max Blecher, 2019). Punkistă înrăită, cântă în trupa Oedip Piaf.
Anastasia Gavrilovici a debutat cu „Industria liniștirii adulților” (Casa de Editură Max Blecher, 2019), volum care a luat Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut și Premiul „Tânărul Poet al anului 2019” la Gala Tinerilor Scriitori și este nominalizat la Premiile „Observator cultural”. A tradus cărți de Kurt Vonnegut și Ernesto Cardenal.
Teodora Coman a debutat în volumul colectiv „Ziua cea mai lungă” (Herg Benet, 2011) și a publicat trei volume de poezie: „Cârtița de mansardă” (Casa de Editură Max Blecher, 2012) – Premiul Premiul Național „Iustin Panța“, Premiul Revistei „Accente”; „foloase necuvenite” (Casa de Editură Max Blecher, 2017) și „soft guerrilla” (Casa de Editură Max Blecher, 2019).