Vineri, cu Ștefan Manasia și Radu Vancu, la Muzeul de Artă Recentă

        Trebuie să fi fost prin primăvara lui 2006 când am avut o lectură organizată de Radu Vancu în Imperium, pe Bălcescu, la Sibiu, împreună cu Ștefan Manasia și Ioan Es. Pop. Trebuia să ajungă și Ion Mureșan, care s-a rătăcit prin gara din Dej. Cred că acolo s-au legat lucrurile și pot spune că m-am apropiat (în feluri, țin să spun, diferite) de Radu și de Ștefan (pe amândoi, ca și pe Ioan Es. Pop, îi știam deja de câțiva ani). În sprijinul acestei afirmații aduc o amintire: era dimineață, am adormit pentru două-trei ore după ce s-a băut mult, mai mult decât mă țineau (mă țin) pe mine curelele, iar când am deschis ochii, Ștefan era așezat în stânga, iar Radu în dreapta mea, gesticulau, purtau o discuție de o însemnătate istorică despre destinul lumii și al poeziei având proptite sticlele pe stomacul meu (pe atunci mai plat și mai puțin convulsiv decât acum). Eram tineri, eu nu împlinisem 23 de ani, iar ei aveau 27-28 (poate că Ștefan a făcut chiar în zilele alea 29, unele detalii nu mai sunt, deja, atât de proaspete).
        Vineri, la Muzeul de Artă Recentă din București (Bd. Primăverii, nr. 15), e rândul meu să-i moderez într-o discuție urmată de lectură pe acești admirabili poeți ai generației mele, care în ultimii 10-12 ani au scos o sumedenie de cărți grozave și pe care uneori, când mă apucă vreun puseu de vanitate, îi numesc doi dintre cei mai vechi prieteni scriitori pe care îi am. Cunoscându-i, pot pune rămășag că va fi o întâlnire pe cinste, într-un loc senzațional în care, pe deasupra, din 17 octombrie sunt expuse lucrările pictoriței Marcia Hafif (1929-2018).

Ștefan Manasia (n. 1977, Pitești) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Redactor al revistei „Tribuna”, a fondat în 2008 la Cluj clubul de lectură „Nepotu’ lui Thoreau” (alături de Szántai János și François Bréda). A publicat volumele de poezie: Amazon și alte poeme (2003, 2005), când TU vii. Etica grunge (samizdat, 2006), Cartea micilor invazii (2008), Motocicleta de lemn (2011), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013), Cerul senin (2015) şi Gustul cireşelor (2017), precum și volumul de eseuri şi cronici literare Stabilizator de aromă (2016).

Radu Vancu (n. 1978, Sibiu) este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, redactor-șef al revistei „Transilvania” și membru, încă de la fondare, în redacția „Poesis internațional”. A publicat volumele de poezie: Epistole pentru Camelia (2002), Biographia litteraria (2006), Monstrul fericit (2009), Sebastian în vis (2010), Amintiri pentru tatăl meu (2010), Frânghia înflorită (2012), 4 A.M. Cantosuri domestice (2015) și antologia Cantosuri domestice (2016). Are în pregătire un nou volum, Limba în flăcări. De asemenea, este autorul a șase volume de eseuri și publicistică (printre care Mircea Ivănescu: Poezia discreției absolute, 2007, 2015; Eminescu: trei eseuri, 2011; Elegie pentru uman, 2016), a două povestiri (Shilluk. Scrisoare despre Franz Binder, 2013 și Regele Piticuț, 2017), al unui jurnal, Zodia Cancerului. Jurnal 2012-2015 (2017) și al romanului Transparența (2018).