Ştefan Ivas

Revenim la treabă. Săptămâna asta va apărea (şi vom lansa la târgul de carte „Gaudeamus”) prima carte a lui Ştefan Ivas, câştigătorul concursului de debut al Casei de Editură Max Blecher. mila schimbă gustul cărnii e un debut de referinţă al acestor ani.

Ştefan Ivas, mila schimbă gustul cărnii,

Casa de Editură Max Blecher, 2014

colecţia Opera Prima

„«Moartea cotidiană» și «imposibila întoarcere» sunt temele gemene din volumul lui Ștefan Ivas. Angoasa difuză a primeia, generată de un cotidian-capcană (cam ca în Boogie, filmul lui Radu Muntean), în loc să fie atenuată, va fi amplificată de întâlnirea cu baștina, un spațiu de-acum dezvrăjit. Amintirea paradisului se confruntă cu un univers rural mai aproape de Georgigele lui Cărtărescu decât de Georgica lui Vergilius. Pe un fond elegiac străin de tentațiile idilizante, cu o dicție de obicei reținută – fără să-și refuze totuși câteva note de ironie (chiar... tandră, vezi poemul dedicat Laurei) –, Ivas derulează secvențe de ciné-vérité sătesc, surprinde portrete și destine, recuperând abia astfel, împreună, atât realitatea brută, cât și un lirism à rebours, însă tocmai astfel autentic și convingător.” (O. Nimigean)

„Ștefan Ivas este, întâi de toate, un excelent cartograf care, ajutat de limbajul memoriei și de neastâmpărul unei voci nostalgice și pline de nerv, creează limbajul și mai neliniștit al unui spațiu: Leorda, locul de baștină al poetului, preschimbat acum într-un ținut imaginar pur-sânge. Ferit de ghilotina oricărei tendințe poetice, Ștefan Ivas pune în lumină imagini mentale, din copilăria și adolescența lui în Leorda, care au o funcție inițiatică și alcătuiesc sufletul acestei lumi iscodite prin metehnele, cutumele și picanteriile ei. Scrise cu vână de povestitor, într-un stil care mixează registre diverse, fără să epateze sau să caute dinadins originalitatea, poemele lui Ștefan Ivas sunt adevărate rituri de trecere. Cu acest volum intră în «arenă» unul dintre cei mai buni debutanți din ultimii ani.” (Marius Conkan)

„Un fel de nou ruralism se conturează în poezia cea mai nouă, o poezie în care Robert Frost se întâlnește paradoxal cu Conachi și, pe undeva, cu Ion Pillat. În acest teritoriu, Ștefan Ivas joacă foarte bine pe strunele unei sensibilităţi ce pare la prima vedere puţin desuetă. La fel ca Matei Hutopila și Anatol Grosu – de altfel foarte diferiţi între ei, atât scenografic, cât și tematic –, Ivas reușește să împrospăteze un limbaj și să retrezească un univers – cel rural, privit din perspectiva adultului urbanizat, dezvrăjit – care părea condamnat la marginalitate în poezia din secolul XXI. «VCR», «laura, laura fată de treabă» (geamăna acelui «Madrigal răsturnat» al tânărului Geo Dumitrescu) sau poemul în proză care închide cartea sunt hiturile din mila schimbă gustul cărnii, recomandându-l pe Ivas ca pe un poet cu mari disponibilităţi, pe care merită să îl urmărim mai departe.” (Claudiu Komartin)