Poesis internaţional, nr. 2 (14) / 2014

Din cuprins:
* Portret: Octavian Soviany 60
* Poezie de: Charles Baudelaire (în traducerea lui Octavian Soviany), Philip Schultz (în traducerea lui Vlad Drăgoi), Gabriel H. Decuble, Borbély Szilárd (în traducerea lui Andrei Dósa), T.S. Khasis, Mary Jo Bang (în traducerea lui Vlad Pojoga), Liviu Ioan Stoiciu, Jesús Jiménez Domínguez (în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari), Novica Tadić (în traducerea Liubincăi Perinaţ-Stancov), Teodozia Zarivna (în traducerea lui Dumitru Crudu), Adela Greceanu, Adriana Carrasco (în traducerea lui Claudiu Komartin), Dan Ciupureanu, Johannes Göransson (traducere de Florin Buzdugan şi Chris Tănăsescu), Clara Diesen (în traducerea lui Bogdan Coşa), Johanna Ekström (în traducerea Teodorei Coman), Lina Hagelbäck (în traducerea lui Sorin Gherguţ), Daniel Coman, Alexandra Turcu, Anastasia Gavrilovici

* Proză de: Alexandru Monciu-Sudinski, Sherman Alexie (în traducerea lui Vlad Pojoga) şi Dan Coman

* Eseu de: Bogdan-Alexandru Stănescu, Radu Vancu, Yigru Zeltil, Diana Marincu

* Comentarii critice de: Florin Caragiu, Claudiu Komartin, Teodora Coman, Rita Chirian, Andrei C. Şerban, Răzvan Ţupa

* Interviu: Luna Miguel în dialog cu Emanuela Ignăţoiu-Sora

          14

Cu câţiva ani în urmă am propus uneia dintre editurile de top din România (aceea care a scos, cam între 2006 şi 2010, câteva antologii destul de bine croite din poeţi fundamentali ai secolului trecut) publicarea în volum a unei selecţii din poezia lui Pier Paolo Pasolini. Răspunsul a fost negativ, invocându-se vânzările nesatisfăcătoare a două cărţi de proză şi eseuri publicate deja în româneşte. Cum eu n-am învăţat nicicum să vorbesc afacereza, mi-a fost şi îmi este greu să accept că cifrele seci pot bate prestigiul unuia dintre cei mai mari artişti din Novecento, clasic al cinematografiei mondiale, poet şi romancier ale cărui cărţi sunt citite cu pasiune şi după o jumătate de veac. Că poezia lui Pasolini nu a putut apărea în comunism e, poate, mai uimitor în cazul unui scriitor angajat social, critic lucid şi vehement al ideologiei capitaliste, decât faptul că în douăzeci şi cinci de ani de la căderea Cortinei de Fier nu s-a găsit la noi niciun editor îndeajuns de brav ca să-şi asume un asemenea proiect. Rămân încrezător că poezia lui Pier Paolo Pasolini ar putea ajunge curând la publicul din România (mai exact, la aceia care nu au acces la original sau la traducerile în limbile de circulaţie), cu atât mai mult cu cât peste un an se împlinesc patru decenii de la moartea lui Pasolini, devenit în 1975 „victima propriilor sale personaje” (despre justeţea acestei propoziţii a lui Michelangelo Antonioni rămâne, cu siguranţă, de discutat).
                Mi s-a părut firesc, aşadar, ca numărul din această toamnă al revistei să se deschidă cu un fragment de eseu despre „ereticul” Pasolini, semnat de Bogdan-Alexandru Stănescu, unul dintre criticii şi comentatorii cei mai avizaţi, la noi, ai operei scriitorului şi regizorului italian. Încă de la începutul anilor 2000, BAS era unul dintre admiratorii şi partizanii operei lui PPP, amănunt care cântăreşte decisiv, cred, în traiectoria intelectuală a actualului director editorial de la Polirom, pe care încă îl cred în stare, din devotament pentru poezia lui Pasolini, să sprijine cât poate apariţia, la anul, a unei antologii cuprinzând texte esenţiale din Bestemmia, opul de 2400 de pagini ce cuprinde întreaga operă poetică a acestui uriaş scriitor italian.

                Portretul din numărul 14 îl are în centru pe Octavian Soviany, poet, prozator, critic, traducător şi dramaturg 80-ist (deşi, ca toţi scriitorii foarte valoroşi, un atipic al generaţiei sale) care a împlinit pe 23 aprilie 60 de ani. Tonusul excelent al lui Soviany şi productivitatea sa uimitoare din ultimii ani îl recomandă pe autorul Scrisorilor din Arcadia ca pe unul dintre autorii de prim raft ai prezentului. Pe lângă cronicile la cele mai recente două volume de poezie semnate Octavian Soviany, „Poesis internaţional” prezintă o mostră convingătoare din Florile răului, volum masiv care apare la Casa de Editură Max Blecher simultan cu acest număr al revistei, Soviany fiind primul poet şi traducător român care traduce integral opera poetică baudelairiană (mai puţin poemele în proză, în plan pentru 2015) şi împlineşte astfel dezideratul de acum 46 de ani al lui Geo Dumitrescu („Ideal ar fi fost, desigur, ca o asemenea ediţie să fie rezultatul ostenelii unui singur traducător (...), o astfel de traducere a Florilor răului, completă şi unitară şi, fireşte, cât mai aproape de înălţimea originalului, rămâne încă de aşteptat.” – în „Cuvântul înainte” la ediţia din 1968, apărută la Editura pentru Literatură Universală).

                Pe lângă Pasolini şi Baudelaire, care ţin capul de afiş al numărului 2/2014, „Poesis internaţional” găzduieşte poeţi din opt literaturi, o încercare de recuperare a unui excelent prozator postbelic, Alexandru Monciu-Sudinski, despre care nu se mai ştie nimic din anii ‘90, eseuri, comentarii critice şi prezentări relevante pentru actualul context cultural, precum şi un interviu cu tânăra poetă barceloneză Luna Miguel. Câteva argumente solide pentru consecvenţa cu care ne urmăm programul, indiferenţi la bruiajele lumii contemporane.