Despre „Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine”, la patru luni și ceva de la apariție

Notasem aici în ultimele zile ale lui ianuarie că primele trei articole despre antologia poeziei generației războiului pe care am întocmit-o la sfârșitul anului trecut apăruseră în decurs de numai câteva zile. După aproape trei luni, s-au mai strâns șapte contribuții critice. Rezumând, despre Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine (Cartier, 2018) au scris Ioan Stanomir, Luana Stroe, Constantin Necula, Ion Pop, Octavian Soviany, Mihai Iovănel, Gelu Diaconu, Ștefan Bolea, Liviu Antonesei și, cel mai recent, Doris Mironescu. Am lansat cartea la Chișinău, Sibiu, București, Brașov, Turnu Severin și Madrid, iar la începutul lunii mai vor mai fi trei evenimente în jurul ei, pe 7 la Cluj, pe 10 la Craiova și pe 13 la Timișoara. Mai aștept două cronici, cartea a ajuns și la Barbu Cioculescu, care, împreună cu Pavel Chihaia, e unul dintre ultimii reprezentanți ai acelei generații care mai sunt printre noi, iar tirajul e aproape epuizat. Va fi, cel mai probabil, până vine vara. Misiune îndeplinită.