Nu am făcut niciodată dragoste de două
ori cu același bărbat.
Unii spun că aș fi o stricată,
însă credeți-mă: sunt cea mai sfioasă
persoană
pe care nu o cunoașteți,
singura fecioară pe care luna o înțelege
și îi dă bani de țigări după ce se
spală,
se-mbracă și pleacă pe străzi pustii
în căutarea unui fruct de nimic
pe care l-aș putea prezenta ceremonios și
mamei, și labiilor mele.
Dacă aș face același lucru de două ori,
lumea nu ar mai avea nici un sens.
Dacă aș face același lucru de două ori,
ar trebui să mă sinucid ca suratele mele
din Saitama.
Totul se transmite prin repetiție,
și vinovăția, și jalea, și frigul, și
nebunia.
Eu nu o să repet nimic.
Nu o să calc din nou în locul acela
în care am trăit extazul, deznădejdea,
mânia –
animalul ăsta nemilos
cu care te hârjonești și-i vorbești,
care așteaptă și încuviințează fățarnic
când îl alungi,
deși nu caută decât să ți se așeze în
poală
pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu