luni, 23 septembrie 2019

Strofe


A venit frigul și lumina supurează
la ziuă pe trunchiuri în disprețul rapsozilor.
S-a făcut coajă, dar parcă tot mai doare –
dedesubt zvâcnește cumpătat, în timp ce
pe trotuare e zbenguială de frunze
amestecate cu gunoaie, ăsta-i orașul și știm
că nu e altfel nici la sat.

O să treacă și echinocțiul de toamnă: iar suntem
buni de plată. Emanuel începe să distingă
în silueta aplecată deasupra căruțului
o ființă înaltă și tehuie, căreia-i
intră vântul pe sub cămașă,
care îl mângâie răcoros și-i trage pătura
până sub bărbie.

Apoi anul va fi tot mai mult în scădere,
și ziua va descrește și ea, înăcrindu-ne
gesturile ca pe lapte – râvnite de nori răpănoși,
toate-ale noastre mai dragi se vor trage-n
spatele draperiilor, unde așteaptă
balansoarul, tigrul cu mustăți de focă,
florile uscate din glastre.

4 comentarii:

  1. ceva mai frumos decât Emanuel în poem nu poate exista

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne agităm căutînd explicaţii
    Şi vorbe subtile amestecate tiptil
    În descrierea descreierărilor stabilite
    Ca rîvne ale normalităţii în/con/jurătoare
    Organizări şi analize sanguine epileptic eliptice lipstic
    Sărutul acela-apăsat cu rujul cel RUJ a masca anusul gurii ignare
    Continuu-amestecînd pipota inima secreţii şi zemuri scrîşnind
    Ale Florii de un roşu aprins arzînd mînuind catoblepasic
    Armonica demonica HIDROCEPHALICA

    RăspundețiȘtergere