O sută șaizeci și ceva de poeme alese din mai bine de două mii, poate chiar vreo două mii două sute, adică din patruzeci de volume de versuri și antologii publicate de Constantin Abăluță de la Piatra (1968) până la Mai sincer ca Himalaya (2018) și Poem pentru cei ce nu-s de față (2018). Un important poet și traducător contemporan, care e astfel sărbătorit, la optzeci de ani, așa cum o merită scrisul său, mai cu seamă după nedreptatea mizerabilă ce i-a fost făcută în ianuarie la Botoșani, când, deși cinci din șapte membri ai juriului Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” l-au votat, premiul i-a fost refuzat pentru că nu a putut ajunge, pe o vreme geroasă și având sănătatea șubredă, la decernarea de la Botoșani.
În aceeași colecție au mai apărut trei cărți pe care apare și numele meu: Andrei Bodiu, Oameni obosiți (2016), Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017 (2017, 2018) și Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului (2018).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu