Elegii reacționare

hidrocarburi saturate steroizi pesticide
fluxuri necontenite de bani și de nepăsare
tot ce trăim desfide cei câțiva ani în care
părea că e pace când pe dedesubt se insinuau
otrăvuri arta liftei bubonice și vorace.
din sămânța de om se extrage acum ceva
mai împuțit decât marea cea mare și toxică de
o generație și-un pic
mai ții minte? – peștișorul
auriu se sufocase în punga transparentă
aruncată direct pe trotuar răzbunarea lui fi-va
kilul de plastic scos din mațele tale după
ospățul cu stridii și calamari suntem
piane obosite prinse în plasă de zale
ghiftuiți în fericirea noastră depravată vâslim
la costum și cravată către insula unde
prosperă oameni radioactivi doxa
înlocuită cu noxa conștiințe cuprinse
de-amoc cineva invocă jucăria ultimilor nativi
și crinii iau foc

*

nu ai simțit atingerea
lipitorii pragmatice care s-a strecurat când
nu erai atent în acest story ce face
uitate orice istorii cu broaște și moaște
ascunse în ochiul putrezit și în
burțile flasce până când
se va naște iar din scleroză și fărădelege
mutantul sfios pe care întâi o să-l
sacrifice și-apoi o să-l ungă
rege peste cerul lor sulfuros sudat în
lacrima anorganică din care nu-ți poți
construi un baraj pentru panică hai râzi
dacă te ține sau ia-te bine cu mine
eu vin din oameni mândri și
dârzi ce nu se lasă expuși în vitrine și scriu
cu mâna lor pe solzul lucios în bazalt
sau în os
viva la muerte! chaos reigns!
anarchy in petrila! chestii
de-astea în fine

*

frige și doare și sticlele-s
oleacă cam goale în timpul ăsta morgan
freeman doarme

n-are habar că la porțile orientului oamenii își

dau palme și-n somn iar
idiotul țării e numit eminență
și domn

psihoză sub formă de integrare cu idealuri agrare

cumetri cu metri de perne sub cururi

și parfumuri de tuberoză iată

mărite-mpărat am inventat
țânțari și tăuni digitali

sub ochii noștri beliți corporația produce puzderie
de căpcăuni breivici ramificați în
fractali

și se pregătește asasinarea unui alt arhiduce

așa că să vină roboții să ne ștampileze

cu sigiliul calamității gușa noastră
saturată de metale grele se mai va ridica o dată
spre cer va scuipa într-o doară spre stele

*

în acest cerc al fragilității sociale soarele
își vădește menirea de mătușă
neconsolată
prelins pe scoarța copacilor ne arată cum
fericirea se ia cu forța se-nhață brutal
dar eu încă aștept în perimetrul
natal pândind din tufișurile
de izmă creață să-nceapă să miște
pâinea care mi-a mâncat jumătate de față
folosesc cataplasme ceaiuri medicinale unguente
remedii homeopate sugerate în basme sunt
uzurpatorul melancoliei și al
propriilor sentimente datate meșteresc la
un instrument care va înlocui tristețea
cugetătoare și trăiesc intens
și urgent dramele comunicate prin
capilare oraculare
de oameni care-și trăiesc fioros biografia
și știu bine că-n teritoriile-astea toți
tragem să apucăm ziua următoare
fără fanfare și fanfaronade și turnuri de fildeș
fiindcă e care pe care