un trup scurs
împachetat cu grijă de îngeri
boala zgândăreşte pe întuneric
câteva glande
şi-atât
în tâmple e frig
pentru călugăriţe
frunzele sunt singura piele
cine îmi spală cu sodă picioarele
cine mă izbeşte de venele
îngroşate
şi râde
„sunt mulţi ani de când
poezia nu a mai fost sudată
de viaţă”
scria pe zid retardatul
sub luna
scobită şi grea
ca o fosilă din neolitic
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
diferit...inca nu stiu daca imi place sau nu :D
RăspundețiȘtergereeu cred că retardul știa ceva. ce e cu cobaltul? ori ești alergic ori ai rămas la chimie.
RăspundețiȘtergereTusin
super b
RăspundețiȘtergeree ceva aici cu care rezoneaza oricine, un fel de sunet ecou grefat pe un şold al centralităţii canonice---şi-atât. haha, nu, e mai decât atât.
RăspundețiȘtergere