marți, 27 iulie 2010

Vreau să te cred când spui

că va veni cineva
cu un zâmbet perfect
şi cu gesturi definitive
o insectă cu suflet de doică
să mă ducă spre ziua de mâine
cum duci un cal dărâmat de tristeţe
seara către abator
Publicat de la
Etichete:

7 comentarii:

  1. Alexa28 iulie 2010 la 02:20

    Cuvintele astea... imi dau fiori. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim28 iulie 2010 la 20:23

    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Alexa28 iulie 2010 la 21:38

    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim28 iulie 2010 la 22:30

    Alaturarea insectei (oricit de longeviva, tot efemerida e in esenta) cu sufletul de doica (etern) are efect.
    E atit de neasteptata. Are suflet insecta? Ce fel de insecta ar putea fi o doica? Albina? Fluture? Libelula? Carabus? Gindac? Depinde de creditele acordate de imaginarul fiecaruia.
    Ca si zimbetul perfect de la inceput si tristetea ampla din final.
    Ca si ziua de miine care-i o seara.
    Ca si purtarea de grija care-i o invitatie la sacrificiu.
    Profund si frumos.
    XXM

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim28 iulie 2010 la 23:03

    Totusi cred ca cea mai potrivita insecta in context ete paianjenul. La fel, pinza lui nu-i ocrotitoare, decit pentru privire. Si asta daca nu e tesuta in casa. In natura poate fi chiar spectaculoasa. Am vazut eu una, in amurg, o punte intre vita de vie suspendata si crengile marului.
    De asemenea, prezinta vantajul de a se destrama foarte repede.

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim28 iulie 2010 la 23:04

    este
    avantajul

    RăspundețiȘtergere
  7. Rita9 septembrie 2010 la 11:47

    ...si eu vreau sa invat sa cred.

    P.S: asta se invata sau se mosteneste?

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)