miercuri, 14 iulie 2010

lemn

lui Aurel Onişor


totul învins şi trecut.

încet s-a sfârşit şi furtuna.

ultimele strigăte sunt din lemn.

peste tot este noapte.

pocitania râde.
Publicat de la
Etichete:

2 comentarii:

  1. Anonim14 iulie 2010 la 06:20

    Claudiu, e de bine sau de rău că râde pocitania? Uite, aici intervine conflictul între conţinut şi formă. Îmi place forma, dar de conţinut mă tem.
    Şi mai extrapoetic: nobleţea sufletească a celor vii de-a marca, periodic, prezenţa celor ce vor învia mai târziu.
    Dar nu e bine nici pentru noi, nici pentru ei să ne petrecem aproape tot timpul în compania lor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim14 iulie 2010 la 13:19

    ai scris poezia asta, si asta inseamna ca pe tine pocitania nu te-a invins.

    NU e noapte peste tot, mai e si Bistrita. drum bun! acolo o sa intilnesti multi prieteni. intre ei, pocitania nu te poate atinge!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)