Casa de Editură Max Blecher la Bookfest & Institutul Blecher, ediția 205

Sfârșit de sezon cu inevitabilul târg de carte Bookfest, care a-nceput ieri în Pavilionul B2 de la Romexpo. Casa de Editură Max Blecher are, ca de obicei, standul său (A07), și se prezintă cu trei cărți nou-nouțe, semnate de Livia Ștefan, Luminița Amarie și Nicolae Coande, precum și cu numărul 23 (1/2019) al „Poesis internațional”. Pe lângă cele trei evenimente de la târg, de vineri, sâmbătă și duminică, după ce povestea de la Romexpo se termină, duminică seara are loc la Tramvaiul 26 ediția 205 (a paisprezecea de anul ăsta) a Clubului de lectură Institutul Blecher.

Iată-ne programul:

* vineri, 31 mai, de la ora 19, lansarea numărului 23 (1/2019) al revistei „Poesis internațional”
* sâmbătă, 1 iunie, de la ora 16, evenimentul „Casa de Editură Max Blecher. Ocolul Pământului în 90 de cărți”
* duminică, 2 iunie, de la ora 15, lansare Thanato Hotel de Livia Ștefan
* duminică, 2 iunie, de la ora 20, la Tramvaiul 26 (Str. Cercului, nr. 6), ediția 205 a Institutului Blecher, cu Emilian Galaicu-Păun și Livia Ștefan.

Emilian Galaicu-Păun (n. 1964) a publicat mai multe volume de poezie, printre care Levitații deasupra hăului (1991), Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994), Yin Time (1999), antologia Gestuar (2002), Arme grăitoare (2009) și romanele Gesturi. Trilogia nimicului (1996) și Țesut viu. 10x10 (2011). În mai 2019 i-au apărut simultan două noi volume: A(II)Rh+eu și Apa.3D. A tradus din limba franceză cărți semnate de Robert Muchembled, Michel Pastoureau și Roland Barthes.

Livia Ștefan (n. 1982) a debutat cu re.volver (2012), volum urmat de Lolita32 (2016) și de recentul Thanato Hotel (2019). Cântă în trupa Oedip Piaf. A tradus pentru „Poesis internațional” poeme de Mia Axelsson și Ai Ogawa.

Livia Ștefan, Thanato Hotel

Casa de Editură Max Blecher, 2019

Luminița Amarie, Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins

Casa de Editură Max Blecher, 2019

Nicolae Coande, Memoria unui mort este memoria mea

Casa de Editură Max Blecher, 2019

„Poesis internațional” 23 (1/2019)

Institutul Blecher, ediția 204

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 26 mai 2019, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu prozatorii Bogdan Suceavă și Liviu G. Stan.


Bogdan Suceavă (n. 1969) a studiat Matematica la Universitatea din București și la Michigan State University, unde și-a luat doctoratul în 2002. În prezent, profesor la California State University, Fullerton, SUA. A publicat volumele de proză: Teama de amurg (1990); Sub semnul Orionului (1992); Imperiul generalilor târzii și alte istorii (2002); Venea din timpul diez (2004, roman tradus în engleză, franceză, maghiară, bulgară și cehă); Miruna, o poveste (2007, tradus în engleză, italiană și slovenă); Noaptea când cineva a murit pentru tine (2010); Memorii din biblioteca ideală (2013); Republica ideală (2016); Istoria lacunelor. Despre manuscrise pierdute (2017), Avalon. Secretele emigranților fericiți (Polirom, 2018).

Liviu G. Stan (n. 1987) este jurnalist și a debutat în 2008 cu volumul de poezie Yima. Autor al romanelor Sânge de pasăre pe haine (2014), Casele vor uita (2016) și Filip Manakis: o poveste europeană (frACTalia, 2019).


Moderator: Claudiu Komartin

„Poesis internațional”, nr. 23 (1/2019). Editorialul

             
            Mi-e greu să spun, revăzând cap-coadă revista din primăvara aceasta, care este autorul ce ține capul de afiș al numărului sau pe care îl citesc cu cea mai mare plăcere, dintre cei publicați în „Poesis internațional” 23. Probabil că cel mai prestigios în literatura mondială a ultimelor decenii este nicaraguanul Ernesto Cardenal, figură proeminentă a Americii Latine, care tocmai a împlinit nouăzeci și patru de ani – apariția în românește a poeziei sale ar trebui să fie privită ca un eveniment și vine firesc după selecția consistentă din Nicanor Parra, de acum două numere. Pe de altă parte, apariția unui grupaj din Alfabet (1981) a lui Inger Christensen, o clasică a literaturii daneze (anticipând, la fel ca în cazul lui Cardenal, apariția unei cărți traduse în limba română), este un moment important pentru mai buna cunoaștere a poeziei recente din țara care i-a dat pe Johannes Ewald, Søren Kierkegaard și Karen Blixen. Mai apoi, confesivitatea brutală și torturată a americancei Ai Ogawa, în versiunea Liviei Ștefan (al cărei volum proaspăt apărut, Thanato Hotel, arată nu doar o înrudire, ci și cât se poate asimila din cruzimea neconcesivă a lui Ai), lungul poem din 1980, „Un recviem german”, al britanicului James Fenton, explorările obsesive și tanatofore ale lui Miyó Vestrini, versurile deopotrivă exacte și empatice ale Nadejdei Radulova (ce comunică în chip straniu cu poezia de acum două-trei decenii a Marianei Marin), literatura lucidă și sarcastică a israeliencei Anat Zecharia, poemele lui Chad Norman, care intră într-un dialog neașteptat cu fragmentul din „cântecul postuman” Sophia România al Ruxandrei Cesereanu – toate acestea sunt, după mine, probe ale puterii poeziei de a-i transforma, în feluri cât se poate de diferite, pe cei care sunt atinși de ea.
            În centrul portretului din acest număr se află Dușan Petrovici, care este, la 80 de ani, unul dintre seniorii neștiuți ai generației ’70 – de vină pentru această stare de lucruri e cel mai probabil faptul că poetul bănățean a emigrat acum aproape patru decenii în Germania, iar recuperarea sa, care ar fi trebuit să se petreacă mai devreme, poate fi înlesnită de selecția pe care am făcut-o din nouă volume, de la debutul cu Lebede ale puterii (1972) până la Însemnări atroce (2015). Astfel, Petrovici se alătură unei galerii de poeți ignorați de sistemul literar autohton, pe care i-am prezentat și a căror literatură (uitată sau trecută în mod suspect sub tăcere) merită restituită sau pur și simplu făcută vizibilă pentru cititorii de azi – i-aș reaminti, dintre cei pe care i-am antologat, din 2010 încoace, la rubrica „Portret”, pe Vasile Vlad, Eugen Cioclea, Petru M. Haș, Mariana Codruț, Judith Mészáros sau Grete Tartler. Alăturându-i pe aceștia lui Vasile Petre Fati, George Almosnino, Cristian Simionescu sau Aurel Dumitrașcu (pe care am încercat să-i revizităm periodic), avem punctul de pornire pentru o istorie alternativă a poeziei românești din ultima jumătate de secol.
            Pe scurt, cu riscul de a mă repeta, „Poesis internațional” își urmează programul și își respectă statutul, propunând în acest număr poezie, proză, eseu din cincisprezece literaturi (pe lângă textele autorilor români din cele două țări despărțite de Prut), în transpunerea unor traducători dedicați și de un admirabil profesionalism.
            Se înțelege, cred, că nu împărtășesc scepticismul Ritei Chirian, al cărei text, „Leac de impostură”, e mai întâi de toate un act de interogare critică. Îi dau însă dreptate că avem nevoie de o privire exigentă și lipsită de autoiluzionări și de mulțumirea de sine a culturii oficiale și a miruitorilor de serviciu care se îngrașă orbi și surzi la tot ceea ce Rita numește, cu o formulă de reținut, „păstrarea promisiunilor dintâi ale poveștii”.

Cuprins:

Portret: Dușan Petrovici

Poezie: Inger Christensen (traducere de Daniela Ionescu), Ruxandra Cesereanu, Ernesto Cardenal (traducere de Anastasia Gavrilovici), Silviu Gongonea, Nadejda Radulova (traducere de Lora Nenkovska), Anat Zecharia (traducere de Ligia Keșișian), James Fenton (traducere de Ștefania Mihalache), Sebastian Reichmann, Miyó Vestrini (traducere de Lia Boangiu), Chad Norman (traducere de Radu Nițescu), Monica Stoica, Ștefania Mihalache, Irina Kotova (traducere de Diana Iepure), Ai Ogawa (traducere de Livia Ștefan), Mihai Ignat, Andrew Davidson-Novosivschei, Simona Nastac, Najwan Darwish (traducere de Tiberiu Neacșu), Izsó Zita (traducere de Mihók Tamás), Danijel Dragojević (traducere de Adrian Oproiu și Goran Čolakhodžić), Andrei Doboș, Stefano Simoncelli (traducere de Daniela Mărculeț), Luca Ștefan Ouatu, Silvia Grădinaru

Eseu: Daniela Luca, Ingeborg Bachmann, „blând și în șoaptă”; Alexandru Bulucz, Un ochi ce locuiește-n stomac (traducere de Michael Astner); Radu Andriescu, Poezia care intimidează. Despre dificultate

Proză: Emilian Galaicu-Păun, Liviu G. Stan, Lidija Dimkovska (traducere de Sînziana Dragoș)

Cronici de carte: Alex Ciorogar despre Monoideal (Nemira, 2018) de V. Leac; Sînziana-Maria Stoie despre Înainte să inventez căderea (Casa de Editură Max Blecher, 2019) de Gheorghi Gospodinov; Marius Conkan despre Dați totul la o parte ca să văd (Cartier, 2018) de Eugen Cioclea; Octavian Soviany despre Mojar și alte poeme care nu există (Hyperliteratura, 2018) de Valeriu Mircea Popa; Grațiela Benga despre Păsări în furtuna de nisip (Casa de Editură Max Blecher, 2018) de Ioana Vintilă

Artă: Ion Grigorescu, Exercițiu de vorbire; Ioana Șerban, Ion Grigorescu. Discuție despre șerpi. Țara nu e a

Note: Rita Chirian, Leac de impostură

Prezențe. Poeți români în traduceri străine: Gherasim Luca, L’inventore dell’amore (Criterion Editrice, 2018); Mircea Cărtărescu, Tout (Editions Caractères, 2019); Ion Pop, Elegie all’offensiva (Criterion Editrice, 2019); ***, Something is still present and isn’t, of what’s gone (Aracne Editrice, 2018); Doina Ioanid, Le bazar de la glaneuse / De bazaar van de sprokkelaarster (maelstrÖm reEvolution, 2018); Cosmin Perța, Mon coeur a des coordonnées précises (La Traductière, 2019)

alegorie

am capul vălurit și inima-mi vâslește-n sens contrar.

ieri noapte am visat un dumnezeu cu cheiță,

pierdut printre ruinele de la caliacra.

grupuri de turiști asiatici treceau pe lângă el,

ba chiar și prin el, fără să-l bage de seamă.

era, ce-i drept, un dumnezeu mititel,

neglijabil,

aproape o stârpitură

și zeci de orci albe se izbeau cu putere de diguri,

punându-i la încercare încremenirea.

rele. zeflemitoare. îngrășate peste măsură.

(ce căutau orcile alea în marea cea mai puțin înzestrată

pentru imanență? ce căutam eu acolo,

în ora senilă a înserării, când nimeni nu mai are putere

decât să urmărească valurile

îndoliat și filial?)

chipul mi s-a desprins de corp, a plutit ațipit

și s-a lipit de cheiță, ca o-nvelitoare murdară și hărtănită

pentru vremurile în care oamenii mai simt

doar cu ceafa.

m-am trezit cu urechile țiuindu-mi

și cu gândul să merg de îndată și să-l iau de acolo

pe dumnezeul cel singur și pricăjit,

să-i întorc cheița

sau poate să îl ascund de toți și de toate,

în sertarul în care tata își ținea cureaua

și decorațiile.

Institutul Blecher, ediția 203

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 19 mai 2019, de la ora 19.30, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Moni Stănilă, Ioana Vintilă, Irina Temneanu și Alexandru Vakulovski. Lectura are loc în cadrul celei de-a X-a ediții a Festivalului Internațional de Poezie București.

Moni Stănilă (n. 1978, Tomești, jud. Timiș) a studiat Teologie Ortodoxă la Timişoara şi Sibiu. Din 2010 trăieşte la Chişinău, unde lucrează în presă ca editorialist şi conduce împreună cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica” al Bibliotecii Municipale. A publicat volumele de poezie: Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (2009), Sagarmatha (2012), Colonia fabricii (2015), O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (2017) și romanele: Al 4-lea (2013) și Războiul solomonarilor (2018).

Ioana Vintilă (n. 1997, Sibiu) a fost mezina grupului „Zona nouă” din Sibiu. În 2016 a reprezentat România, ajungând în finala PEN International New Voices Award. Este studentă în anul III la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (secția Biotehnologie). A debutat cu volumul Păsări în furtuna de nisip (Casa de Editură Max Blecher, 2018).

Irina Temneanu (n. 1998, Tulcea) este studentă la Facultatea de Inginerie Tehnologică și Management Industrial din cadrul Universității „Transilvania” (Brașov).

Alexandru Vakulovski (n. 1978, Suvorov, URSS – astăzi Antonești, Rep. Moldova) este poet, prozator, publicist și traducător, unul dintre cei mai activi și mai cunoscuți scriitori români din Republica Moldova. Dintre volumele sale de poezie: ecstasy (2005), Dați foc la cărți (2012), Priveliști (2017). Autorul câtorva romane intens comentate, printre care Pizdeț (2002), Letopizdeț. Cactuși albi pentru iubita mea (2004) și 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană (2010), precum și al volumului de interviuri Afganii (2016).

Moderator: Claudiu Komartin

Sâmbătă, șase poeți tineri la Londohome

Nu știu dacă vremea va ține cu noi în așa fel încât să se citească în curte la Londohome (General David Praporgescu 21, București), cum plănuiam, dar și-năuntru tot bine va ieși, pentru că protagoniștii primeia dintre cele două lecturi pe care le moderez la ediția a X-a a FIPB (a doua e duminică seară, la ediția 203 a Institutului Blecher) sunt poeți vitali și proaspeți, în care am încredere: Ovidiu Komlod, Veronica Ștefaneț, Monica Stoica, Alexandru Nathan Moisii, Raluca Ialomițeanu și Luca Ștefan Ouatu. Komlod, Ștefaneț și Ialomițeanu au apărut deja în nr. 18, 20, respectiv 21 ale revistei „Poesis internațional” (în nr. 23, care e-n pregătire, vor publica Monica Stoica și Luca Ouatu), iar doi dintre ei (Komlod și Moisii) au debutat în volum, în 2017, respectiv 2018.

Euphonia

Vineri, 17 mai, de la ora 19.30, la Apollo 111 (Strada Ion Brezoianu nr. 23-25, București), particip la Euphonia, un eveniment performativ cu câțiva artiști foarte tari. Euphonia vine după alte trei astfel de întâlniri derulate în ultimii trei ani în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București și curatoriate de către Simona Nastac, la care am luat parte: Dada 100 (2016), Metamorph (2017) și Polifonic (2018).