[cocon]

Poem-colaj din texte trimise la cea de-a VII-a ediție a Zilelor de poezie „Constantin Virgil Bănescu” (Târgoviște, 14-15 mai 2016).
Cu Alexandra Dumencu, Diana Beldeanu, Cătălina Suditu, Iris Rusu, Ioana Iacob, Alexandra Negru, Ioana Vintilă, Alexandra Diana Malenda, Ivona Catană, Andreea Chiper, Elena Boldor, Raluca Boantă, Corina Florentina Cristian


nu ești niciodată pregătit pentru cum se simte
undeva la subsol în locul în care norii
nu mai tulbură maniacii
peste tine glasurile orașului cu
frici cu tot sub pătură tace și inima
acum când tot ce mai rezistă în noi
e un cocon de hormoni care împinge limitele până la
plăcerea morbidă a frumuseții
și muzica asta
care mi se dezintegrează în cap
și becul din baie ce devine o pitică albă gata
să mă înghită cu tot cu transpirația de pe spate
un acvariu cu pești bine hrăniți
o mamă robot tată robot bunică robot
așa degeaba și uneori cu drag
la sfârșit devii om
același nume cu aceleași trăsături
dincolo de apele întunecate