Poezia e forma de rezistență a unui koala față în față cu buldozerele trimise de Corporație.
duminică, 6 martie 2016
Poemul săptămânii: Gabriela Negreanu
Am mai scris despre ea, la începuturile acestui blog, acum aproape șase ani, numind-o un pilot de încercare. Pe atunci îi știam doar câteva poeme, din antologia lui Marin Mincu și de pe net. Acum, după ce i-am citit aproape toate cărțile, cred că știu ce spun când scriu astfel despre Gabriela Negreanu pe hyperliteratura.
Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013, 2025), Dezmembrați (2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco), antologia Maeștrii unei arte muribunde (2010-2017) (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021, 2023), antologia 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și Inoculare (2022). Volume apărute în traducere: Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen (Korrespondenzen, Viena, 2012), Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, 2015), Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, 2015), кобалт (ДА, Sofia, 2017), kobalt (Biuro Literackie, Kołobrzeg, 2022), Οι μετρ μιας ψυχορραγούσας τέχνης (Βακχικόν, Atena, 2025). Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al semestrialului „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2022 redactor-șef adjunct al lunarului cultural „Tomis”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu