Am mai scris despre Dumitru Crudu, poetul, și anume despre antologia sa de acum un an și jumătate, Falsul Dimitrie (între timp, Dumitru a scos anul trecut două noi volume, cam trecute cu vederea, din motive pe care nu vreau să le discut aici), iar acum am ales un cunoscut text de-al său din volumul de debut pentru cel de-al 33-lea „poem al săptămânii”.
Dumitru Crudu
dimitrie
eu
sunt şobolanul şi eu sunt viermele
eu sunt fluturele care zboară prin aer
noi cu toţii suntem cei care mergem
pe pămînt şi ne tîrîm în coate vocile
noastre nu se aud sunt slabe slabe
dar uneori noi ne vedem eu sunt şobolanul
care îşi scoate capul dintr-o gaură veche ştiu
că sunt urît şi din cauza asta sufăr enorm
iar eu sunt viermele
care mişună prin bălegar
şi eu am complexe dar vine seara şi ea mă ia
în palme şi se joacă cu mine noi cu toţii suntem
singuratici singuratici şi suferim enorm
din cauza asta iar eu sunt fluturele care
zboară pe sus şi eu sunt singur singur şi mă
înspăimînt uneori cînd mă uit în oglindă
dar vine seara şi vine vara şi noi
ieşim pe cîmpie şi ascultăm cîntecele
voastre şi nouă ne plac enorm
eu sunt şobolanul şi eu sunt viermele
şi eu sunt fluturele care zboară prin aer
şi nouă ne plac la nebunie
cîntecele voastre absurde
din Falsul
Dimitrie (1994)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu