Poemul săptămânii: „dimitrie” de Dumitru Crudu

Am mai scris despre Dumitru Crudu, poetul, și anume despre antologia sa de acum un an și jumătate, Falsul Dimitrie (între timp, Dumitru a scos anul trecut două noi volume, cam trecute cu vederea, din motive pe care nu vreau să le discut aici), iar acum am ales un cunoscut text de-al său din volumul de debut pentru cel de-al 33-lea „poem al săptămânii”.

Dumitru Crudu

dimitrie

eu sunt şobolanul şi eu sunt viermele

eu sunt fluturele care zboară prin aer

noi cu toţii suntem cei care mergem

pe pămînt şi ne tîrîm în coate vocile

noastre nu se aud sunt slabe slabe

dar uneori noi ne vedem eu sunt şobolanul

care îşi scoate capul dintr-o gaură veche ştiu

că sunt urît şi din cauza asta sufăr enorm

iar eu sunt viermele

care mişună prin bălegar

şi eu am complexe dar vine seara şi ea mă ia

în palme şi se joacă cu mine noi cu toţii suntem

singuratici singuratici şi suferim enorm

din cauza asta iar eu sunt fluturele care

zboară pe sus şi eu sunt singur singur şi mă

înspăimînt uneori cînd mă uit în oglindă

dar vine seara şi vine vara şi noi

ieşim pe cîmpie şi ascultăm cîntecele

voastre şi nouă ne plac enorm

eu sunt şobolanul şi eu sunt viermele

şi eu sunt fluturele care zboară prin aer

şi nouă ne plac la nebunie

cîntecele voastre absurde

din Falsul Dimitrie (1994)