vineri, 15 august 2014

Un poem de Adriana Carrasco


Adriana Carrasco s-a născut în 1985 la Cuernavaca şi a trăit în Ciudad de México, unde a urmat cursurile UACM, de unde a ieşit licenţiată în Asistenţă Socială. A lucrat în mai multe aziluri şi centre sociale şi a scris în urma experienţelor sale volumul de poezie Dezmembraţi (2009). A murit în vara anului 2012, în apropierea casei sale din Tepito, într-un schimb de focuri dintre două bande rivale, împreună cu partenera sa, fotografa Maria Hirschpek.


Cântec lucid


adevărat îţi spun
fiecare e târfa cuiva şi asta
o ştie oricare
din cei ce rătăcesc
dintr-un bar în altul de pe o
banchetă soioasă
pe alta
pentru câinii de pripas cărora
alţii le-au futut minţile
linge mâna care plăteşte nota
sau muşc-o tare
şi fugi
în oraşul ăsta bolile incurabile
sunt singurătatea
secretomania râncezind
ca rahatul în cortex frica
de a nu fi părăsit
primul
gestul muribundului care-ar
lua cu el
colţul de lume pe care îl ştie
pentru că nimic nu e
mai greţos decât
terorismul
amanţilor de o noapte
frenezia amară
într-un gang mucezit în care
de atâtea ori ţi-ai promis
că n-o să mai ajungi
dar ajungi şi
totu-i mereu foarte simplu
se termină repede cu
câteva smucituri câţiva stropi
de salivă un firicel de
pişat
după care îţi tragi pantalonii
în grabă
şi te cari fluierând


traducere în limba română
de Claudiu Komartin

2 comentarii:

  1. Un poem deosebit! Felicitări pentru traducere! Păcat că a plecat mult prea devreme dintre noi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun poemul. Crud, direct, fara umpluturi si taiat asa cum trebuie. Multumim.

    RăspundețiȘtergere