înfig acest chiştoc în nisipul patriei
şi spun fii
binecuvântat nisip al patriei
primeşte această
ofrandă săracă de nicotină şi fum
în oraşul imnului
naţional ca o pasăre-n laţ în
oraşul imnului
naţional ca un
tânăr încrezător
ca un cercetaş pregătit
să ia în
piept viaţa
binecuvântat fii
gărduleţ înclinat în dosul căruia se
lăfăie patria muştelor
binecuvântate
braţe ale poporului muncitor
fără voi măreţia nu
ar umple atâtea burţi
cofetărese
bondoace ce se visează balerine
patiseri vânjoşi frizeri
care practică în secret chirurgia pe creier
care practică în secret chirurgia pe creier
tirişti
chiromanţi
acum vă înţeleg
nici un îndemn
pieziş nu le va frânge elanul
zidarilor şi calfelor care asudă în soarele aprig
ştiind că toate
ne
sunt sortite
deopotrivă
şi fiecare
trebuie să-şi cinstească patria şi strămoşii
aşa că cei ce
zidesc să fie sârguincioşi şi să măsoare bine
poeţii să scrie
drept despre ceea ce simt
tâmplarii să facă
ce fac tâmplarii
şi când mă voi scula
pre mulţi etc. etc.
"şi când mă voi scula pre mulţi etc. etc." Reuşit poem! Felicitări, Claudiu Komartin!
RăspundețiȘtergereLa mulți ani!
RăspundețiȘtergeremersi, M.
RăspundețiȘtergere