Un monolog din cel mai recent film al lui Béla Tarr,
Calul din Torino (2011), la al cărui scenariu Tarr a colaborat cu Krasznahorkai. Am descoperit cu surprindere că ceea ce spune în această scenă extraordinară, de mare film rusesc, personajul interpretat de
Mihaly Kormos e construit pe baza unui text pe care l-am descoperit în volumul Allatvanbent / Animalăuntric (din care a tradus recent, pentru următorul număr din Poesis internațional, Andrei Dósa) și pe care l-am postat nu demult aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu