joi, 23 februarie 2012

Nu-i lumină... (pe dealurile din Sussex)



împreună cu Monooka, singurul om care m-ar fi putut convinge să cânt, când seara se lăsa peste dealurile de lângă Chichester

Publicat de la
Etichete:

7 comentarii:

  1. Radu Vancu23 februarie 2012 la 17:32

    Iată o versiune pe care mai c-o prefer celei a lui Leşe. :)
    (Şi care-mi aduce aminte de vremurile când mai eram consumator şi umblam cu Muri de gât, pe o ploaie mocănească, pe la patru dimineaţa, printr-un Mediaş suprarealist, cântând "Nu-i lumină nicări" - iar Muri îmi explica: "Păi ce voce aveam io, mă Vancule, a lu' Leşe era nimic faţă de-a mea. Da' m-o pus dracu' să mă duc la o nuntă un'e m-o aşezat ăia lângă boxe, şi-am cântat tătă noaptea cât m-o ţinut gâtu' ca să le-acopăr, şi dimineaţa nu mai aveam voce. Şi uite de-atunci nu mai am io voce, de cântă amu Grigore mai bine decât mine"...)

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim23 februarie 2012 la 22:51

    Câtă lumină în cântec şi-n glasurile voastre :)

    RăspundețiȘtergere
  3. levant24 februarie 2012 la 21:42

    Un moment frumos.

    Întunericul este generos şi este răbdător şi învinge întotdeauna. Învinge întotdeauna pentru că este peste tot. Este în lemnul care arde în vatra ta şi în oala de pe foc; este sub scaunul tău, sub masa ta şi sub cearşafurile de pe patul tău. Mergi sub soarele amiezei şi întunericul este cu tine, legat de tălpile tale. Lumina cea mai puternică aruncă umbra cea mai întunecată. (SW ep III - Revenge of the Sith)

    RăspundețiȘtergere
  4. claudiu komartin24 februarie 2012 la 22:07

    :)

    RăspundețiȘtergere
  5. xiron xin euxin29 februarie 2012 la 01:17

    :) indeed

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim1 martie 2012 la 04:12

    te-ai descurcat! aveam chef sa te percutez, da m-ai inmuiat! (Seurat)

    RăspundețiȘtergere
  7. Mistrecul24 aprilie 2012 la 17:28

    foarte potrivit pentru plimbare pe colinele sussexului

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)