Am găsit încurajator faptul că, la ediția online a Institutului Blecher pe care am făcut-o duminică 29 martie, au asistat atâția (au fost prezenți alături de noi cam tot timpul între 100 și 200 de persoane, iar până azi, adică nouă zile mai târziu, înregistrarea a adunat peste 5500 de vizualizări).
Nu știu dacă cifrele astea spun cu adevărat ceva, treaba e că eu îmi doresc (și știu că nu sunt singurul) să facem din nou o întâlnire a clubului de lectură, chiar și în varianta asta online care nu mi-a fost niciodată dragă, să ne vedem și să ne citim poezie vreo două ceasuri, participând astfel la ceva care e foarte prețios și care ne mai poate deconecta de la peisajul psihologic adesea doborâtor în care trăim de aproape o lună.
Dacă pe 29 martie i-am văzut și ascultat citind poezie pe Răzvan Țupa, Octavian Perpelea, Cristina Tecșilă și Dumitru Fanfarov, iar la urmă Andrew Davidson-Novosivschei a citit două poeme din Ron Padgett, care e unul dintre poeții lui favoriți, duminica asta, adică pe 12 aprilie, de la ora 19 îi voi avea invitați pe Florin Dumitrescu, Andrei Dósa, Deniz Otay și Alexandra Lipară, cu două bonusuri: Mugur Grosu, cu un minidocumentar legat de proiectul lui, „Grădina Poeților Dispăruți”, și Veronica Ștefăneț, care ne va citi înainte să ne luăm rămas-bun, în rusește și în românește (traducerea aparținându-i), câteva poezii preferate din literatura rusă a secolului trecut, autori fiind celebrii Iosif Brodski și Arseni Tarkovski.
Dirijorul întregii povești va fi încă o dată Ana Toma, care o să iasă din izolarea asta regizor de emisie. Nu-i ajungea că e gravoare, graficiană și scenografă. Așa-i trebuie!
Pe duminică.
Florin Dumitrescu (n. 1966) este poet, textier, fost publicitar și cercetător, debutant în volumul colectiv Marfă (1996), scriitor de versuri pentru formații ca Direcția 5, Pasărea Rock, Jazzapella sau (mai ales) Sarmalele Reci, autor al câtorva cărți care l-au confirmat ca pasăre rară în poezia românească de azi, urmaș al lui Dimov, Vulpescu, Foarță și al creatorilor de artefacte poetice devotate formelor tradiționale: Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007), dodii (2016).
Andrei Dósa (n. 1985) a absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (anterior Scriere Creatoare) din cadrul Facultății de Litere a Universității „Transilvania”. A publicat volumele de poezie: Când va veni ceea ce este desăvârșit (2011), American Experience (2013), Nada (2015) și Adevăratul băiat de aur (2017) și romanul Ierbar (2018, 2019). Traducător din maghiară și engleză, a transpus numeroase cărți, printre care volume ale unor importanți poeți maghiari recenți (Borbély Szilárd, Kemény István) și o antologie a tinerilor poeți maghiari din Transilvania, liniște, pace, perversiuni, heppiend (2016). Între 2010 și 2017 a citit de șase ori la Institutul Blecher.
Deniz Otay (n. 1993) a absolvit Dreptul la Cluj și studiază Psihologia la București. A tradus mai multe cărți din limba engleză și a debutat cu poezie în „Poesis internațional” nr. 2 / septembrie 2010. Volumul ei de debut e în pregătire la OMG.
Alexandra Lipară (n. 2000) studiază la Departamentul de Literatură Comparată, Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Anul trecut a obținut premiul I la LicArt. Mai dați-i puțin timp și-o să vedeți voi.
Mugur Grosu (n. 1973) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți condus de Marin Mincu și al Asociației ASALT. Poet, publicist, grafician și activist, fost redactor al revistei „Tomis”, Grosu a debutat cu volumul de poezie Haltera cu zurgălăi (2001), urmat de un volum de publicistică, Măcelărie (2006), trei volume-experiment: sms / ei respiră și fac dragoste ca și fluturii (2006), press / troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot (2007), Status (2013) și volumul recapitulativ Grossomodo (2011). Pictor, grafician și performer, e prezent în douăzeci de volume colective și antologii.
Veronica Ștefăneț (n. 1985) a frecventat Atelierul de scriere creatoare „Vlad Ioviță” condus de Dumitru Crudu și Cenaclul „Republica” organizat de Moni Stănilă. A publicat în volumul colectiv Opt’ (2018). A tradus, împreună cu Victor Țvetov, Tot ce poți cuprinde cu vederea. Antologia poeziei ruse contemporane (2019). A debutat, ca urmare a câștigării celei de-a noua ediții a Concursului Max Blecher pentru debut în poezie, volumul scrum (2019).
Florin Dumitrescu (n. 1966) este poet, textier, fost publicitar și cercetător, debutant în volumul colectiv Marfă (1996), scriitor de versuri pentru formații ca Direcția 5, Pasărea Rock, Jazzapella sau (mai ales) Sarmalele Reci, autor al câtorva cărți care l-au confirmat ca pasăre rară în poezia românească de azi, urmaș al lui Dimov, Vulpescu, Foarță și al creatorilor de artefacte poetice devotate formelor tradiționale: Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007), dodii (2016).
Andrei Dósa (n. 1985) a absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală (anterior Scriere Creatoare) din cadrul Facultății de Litere a Universității „Transilvania”. A publicat volumele de poezie: Când va veni ceea ce este desăvârșit (2011), American Experience (2013), Nada (2015) și Adevăratul băiat de aur (2017) și romanul Ierbar (2018, 2019). Traducător din maghiară și engleză, a transpus numeroase cărți, printre care volume ale unor importanți poeți maghiari recenți (Borbély Szilárd, Kemény István) și o antologie a tinerilor poeți maghiari din Transilvania, liniște, pace, perversiuni, heppiend (2016). Între 2010 și 2017 a citit de șase ori la Institutul Blecher.
Deniz Otay (n. 1993) a absolvit Dreptul la Cluj și studiază Psihologia la București. A tradus mai multe cărți din limba engleză și a debutat cu poezie în „Poesis internațional” nr. 2 / septembrie 2010. Volumul ei de debut e în pregătire la OMG.
Alexandra Lipară (n. 2000) studiază la Departamentul de Literatură Comparată, Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. Anul trecut a obținut premiul I la LicArt. Mai dați-i puțin timp și-o să vedeți voi.
Mugur Grosu (n. 1973) a fost membru fondator al Cenaclului de Marți condus de Marin Mincu și al Asociației ASALT. Poet, publicist, grafician și activist, fost redactor al revistei „Tomis”, Grosu a debutat cu volumul de poezie Haltera cu zurgălăi (2001), urmat de un volum de publicistică, Măcelărie (2006), trei volume-experiment: sms / ei respiră și fac dragoste ca și fluturii (2006), press / troleul 43 s-a spânzurat cu cordonul de la capot (2007), Status (2013) și volumul recapitulativ Grossomodo (2011). Pictor, grafician și performer, e prezent în douăzeci de volume colective și antologii.
Veronica Ștefăneț (n. 1985) a frecventat Atelierul de scriere creatoare „Vlad Ioviță” condus de Dumitru Crudu și Cenaclul „Republica” organizat de Moni Stănilă. A publicat în volumul colectiv Opt’ (2018). A tradus, împreună cu Victor Țvetov, Tot ce poți cuprinde cu vederea. Antologia poeziei ruse contemporane (2019). A debutat, ca urmare a câștigării celei de-a noua ediții a Concursului Max Blecher pentru debut în poezie, volumul scrum (2019).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu