Ca să fie clar despre ce vorbim, fiindcă și eu îmi bat gura și degetele de ani întregi pe subiecte care au atingere imediată cu lucrurile pe care Mihai Călin le tot aduce în discuție și le amendează (nu doar în intervenția recentă de la DIGI):
* Ion Caramitru (n. 1942) – președinte al UNITER din 1990, director al Teatrului Național din București din 2005; ministru al culturii (1996-2000)
* Nicolae Manolescu (n. 1939) – director al „României literare” din 1990, președinte al Uniunii Scriitorilor din România din 2005; senator (1992-1996), ambasador la UNESCO (2006-2015)
* Adrian Iorgulescu (n. 1951) – președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1992-2005, 2010-prezent) și al Asociației Drepturilor de Autor; ministru al culturii (2005-2008)
* iunie 2019 -- președintele Institutului Cultural Român, designerul de modă Liliana Țuroiu (numită în această poziție în aprilie 2017) intră în concediu, lăsându-l interimar pe vicepreședintele Taloș; în calitatea sa de preș. interimar, Taloș semnează numirea doamnei Țuroiu ca director al filialei Bruxelles a Institutului Cultural Român. Stai, cum? Simplu: din pix.
Membru ALDE, Mirel Taloș a fost parlamentar în trei legislaturi, între 2004 și 2016. A fost premiat în urmă cu o săptămână la gala premiilor Uniunii Scriitorilor din România, secțiunea debut, pentru prima sa carte, publicată la 44 de ani și intitulată „Colecționarul de nuduri”.
Deodată cu Taloș, a fost premiat la „Poezie” Andrei Novac, întâmplător director din 2018 al Centrului Național al Cărții din cadrul ICR. (Poate nu este inutil să amintesc că în același an au publicat cărți noi de poezie Grete Tartler, Constantin Abăluță, Romulus Bucur, V. Leac, Ruxandra Cesereanu, Cosmin Perța, Rodica Draghincescu, Liviu Antonesei, Ionel Ciupureanu sau Robert Gabriel Elekes.)
Hai să începem discuția despre establishmentul cultural al prezentului de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu