Poezia e forma de rezistență a unui koala față în față cu buldozerele trimise de Corporație.
sâmbătă, 11 august 2018
hardughia
cine tace, spune întotdeauna adevărul ca o pălărie de paie luată de vânt. cine vede toate astea și e încă mișcat, cine așteaptă la girafă încrezător și cărunt, mai ține oare pe-aici vreunu' scorul? se întinde o ditamai hardughia de spațiu mort între tu ești și eu sunt. 10 august 2018
Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013), antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme 2010-2017 (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021) și 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022). În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, tradusă în limba germană de Georg Aescht, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017), tradusă de Lora Nenkovska, și în polonă (Biuro Literackie, Wrocław, 2022), în traducerea lui Jakub Kornhauser. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu