Poesis internațional nr. 20 (2/2017)

        20

          La capătul celui de-al șaptelea an de apariție, odată cu numărul 20, „Poesis internațional” trece de 320 de pagini, intrând în rândul celor mai robuste publicații de felul ei care pot fi citite astăzi. Autori din 18 țări, pe lângă România și Republica Moldova, stau laolaltă într-o construcție rizomatică în care un cititor atent și răbdător poate găsi tot felul de trimiteri și legături, de ușițe și tuneluri secrete care împânzesc freatica literaturii mondiale. Nu doar discursurile contemporane ne interesează, ci și revizitarea (sau reinterogarea) unor scriitori esențiali din trecut – așa încât în acest număr pot fi citiți poeți ca Arthur Rimbaud (într-o nouă și așteptată traducere, ce poartă amprenta lui Octavian Soviany), Robinson Jeffers (recuperat la mai bine de o jumătate de secol de la moarte, Jeffers a devenit una dintre figurile centrale ale poeziei americane din secolul XX, iar manifestul grupului Dark Mountain o demonstrează), Edwin Morgan (unanim recunoscut ca poetul național al Scoției, „poetry’s true son”, după expresia lui Carol Ann Duffy) sau Lea Goldberg (atât de prețuită și astăzi în Israel încât chipul său va sta pe bancnota de 100 de șecheli).

Fără să construim numere tematice, am avut mereu în vedere ca „Poesis internațional” să cuprindă materiale consistente între care să poată exista dialog, ligaturi, relații de schimb. Dacă pe parcursul numărului trecut am fost preocupați de investigarea și definirea scriiturii feminine, numărul 20 cuprinde o serie de texte prin care se încearcă explorarea unui subiect întotdeauna pasionant și polemic: poezia politică. Mai mult decât un discurs belicos în slujba unei idei sau a unei cauze, oricât de îndreptățite sau de stringente, poezia politică e mai întâi de toate o expresie a conștiinței sociale, conținând o acută dimensiune etică. În definitiv, angajamentul pe care îl presupune orice implicare de acest tip pornește de la contradicția ireconciliabilă dintre poezie și putere. Fiindcă poezia are obligația de a pune la îndoială prerogativele oricărei puteri suverane, de a da pe față aberația, nonsensul și îngrădirea libertății. Așadar, vorbim despre o literatură scrisă dinăuntrul istoriei și al politicii, răspunzând evenimentelor exterioare eliptic și personal precum celebrul vers al lui Auden în memoria lui Yeats: „Mad Ireland hurt you into poetry”. Despre un astfel de seismograf al tulburărilor istorice – ce are sens numai dacă țintește la (sub)minarea, la demantelarea tuturor stereotipurilor politice – este vorba și în discursul de primire a Premiului Nobel pentru Literatură al lui Harold Pinter, și în eseurile Dubravkăi Ugrešić, și în lirica eretică a iranienei Forugh Farrokhzād sau în versurile frisonante ale indonezianului Widji Thukul, dispărut fără urmă în 1998.

Propoziția lui Enzensberger de acum mai bine de o jumătate de secol, „Poezia e subversivă prin însăși natura ei”, se întâlnește cu reflecția contemporană a sirianului Adonis: „Poezia este, prin definiţie, antidespotism, antidictatură, antireligie”. Sigur, pericolele sunt cunoscute – efemeritatea și didacticismul unui asemenea demers. Ele pot trăda literatura, transformând-o în vorbărie exemplificatoare, în propagandă sau în discurs gol, moralizator. Așadar, nu punerea în slujba unei ideologii sau a unei cauze, ci confesiunea netrucată, în stare să edifice pentru fiecare dintre noi un sens al rezistenței în fața atrocelui și a nedreptății. Iar această preocupare nu are vârstă: o dovedesc fără rest poemele politice scrise la aproape 80 de ani de către Constantin Abăluță, parcă mai tensionat și mai angrenat în real („Poezia este realitate”, clama în 1949, cuprins de o mică febră marxistă, Gerrit Kouwenaar) decât oricând.


Cuprins:

* Portret: Romulus Bucur
* Poezie: Anne Carson (în traducerea Teodorei Coman), Lea Goldberg (traducere de Naum Lider), Alejandro Jodorowsky (în traducerea Ligiei Keșișian), Constantin Abăluță, Arvis Viguls (în traducerea lui Andrei Dósa), Dumitru Crudu, Ardiana Șala Priștina (în traducerea lui Ardian-Christian Kuciuk), Diana Geacăr, Don Paterson (traducere de Vlad Pojoga), Edwin Morgan (traducere de Cătălina Stanislav), Jacek Dehnel (traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu), Moni Stănilă, Lloyd Schwartz (în traducerea lui Tiberiu Neacșu), Gelu Diaconu, Arthur Rimbaud (în românește de Octavian Soviany), Kirill Medvedev (în traducerea Dianei Iepure), Angelica Stan, Závada Péter (tradus de Mihók Tamás), Raluca Ialomițeanu, Kim Addonizio (traducere de Paul Vinicius), Nicolae Silade, Floarea Țuțuianu, Eugene Ostashevsky (tradus de Florin Bican), Aleš Mustar (în traducerea Paulei Braga), Mia Axelsson (traducere de Livia Ștefan), Iman Mohammed (în traducerea Sînzianei Șipoș), Emma Warg (traducere de Krista Szöcs), patru poeți indonezieni în traducerea Adelinei Luft: Sutardji Calzoum Bachri, Sapardi Djoko Damono, Widji Thukul, Afrizal Malna.
* Manifest: Gerrit Kouwenaar, „Poezia este realitate” (traducere de Andrei Anastasescu, cu o introducere de Jan H. Mysjkin), „Necivilizație” (manifestul Proiectului Dark Mountain, în traducerea lui Mihnea Bâlici).
* Proză: Kurt Vonnegut („Te stinge, candelă de-o clipă”, în traducerea lui Claudiu Komartin), Sorin Delaskela („Straturi polimerice”), Radu Vancu (fragment de roman).
* Eseu: Harold Pinter, „Artă, adevăr și politică” (traducere de Lia Boangiu), Dubravka Ugrešić, „De ce iubim filmele cu maimuțe” (în traducerea lui Andrei Dósa), Anastasia Gavrilovici („Forugh Farrokhzād – dincolo de radioactivitatea istorică”), Daniela Luca („Scrisul-manifest, Realul-caleidoscop și Poemul-vis la Roberto Bolaño”)
* Cronici: Grațiela Benga despre Dar noi suntem oameni obișnuiți (2017) de Diana Geacăr; Teodora Coman despre Enciclopedia lucrurilor uitate (2016) de Gökçenur Ç.; Șerban Axinte despre Opere I. Poezia antumă (2011) de B. Fundoianu; Rita Chirian despre Borderline (2017) de Ana Dragu; Alex Ciorogar despre adevăratul băiat de aur (2017) de Andrei Dósa; Marius Conkan despre O sută și una de poezii (2017) de Nichita Stănescu, o antologie de Corin Braga.
* Note: Claudiu Komartin despre Ţinutul negru (2015) de Marko Pogačar și Când te strici (2017) de Krusovszky Dénes.
* Interviu: Erkut Tokman în dialog cu Adonis; Anastasia Gavrilovici în dialog cu Gökçenur Ç.
* Film: Camelia Toma despre „Poesía sin fin” (2016) de Alejandro Jodorowsky; Diana Marincu despre „In Praise of Nothing” (2017) de Boris Mitić.
* Prezențe. Autori români în traduceri străine: Ion Mureșan și Ioan Es. Pop, Assedegats. Dos poetes transsilvans (AdiA Edicions, 2016); Magda Cârneci, A Deafening Silence (Shearsman Books, 2017); Ana Blandiana, Moja ojczyzna A4 | Patria mea A4 (słowo/obraz terytoria, 2015).