Au cedat. E o victorie mai mare decât s-ar zice. Ar fi o greșeală să spunem că, fiind pe val, un val impresionant, generator de emoție puternică, nu ne mulțumim cu lucrul pentru care am ieșit în stradă. Urmăresc vuietul unor intelectuali, scriitori, jurnaliști foarte prezenți pe facebook, care au devenit în câteva zile analiști politici și juridici, vectori și formatori de opinie, vedete media și idioți utili. Am un comentariu de făcut în legătură cu luptele la baionetă care se dau aici.
Eu cred că undeva pe parcurs s-a produs o confuzie (o contuzie?): în ultima vreme nu a fost vorba despre noi, ăștia câteva milioane „luminați” moral și politic contra lor, ăia câteva milioane „neluminați”. Ci despre noi, ăștia 19 milioane sau câți mai suntem (în țară sau plecați) împotriva câtorva zeci de mii de lichele și de aranjori din Parlament, consilii județene și primării. Nu, nu consider că toți oamenii din politică sunt o apă și-un pământ, însă imensa lor majoritate lucrează pentru ei înșiși, nu pentru cei în slujba cărora ar trebui să fie și în numele cărora guvernează.
Țelul, dacă o fi vreunul, nu e să ne dăm în cap unul altuia, ci să ajungem să-i putem controla om la om pe tot terenul, să le arătăm că nu dormim în papuci (lucrul cel mai important pe care românii l-au reușit în ultima săptămână este că tuturor ăstora li s-a arătat că suntem cu ochii pe ei și nu le mai permitem să-și bată joc de noi). Încet-încet trebuie avută în vedere reformarea despre care se vorbește din 2004 degeaba („să-ți fie rușine, Dinu Patriciu”...), schimbarea temeinică a unei clase politice puhave. Dar asta nu se va întâmpla peste noapte și nu se va întâmpla ieșind seară de seară câteva ore în stradă.
Știți ce spun. Hai să ne apucăm de treabă, ăia care au simțit zilele astea că au ceva de făcut, că mai e ceva de făcut în și pentru țara asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu