miercuri, 28 decembrie 2016

Acvariul imaginar al lui Cătălin-Mihai Ștefan


E, cred că nu greșesc, a treia carte a lui Cătălin-Mihai Ștefan pe care o citesc. Sincer să fiu, din celelalte nu-mi amintesc decât crâmpeie pe care nu le-am prea receptat, în special din precedenta, 16 culise (2013), însă cea scoasă anul trecut de Charmides e o surpriză plăcută. Dintr-un turn de volume de poezie apărute mai ales la Charmides, CDPL și Tracus Arte care s-au tot reportat, Probleme sangvinice (alte apaosuri) mi-a atras în mod special atenția. Credeam că exagerează Nimigean în recomandarea de pe ultima copertă, însă n-a fost așa. Cu excepția titlului, mult sub nivelul cărții (și fără mare legătură cu virtuțile pentru care mi-a atras atenția – vervă narativă, umor, oralitate, naturalețe, conturarea unei mitologii de familie care nu e, cum se întâmplă de obicei, copleșită de influența lui Cristian Popescu), volumul arată potențialul de creștere al unui poet care până acum părea să lâncezească într-o zonă destul de emfatică, de inactuală și de neprecizată. Volum care mă îndreptățește să am reale așteptări de la Cătălin (măcar pentru că „schimbarea e la fel de importantă / ca o perdea împinsă de lumina soarelui” și „Până la urmă, totul e ca și cum ți-ai scoate / cu vârful limbii carnea dintre dinți), așa cum am de la câțiva poeți tineri cu unele trăsături comune, ca Marius Aldea, Ștefan Ivas, Victor Țvetov sau Ion Buzu.


Cătălin-Mihai Ștefan, Probleme sangvinice (alte apaosuri)
(Charmides, 2015)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu