Cel ce încearcă să se facă nevăzut

Klaus Iohannis joacă la zero. Şi-i iese. Ceea ce, într-o țară cu o clasă politică detestată, care a acumulat un punctaj astronomic pe minus, poate fi o bună strategie de câştig. Dar nu pentru mult timp.
Una e să nu-ți doreşti un preşedinte mincinos, hoț, şantajabil şi vesel calomniator, alta să tot aştepți un semn de viață de la un om (de stat, zice-se) care se ascunde fiindcă a înțeles că astfel nu se va da de gol.
Nu am auzit de vreun individ aflat într-o funcție publică atât de înaltă care să se facă nevăzut cu lunile, cu anii. Dar poate că măcar prin asta va intra preşedintele nostru (care este nu neamț, cum s-au speriat patriuoții în 2014, ci un român atipic) în istorie: ca un campion la de-a v-ați ascunselea cu propriul popor.