31.12.2010
Aproape de un capăt.
Fără cuvântul fără-i mai bine.
Pe jumătate-n lumină,
ca o jumătate de faţă peste care
un an încheiat au trecut lovituri.
Nici un rost să spui mamă
sau aici doare, doare cu adevărat
când peste tine cade o cortină de ciocuri
Şi ştii că nu e nici un
alt viitor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ești bun!
RăspundețiȘtergeree ziua tatălui meu cazon, mă chinui să-i scriu și eu un sms. ori o fac pe deșteptul ori n-am timp.
ehee... aș vrea să scriu ca tine!
Grigorenko
http://www.youtube.com/watch?v=3_IpYRV4Q_U
RăspundețiȘtergereasta era. nr 1! Și cerul cade!:)
minunat!
RăspundețiȘtergereImpresionant. În toate sensurile.
RăspundețiȘtergereCe inseamna "o cortină de ciocuri"?
ultimele doua versuri cheama la meditatie...
RăspundețiȘtergereFoarte fain!
RăspundețiȘtergereîţi mulţumesc, insomnie :)
RăspundețiȘtergere''Nici un rost să spui mamă
RăspundețiȘtergeresau aici doare, doare cu adevărat
când peste tine cade o cortină de ciocuri.''- mi se pare exceptional!
imi pare rau sa nu-ti laud deloc primele doua versuri. chiar sunt din aceeasi poezie cu urmatoarele? in rest, imaginea creata e interesanta. nu pot sa nu-mi imaginez un decor de teatru. placute hinturile pe care le oferi, pentru ca poemul asta ofera numai hinturi.
RăspundețiȘtergereO seara placuta! Cristina
@ Cristina: s-ar putea sa ai dreptate, de primele doua versuri se leaga si dilema mea in poemul acesta
RăspundețiȘtergere