Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013), antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme 2010-2017 (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021) și 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022). În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, tradusă în limba germană de Georg Aescht, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, traducere în sârbește de Ljubinka Stankov Perinac) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, traducere în limba turcă de Gökçenur Ç.), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017), tradusă de Lora Nenkovska, și în polonă (Biuro Literackie, Wrocław, 2022), în traducerea lui Jakub Kornhauser. Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher.
mersi de preluare :)
RăspundețiȘtergerecu plăcere
RăspundețiȘtergereRugaminte/sfat : nu te mai lansa in polemici cu SGB ! As vrea sa cred ca nu trebuie sa motivez.
RăspundețiȘtergereda, încă mă ia valul la prostii din astea - semn că mai trebuie să cresc şi eu
RăspundețiȘtergere(şi mai uit că ceea ce ştie şi iubeşte el cel mai mult pe lumea asta e înjurătura)
mulţumesc. cred că mai am nevoie din când în când să mi se reamintească lucruri simple