Speculanţii de poezie

Primesc de ceva vreme mailuri în cascadă de la un individ în a cărui bună-credinţă am crezut la-nceput. Mailurile acestea mă anunţă că omul are cărţi de poezie (lucru fain) şi că e dispus să le dea (nici asta nu-i rău, mai ales că-s acolo titluri diverse şi unele răruţe), având biblioteca în lichidare (sau cel puţin aşa spunea când a început bombardamentul cu mailuri), pe sume destul de piperate. Dacă iniţial m-a bătut şi pe mine gândul să-i comand cele 3-4 titluri care-mi lipsesc, am văzut în ultima vreme că omul devine încetul cu-ncetul un speculant al cărţii de poezie. Care, se ştie, mai ales dacă vorbim despre volumele de la Vinea, e de negăsit în locurile unde ai căuta în mod normal o carte (librării, anticariate, biblioteci). Când am văzut că Păpuşarul meu (ediţia a II-a, din 2007) costă 45 de lei, am zâmbit (ştiu că Tzone însuşi o mai scoate pe la târguri de carte şi îi pune astfel de preţuri exorbitant-scandaloase) şi mi-am luat gândul să o comand (fiindcă nu mai am decât un exemplar), dar când am văzut cărţi care nu e decent să coste mai mult de 20-25 de lei la preţuri de două ori mai mari, mi-am dat seama că omul a-nţeles că e aici o nişă neexploatată la noi. Destui oameni vor cărţi de poezie, ar avea bani dar n-au de unde să le ia, aşa că de ce să nu vină un şmecheraş speculant care să facă treaba?
Dar să pui preţuri care depăşesc 40-50 de lei la plachetele lui C.V. Bănescu, G. Vasilievici şi Marin Mincu (care ştim ce au cu toţii-n comun) mi se pare ceva de o netrebnicie fără seamăn. Vasăzică dilărim poezie, facem din ea un gheşeft, cu gândul doar la ban şi la foloasele pe care ţi le poate aduce orice fel de publicitate. Mi-l şi închipui pe pigmeul cu pricina aşteptând cu nerăbdare să mai crape vreunul dintre autorii cărţilor din pomelnicul lui. Spunându-şi că un poet bun e un poet mort.
Nu cred că mai e nevoie să spun de ce trebuie să fii un om mizerabil - sau un negustor şi-atât - ca să gândeşti aşa.