Lucreţiu şi Alburnus Maior

"(...)
Cât de scârboase miasme nu ies dintr-o mină de aur!
Ce-nfăţişare au oamenii, ce făr' de sânge li-i faţa!
Nu ştii şi tu din auz şi din văz că aceştia cu toţii
Mor mai curând decât alţii, că numai în lipsuri e viaţa
Celor siliţi de nevoi să se-njuge la astfel de muncă?
Toate aceste mirosuri le scoate pământul din sânu-i
Şi le aruncă-n afară, în aer, spre bolta deschisă.
Astfel şi locul avernic desigur că-ntinde spre păsări
Omorâtoare otravă ce-n aer se-ntinde din ţărână
Şi-nveninează o parte din largul tăriei albastre;
(...)
Dar se mai poate, de-asemeni, puternicul abur avernic
Să risipească tot aerul de la pământ pân' la păsări,
Astfel că locul rămâne întocmai ca vidul aproape,
Când înspre partea aceasta se-ndreaptă plutind zburătoare.
(...)"

Versurile acestea fac parte din Cartea a VI-a a poemului De Rerum Natura, aici în traducerea lui D. Murăraşu, Poemul naturii, al unui mare poet latin din secolul I î.Hr., Titus Lucreţius Carus.

Iar aici este site-ul ispititor al Gold Corporation...